4,274 matches
-
așezat sub un tablou e de mare efect și-i sporește valoarea“, asta era una dintre ideile lui Alex. Pentru moment, încercă s-o transpună în practică în casa de vară Papucul, mutând un scaun de bambus cu o pernă roz pe el și așezându-l sub o gravură contemporană, care reproducea „Casa Băilor de o neasemuită frumusețe“ din secolul al XVIII-lea, cea care fusese dărâmată pentru a lăsa loc actualului Institut. Obținu efectul dorit. Era sâmbătă seara. Clopotele bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era spre melancolie, existau totuși momente când John Robert Rozanov uita cu totul că era bătrân. John Robert clipi în lumina domoală, noroasă, a camerei în care nu fusese aprinsă nici o lampă și în care pâlpâia și fâsâia alene flacăra roză a focului de gaz. Observă uimit cât de mult crescuse Hattie. Nu o mai văzuse de aproape un an de zile. Își spuse: „Deci încă e în creștere?“. Se uită fix la ea pe sub sprâncenele-i stufoase și își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței și a gâtului. Nu folosea nici un fard și nasul îi lucea ușor, roz. Buzele îi erau palide, parcă vag conturate cu vârful unui creion ușor. Nu erau culorile Lindei, dar trăsăturile și forma feței semănau foarte mult cu cele ale Lindei. Da, spuse Hattie, ca răspuns la întrebarea lui. Mă rog, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e, repede un prosop, sărmanul Zet! Timp de un cumplit moment, Tom, ținând câinele în brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță roză îi linse mâna. Gabriel veni într-un suflet, îl înfășură pe Zet într-un prosop uscat, apoi se așeză pe nisip și începu să-l frece cu putere. Adam, transfigurat, se rezemă de umărul ei, plângând de bucurie. Brian stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute piciorul, călcă într-un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și, puțin câte puțin, am văzut că toate se rezolvă. Copiii au devenit mari, s-au aranjat bine. De aceea, așază-te lângă mine și apoi privește, căci a sosit timpul recoltei și timpul aranjării în hambar. Atunci când asfințitul e roz, ca în seara asta, și când se ridică un fin praf roz între copaci, lipește-te de mine: nu mai avem nimic să ne spunem, nu mai avem nevoie decât să fim împreună, încă o dată, și să lăsăm să coboare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
devenit mari, s-au aranjat bine. De aceea, așază-te lângă mine și apoi privește, căci a sosit timpul recoltei și timpul aranjării în hambar. Atunci când asfințitul e roz, ca în seara asta, și când se ridică un fin praf roz între copaci, lipește-te de mine: nu mai avem nimic să ne spunem, nu mai avem nevoie decât să fim împreună, încă o dată, și să lăsăm să coboare noaptea peste mulțumirea (satisfacția) misiunii împlinite. SIMONE, SOȚIA MEA, TE IUBESC.” Miercuri
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se ocupe chiar astăzi de aripile de înger. Fâșii lungi de hârtie creponată, franjurate cu mâna lui pe-o latură, înfășurate de-a curmezișul pe cadrul de sârmă al aripii. Mai întâi pe o aripă, apoi pe cealaltă. Hârtie creponată roz. Iar mama, de atâtea ori înainte nemulțumită de el, de astă dată se arăta încântată de zelul cu care își construia aripile de înger. Te întreci pe tine însuți, Lucian. Bravo! Mă bucur pentru tine. Dacă ai să fii la fel de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
alții doar Mercur, Era poate un despot, dar nu și un avar. Echipa sa părea un stol de vulturi Care din spate lovea permanent - Cred că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule subiective Pe o răbdătoare coală de hârtie dansau șchiopătând niște cifre; se așezau într-un anume fel încât era de presupus că însemnau niște
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Și-ai venit pe lume! La început ai fost un sâmbure mic în burtica mamei. Ai stat acolo o vreme, ai crescut, ai prins putere și când ai fost gata să te naști, te-ai născut. Erai mică, mică și roz și frumoasă iar mami și tati când te-au văzut au fost foarte fericiți. - Eram bebeluș? - Erai bebeluș. Apoi ai crescut. Uite acum ce mare ești! Mănânci deja ciocolată. - Da, mie îmi place ciocolata. - Ei, vezi? În fiecare zi crești
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
din plastic. Tineri și tinere, amestecați, stăteau pe fotoliile acelea. Mai erau câteva libere. M-am așezat pe unul din ele și am început să-i cercetez pe cei care înotau. Purtau căști, aproape toate la fel, date de la garderobă. Roz. Cel cu care îmi dădusem întîlnire nu venise. Ca să treacă timpul, m-am hotărât să mă arunc în bazin să înot. Apa era cam rece însă. Și încă o mică surpriză neplăcută. Tot timpul înotasem până atunci în apă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
