2,477 matches
-
vapoare de jucărie pe care le-a manevrat În băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era frumos regatul său: pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de introspecție obișnuită. Am îndepărtat separatorul de plastic, când femeia cu Persil și-a scos portofelul, și l-am postat frumos în spatele micului meu asortiment de bunătăți, separându-l de restul benzii încă goale. Cu colțul ochiului am zărit caltaboșul roz întinzându-se spre baghetă. —Cupug! Am fost destul de speriat de volumul vocii și de încrederea din ea. Tonul ca de comandă din înlănțuirea de neînțeles a silabelor m-a luat prin surprindere și am rostit vinovat, presupunând că am de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că așa îi spune - în modurile cele mai ieșite din comun, care sfidează gravitația. Dar măcar arată ca și cum i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta fusese intenția -, părea să-i accentueze lipsa dimensiunilor în raport cu fundalul enorm al feței. Nasul îi era și el mic și delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Andy de la magazie; e așa bleg că nu face diferența între o crochetă de pește și-un pachet de Persil. Am mai primit azi o scrisoare de la Crystal. Mi-am dat seama că-i de la ea cum am văzut plicu’ roz. Și scrisul. Lăbărțat și pe de lături. Mereu știu că-i de la ea. Nu doar după timbre - sunt mai mulți care-mi scriu din America. Am primit o groază de răspunsuri după ce-am dat anunț în revista de slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deschis ochii, cum se zice. M-am uitat în jos la borcanu’ de iaurt și cum îl curățasem de tot. Îl linsesem până-l curățasem, ca să zic adevăru’, cum zice mama. Arăta de parc-a fost spălat. Nici o urmă de roz pe el; nu se vedea nici picior de rubarbă. M-a deprimat al naibii. Chestia asta n-o să țină, Stacey, mi-am zis io. Asta chiar n-o să țină. Am văzut clar dintr-odată. A fost ca o revelație din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dea ocazia pentru râsete în familie, dar dura prea mult ca să fie vorba de așa ceva. —Charlie, nu fi ridicol. Te-ai enervat că am scos-o din pungă înainte să trebuiască s-o văd? Uite, plicul e-aici - e un roz subtil superb, care se potrivește de minune cu această felicitare de un bun-gust desăvârșit. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, pune-o în plic, lipește-l și dă-mi-l mai târziu sau fă ce-aveai de gând să faci. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a trecut de la un regret evident pentru plecarea acestuia spre ceea ce avea să facă în continuare. Tot nu se mișcase și am putut să mă uit mai bine la ea în vreme ce mă apropiam. Purta o rochie cu dungi de un roz de fetiță și peste ea o haină de piele ieftină, lucioasă. Haina era descheiată, iar o parte se prinsese de balamaua ușii unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sunteți așa mici. Am citit cum ați inventat penicilina și alte chestii acolo, deci tre’ să fie buni ca să te treacă, nu? Îți place ce abțibilduri am pus pe plic? Nu le arunca la gunoi, că-s norocoase și ăla roz cu sclipici e ca să-ți poarte noroc să treci dincoace. Taie-l și ține-l în geantă, o prietenă a mea a făcut așa cu același abțibild și și-a făcut operația după două luni, iar unchiu’ ei a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub bărbie, cu o camee ovală. ― Da, draga mea, o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcut totdeauna să pari cinică, Florence, dar eu te cunosc, te cunosc bine. Șopti: Ții minte, atunci când mi-ai permis să te însoțesc până acasă... 1934... 5 mai. Ieșisem împreună de la doamna Stavropol. Pe Jianu, înfloriseră trandafirii. Ai rupt unul roz și-i sorbeai petalele... La despărțire, mi l-ai înfipt în butonieră... Știi, Florence... să... sărutarea aceea n-am uitat-o niciodată. A fost lucrul meu cel mai de preț. ― Femeia întrebă gîtuit: ― Crezi că-mi fac bine poveștile astea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii mari și maiorul completă: ― Ceva ascuns în trecutul soților Panaitescu. Mă gândesc la o discreție impusă de împrejurări speciale. Femeia începu să se joace cu ciucurii de la fotoliu. Se aplecase și printre bucle i se vedea pielea capului foarte roz. " Cît e de departe de realitate, draga mea... Numai tu ești în stare să-ți dai seama... Mistere în viața Panaiteștilor! Niște oameni drăguți, inofensivi. Doreau doar să fie lăsați în pace. Dar important e ca el să creadă altfel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele pustii, acoperite de clisă, străluceau murdar. Prin perdele, se