3,323 matches
-
reformulat și unele versuri, ceea ce ar explica vaga amprentă suprarealistă a celor douăzeci și cinci de poeme. Primii comentatori nu trec neobservate lipsa de coeziune și unele „reziduuri din poezia lui Sașa Pană” (Tiberiu Iliescu), identificând totuși sensibilitatea inedită din poeme ca Rugă nouă și Baladă („Din cântecul lumii nimic nu rămâne,/ Căci sorbi deopotrivă: otravă și cer;/ Pieziș îți alunecă inima-n taină/ Și sufletu-n stele rămâne stingher”), concepute în versuri „de accent direct, liniar”, confesiv. Profilul de „contemplativ resemnat” se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
realizate în principal din poezie: două sonete de Eminescu (Afară-i toamnă... și Trecut-au anii...) sunt transpuse în germană de Lucian Blaga, în aceeași limbă Alfred Margul Sperber dă o versiune a Mioriței, iar Franyó Zoltán una a poemelor Rugă de seară și Duhovnicească de Tudor Arghezi, dar și a altor poezii de Al. A. Philippide, Geo Bogza, Dimitrie Stelaru, Mihai Beniuc. Aici Dragoș Vrânceanu și Giancarlo Vigorelli traduc în italiană De-a v-ați ascuns... și Duhovnicească de T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
altfel, universul liricii lui S. rămâne întinderea vastă, mărginită de „munții cu fruntea-n nouri”, „zugrăviți pe zare”, ritmată de „dealuri roșii”, pe care „podgoriile ard”, „câmpul simplu pe care-l ar cu boii”, „câmpul plin de mure și de rugi”, muzicalizat „de sprinten țârâit de greieri mulți”, săgetat de „iepuri ce-ți arată cum să fugi”. Acest univers include „lanuri verzi”, „livezi cu roade mari”, „lunca unde-au ieșit cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
țărănește pe ștergar Să iasă aburi calzi și i-a simțit din depărtări Și-n locul buzduganului vuia ca uraganul Mirosul tras pe cele paișpe nări /.../ ...e atât de simplu și de omenește Să-ncerci odată sa iubești un zmeu!” (Rugă) În orizontul totodată firesc și mirific al poeziei Ilenei Mălăncioiu toate apar pline de sensuri ce nu se lasă totdeauna înțelese, ceea ce produce descumpănire sau teamă: „Și-o ceață albă care mă desparte / De-aceste locuri unde vreau s-ajung
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este nulă, statueta de la Sireuil sau una din statuetele de la Gagarino au brațele ridicate în sus în față, ca într-o rugă; aceleași poziții par să aibă unele reprezentări magdaleniene, precum cele gravate pe o baghetă de la Isturitz sau placheta numită „Femeia renului” de la Laugerie Basse. Amintim și vestita femeie de la Laussel, care, prin modalitatea de a ține în mână un obiect
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
optând pentru Facultatea de Limba și Literatura Română (1971-1975). A fost angajat, în funcții de specialitate (referent literar, redactor), la Centrul de Producție Cinematografică (1976-1977) și la Studioul Cinematografic „Animafilm” (din 1978). După ce debutase, în 1969, la „Luceafărul”, cu poemul Rugă pentru izbăvirea speranței, publică primul volum, Neîncetata ninsoare, în 1971. Spre sfârșitul deceniului al nouălea s-a exilat, stabilindu-se în cele din urmă în Statele Unite ale Americii. În țară îi mai apar două cărți de versuri, Omul nedesăvârșit (1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
central al cărții.”148 Formarea grupului stă sub semnul hazardului, căci doamnele s-au adunat în biserica Santa Maria Novella „fără vreo pricină anume, ci doar din întâmplare”149, „după ce se așezară în cerc și suspinară o vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a aduce vreun prejudiciu imaginii familiei proprii, dorind doar binele pentru soțul plecat departe, pe care îl respectă și căruia i se supune. Dragostea autentică pe care i-o poartă o determină să adreseze divinității o invocație patetică, o rugă de a înlătura stâncile primejdioase de pe țărm, stânci care cauzaseră multe tragedii omenești și pe care Dorigena le privea ca pe un real pericol în viața celui drag: „O, Doamne Care, până-n