puțin la îndemînă, ca și cum uitasem să înot. Am ieșit. Și tocmai mă gândeam că așteptam degeaba și mă pregăteam să mă îmbrac și să plec, când uitîndu-mă în bazin mi s-a părut că toți cei care înotau, purtând căști roz, semănau cu amicul pe care-l așteptam. Am făcut un semn unuia, la întîmplare, dar el nu mi-a răspuns. Pe urmă m-am jenat să repet gestul. Stam pe fotoliul de plastic să văd dacă nu cumva vreunul mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
conduc pe Mihaela acasă. Am intrat în odaie cu pași tiptili, ca să n-o trezesc. Dormea întinsă pe pat, așa cum o lăsasem. Adică nu chiar așa ― se întorsese în somn pe cealaltă parte și rochia, puțin trasă, dezvelea impudic pielea roză a unei pulpe, ceva mai sus de genunchi. M-am tolănit pe un fotoliu ca să-i contemplu goliciunea. Pentru întîia oară îmi veni în minte că aș putea s-o (rețin toată noaptea, profitând de împrejurarea că soră-sa era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și forme, care de care mai îmbietoare! Pe râu pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din grădina mea, în zori de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
punguțele de umplut cu bucoavne de tot felul! Când ajungi să osci lezi cu o carte între patru destinatari în chip egal îndrep tățiți să o primească, apoi să știți domniile voastre că situația-i departe de-a fi neagră! E roză. Rubicondă. După șapte lansări în trei zile, după sufocări, eviscerări, răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ecran alb pe care se proiectează, bănuiesc, dumineca, scene din Biblie. Nu lipsesc nici camerele video. Hală industrială, sală de teatru, studiou de televiziune, orice poate fi aici, numai loc de rugăciune nu. Nu mă impresionează nici excesul de marmură roz, nici țevile albe, care compun o orgă specială, nici, mai ales, imensul parking de-afară, unde credincioșii pot asculta slujba fără să coboare din mașini. Înțeleg nevoia de modernizare a religiei, dar est modus in rebus, vorba lui Horațiu. De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
felul, și mai ales, la păpușile care mai de care mai frumoase și mai bogat îmbrăcate, părând niște prințese din cărțile cu povești. - Ție care păpușă îți place mai mult? o întrebă cea mai mare pe mezină. - Cea cu rochia roz, pantofiorii roșii și cu părul blond, căci seamănă cu măicuța noastră, care e plecat în cer să-l caute pe tăticu. - Iar mie îmi place mai mult cea îmbrăcată în bleu, căci rochița ei seamănă cu cerul unde sunt părinții
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tău strigă că e pierdută. Amica ta Veronica Dacă-ți scriu este că plânsul nu m-ar lăsa să ți le pot spune. [VERONICA MICLE] [București, 7 septembrie 1879] Scumpul meu drag! Nu știu cum să încep, cum vei găsi această lettră roză! Nu mă mai recunosc după noaptea noastră întreagă. 621 {EminescuOpXVI 622} Inimă bună, garoafe sângerii, iubire și numai iubire, scumpul meu drag: Ce-ai visat? Mă vei ierta? Un eco răspunde inimilor noastre în auz de dimineață. Scumpul meu Emin
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
totdeauna în vacanță de orice ocupație: hai-hui și rentier, deoarece nu se lăsa niciodată fără 5 lei în buzunarul pantalonilor, ca fond inalienabil Pnten Hstfe! cheltui tot prisosu! Viața asta his?ie- nică 141 îi punea în obraz acea culoare roză pe sub pârleala pieliței, totuși neînăsprite. Toate întîlnirile de afaceri sau de amor, Lică și le avea în plin aer, ca și cele de familie. Sia apucase doar de copilă a cunoaște cu el toate barierele. Se simțeau amândoi la îndemînă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Soarele se pregătea să apună și colora cerul în partea dinspre apus, ca niște petale de trandafiri oranj. Din partea cealaltă a zării apărură câțiva nori pufoși, ce păreau a fi din vată de zahăr ars. Unul din ei era colorat roz. Se mișca încet și își alungea forma. Semăna cu o pară. Lui Costeluș i se păru așa de interesant, încât hotărî să urmărească ce formă va mai lua norul. Treptat, treptat, norul se transforma într-o inimă de foc, fiindcă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu dezaprobare : - Tobâchi ?! Asta de-acuma nu-i bini ! mai bini vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca Rotner, cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mă încrucișasem cu o femeie care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum, un parfum dulce și ușor men tolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de damă. Femeia era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care se-ndepăr tase, dar a cărei dâră de parfum încă ajungea până la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]