strecurau lumini gălbui, albastre sau de un roz intens. Trecu un cuplu fără să o observe. Melania Lupu prinse frânturi de discuție. ―... e inadmisibil... Cu două salarii și împrumută tot timpul de la mama. 50 de lei, 100 de lei și nu dau niciodată înapoi. ― Soră-ta e de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era incredibil de șic. Trupul ei mlădios, minion, avea o delicioasă culoare de cafea cu lapte, care Înfrumuseța până la perfecțiune imprimeul geometric ciocolatiu cu turcoaz al panglicilor care alcătuiau costumul ei de baie foarte sumar. Pedichiura era făcută cu un roz delicat, iar pletele brune, strălucind ca boabele de cafea, Îi cădeau În valuri În jurul umerilor, atingând ușor nisipul atunci când se mișca. La gâtul delicat Îi atârnau șase șiraguri din mici perle de cultură și, În jurul antebrațului, puse cît mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Așa că sunt Rollergirl, care nu are legătură cu nimic, cu excepția faptului că Îmi garantează că o să atrag maximum de atenție. Seamănă locul ăsta cu o sală pentru patinaj pe rotile? — Nu chiar, am spus. Cu pereții săi tapisați cu satin roz patinat, cu mobila lui Cedric Gibbons 1 moștenită de la una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și mi-a fost trimis prin curier. În joia aceea lucram de acasă și supravegheam armata de muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. Cine este Dl. Cinci Orgasme? Are un nume? m-am interesat eu. Da, dar nu mi-l pot aduce aminte. Doi tăiați de pe lista maratonului de Cuplare. Am comandat o geantă de Kelly Mu albă, cu accesorii aurii și roz, pentru a sărbători numărul 2. Dumnezeule, tipul era incredibil! Mai multe orgasme Într-o singură noapte decât am avut În toată viața mea de femeie măritată, țipă Lauren, deschizându-și portfardul și scotocind prin el. — Credeam că era vorba doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Valerie se pupau de rămas-bun, apăru din senin Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la o familie din Vermont care vindea brazi În josul lui Fifth Avenue. Eu și Hunter am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri care seamănă a jaf la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă. Toți puștii din Monaco purtau genul ăsta de après-ski mițoși, pe roz și pe violet, anul trecut. Eugenie se ridică și se Îndreptă către prietenii ei, care erau toți Îmbrăcați În blugi foarte mulați, veste din blană și ghete scumpe din piele de cal sau din piele tăbăcită de căprioară. Înfățișarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și să stai la umbră bând ceai și mâncând turtă dulce proaspătă. Prăjiturile erau Însoțite de sporovăieli romantice, neimportante. Conversațiile noastre la ora ceaiului constau În principal din frazele rostite de mine, care variau de la a-i spune lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie ale lui papa. Semănau cu rămurișul și mă jenau ca praful. Ce o mai fi și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cioc, cioc și iară cioc Bate-n nuc din loc în loc. Nucule cu frunza deasă, Sigur știu că ești acasă, Ușa dacă mi-o deschizi, Eu te curăț de omizi. Vine doctoru-n pădure Cu fes roșu și secure! (ciocănitoarea) Fundă roz are în moș, Iar în coadă are-un șorț. Rezemată stând pe scoarță Saltă capul ca de rață. Și cu ciocul târnăcop, Dă poc! poc! din loc în loc. OMIDA LACOMĂ O omidă cenușie cu picățele negre își ondula inelele și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
o frustrare. Nu ar fi rău, dacă la congresele mapamondului ar fi luate în calcul și ilustrele principii ale rabinului din Buhuși. Busola omului simplu rămâne bunul simț. Micile compromisuri mai pot amâna deșertul din noi. Viața nu e în roz ca la Dumas. Ci multicoloră ca la Dostoievski. Voluptatea ar trebui să fie un atribut al virtuții, nu al viciului. Dintr-un adversar onest se poate confecționa chiar un prieten. Prietenia presupune o solidaritate pe principalele teme existențiale. Laudele meritate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
soție iubitoare care să mă întâmpine zâmbind, înconjurată de copii. Chiar după căsătorie când, împreună cu tine, dacă nu ai uitat, croiam și noi precum Cantemir cu Petru cel Mare: "[...] la planuri cu cuțite și pahară" cu gândul la viitorul nostru roz și al copiilor noștri, care se vor deplasa la serviciu cu monoraiul, la piață pe trotuarul rulant sau cu telecabina, în concediu pe Venera sau pe Martie cu naveta spațială din Cosmogara Bărăgan Sud, cu plecarea în fiecare seară după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]