nemurire,/ Ții lumea sub a ta oblăduire,/ Noi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din mâinile lui era atât de frumoasă, așa de perfectă, că Pygmalion se îndrăgostește de ea. O numește Galateea. Pygmalion începe să o roage cu cel mai mare foc pe Afrodita, zeița Iubirii, să îi aducă pe cineva la fel de minunat. Rugile și pasiunea cu care Pygmalion se îndrăgostise de Galateea o impresionează pe zeiță, care dă viață statuii. Pornind de la mitul lui Pygmalion, în psihologie efectul Pygmalion se referă la transformarea unui individ față de așteptările față de el. Efectul Pygmalion este favorabil
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care fără stricăciune pe Dumnezeu‐Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Mai sunt foarte multe rugăciuni dar acestea trebuie să fie nelipsite din viața fiecărui creștin. Este foarte important cum ne rugăm. Pentru ca rugă‐ ciunile noastre să ajungă la Dumnezeu este foarte important să ne pregătim sufletește adică să avem sufletul curat. Mântuitorul ne învață: „Iar când vă rugați, nu fiți ca fățarnicii cărora le place, prin sinagogi și prin colțurile ulițelor, stând în
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
Înțelegerea vulnerabilității în fața „Îngerului Exterminator” (Alei) are drept consecință înmulțirea expansiunilor lirice de tipul lamentoului, al cuvântului testamentar și al rugăciunii. Acestea formează substanța unor poeme încadrabile în lirica propriu-zisă „a eului” (Patria, Denis cel Scurt, La moartea lui Zed, Ruga fericitului autor) ori în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
un avorton (ektroma), la vederea căruia Mama și Întreaga Pleromă suferă 37. Eonul Limită-Cruce (Horos-Stauros) este emis de Tatăl pentru a o alunga pe Sophia din Pleromă 38. Părăsită afară, Sophia cade pradă unei patimi Împătrite: Neliniște, Durere, Confuzie și Rugă (Deesis), aceasta din urmă fiind pozitivă și reprezentînd echivalentul Conversiunii din textul lui Irineu. Eonul Rod (Karpos), emis laolaltă de Întreaga Pleromă, vine s-o elibereze pe Sophia de pasiuni, care sînt transformate În substanțe: Neliniștea devine substanță psihică, din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Întreaga Pleromă, vine s-o elibereze pe Sophia de pasiuni, care sînt transformate În substanțe: Neliniștea devine substanță psihică, din care este compus Demiurgul, numită și „de stînga”; Durerea devine substanță hylică sau materială; Confuzia devine substanță demonică, iar Ruga - substanță psihică „de dreapta”. În studiul său asupra variantelor valentiniene ale mitului Sophiei, G.C. Stead ajunge la concluzia că ele Își au toate originea În două surse, A și B. Irineu preferă sursa A și utilizează numai rareori sursa B
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței, cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retragă: "Copiii satului s-au adunat / În jurul lor și stau proptiți în bâtă" (Berbecii). Altă dată, caută "cuiburi cu băieții prin scorburi". Scene caracteristice arealului natal s-au fixat definitiv pe retină, fără idilisme. Copila frânge pita "țărănește pe ștergar" (Rugă); stă la rând "la moara dintre munți" dar apa care mișcă instalația e înghețată (La moară); Cosașii "bat coasele / și gușterii fug speriați"; fetele vin cu bucate și cu țuică; bătrânul fierar potrivește potcoave boilor, dar cuiele "ajung în carne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adormi și eu. Neliniști de tot felul însoțesc aventura Peste zona interzisă (1979), tărâm-limită și prag al morții; un "cal alb", mesager inconștient, aleargă în necunoscut: "A scăpat din frâul lui / Și începe să mă poarte / Peste zona interzisă". O rugă, Ghetsimani (precedente la V. Voiculescu, la Nichita Stănescu și Cezar Ivănescu) e o implorare șoptită: "Tată, dacă altfel nu se poatre, / Facă-se voia ta..." Tușe sumbre, în texte analoage, punctează văi înghețate și ceruri închise, "întunecata zare" și "nesfârșita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este poemul În multe feluri poate să vină: Se moare pe pământul pe care stăpânești totul, / Sau undeva la mii de kilometri distanță, / Numai să nu mori deloc nu se poate / Și asta îmi mai dă oarecare speranță". Câte o rugă, câte o doină, câte o trimitere la "Îngerul Morții" iată componente variaționale pe tema exodului definitiv. Totdeauna axat pe contrasensuri, Cioran înțelegea să resemantizeze conceptul de moarte: "Acumulând întruna mistere găunoase și monopolizând nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă decât
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur pe tronul lui..." Din trecut răzbat mărturii de luat în seamă; i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de la început receptate cu simpatie. Ca preocupare constantă, de remarcat monologurile despre Poezie în genere, aceasta fiind: "Precum un cerc cu centrul în afara sa, / Precum o secundă în care începe vecia, / precum un cer născându-și propria stea..." Dintr-o Rugă de aed se reține ideea că un poem "ar putea face lumea mai bună..." Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în toată complexitatea lui, tribun, rapsod și evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alții, cântul atât de repede întrerupt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vom confunda sintagma argheziană Cuvinte potrivite cu fetișizarea cuvintelor în sine; Arghezi avea în vedere exorcizarea acestora, asocierea lor în reprezentări ficționale relevante, în măsură să ducă la explorarea misterului cosmic, la ascensiuni în invizibil și impalpabil. Și tot Arghezi: "Ruga mea-i fără cuvinte act pur de instalare în sublim. Oratio mentis! Într-un Raport către Nichita Stănescu, mai tânărul confrate izbucnește: "Arză-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și sunt toate minciuni. Iar când au fost acum, că zând eu în vină ca acéia și dovedin du-mă dumnealui au vrut să facă gâlceavă, zi când că mă va lăsa. Deci eu am căzut la dumnealui cu mare rugă ciu ne ca să mă iar te, prin zându-mă că de acum înainte nu vor mai fi nici unele de acé le și voi trăi cu dumnealui după cinste și după voia dumnealui, luându-mă și tot nea mul mieu asupra dum
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Vasile prevede, la ca nonul 56, următoarea sancțiune: „Prea curvariul ani 15 să nu se priceștuiască [împărtășească]: 4 să plângă, 5 să asculte dumnezăieștile scripturi, 4 să cază, 2 să stea cu credincioșii, împreunându-se cu din șii numai la rugi; după aceea să se priceștuiască.“ Aplicarea acestui ca non are consecințe extrem de grave pentru un cre din cios atât din punct de ve dere spi ritual, cât și din punct de vedere social. Pe o perioadă de patru ani, creștinul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
șivoaiele, umple-se pîraiele printre toate văile; umple-se fîntînile să răsară grînele, florile, verdețele, să crească fînațele, să s-adape vitele; fie multe pitele! Altul, de Paparudă: Lungă, lungă, Păpălugă. Eși din a ta glugă, suie-n sus la rugă, seceta să fugă. Ie cerului torțile și deschide porțile și revarsă ploile; cură ca șuvoaiele prin toate grădinile; crească-ne olivele una cu legumele, curechiul și gulele. Mai multă rezistență a dovedit Cîntecul cununii, fie că a dezvoltat latura spectaculară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din cale ramuri, A împins tot cu piciorul. În același chip de ursoaică, lupoaică, viezure, viespe, iepure, și mama ciobănașului a trecut vaduri, a străbătut codri și mlaștini. Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin rugă adresată puterilor divine, să se metamorfozeze pentru a străbate mai aprig tărîmurile. Cu înfățișare de corboaică, neagră maica bătrînă din folclorul carpatic se arată fiului pierdut în pustietate: Dar voinicul ce grăia ? - Uș! corboaică neagră, Nu mai cloncăni ! Mă-sa
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]