4,629 matches
-
și nu va trebui sè-și mai batè capul cu ele, îl deruteazè cumplit, Aveți calculator! indic vag înspre calculatorul cèruia nu-i vèd decât dosul, o unitate, dupè toate aparențele, veche, si un monitor din care spânzurè, ca niște mate rupte, cablurile, Aha, face el, scèrpinându-se dupè ureche, calculatorul ziceți! Nu merge, domnule! Nu știu ce are, a fost cineva sè vadè de el, dar nu l-a putut face! Introduceam procesele verbale pe el, adicè bèiatul èsta de la mine, de se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
noi din curte! — Feriți-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce dracu’, doar ne-am Înțeles să spunem c-a murit pe frontul de vest, În Tatra! — Te-a văzut cineva, străine, când ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu ți-am povestit asta niciodată, draga mea, mă obligase să merg la școala de preoți pentru că acolo nu se plăteau taxe... -- Mi-ai povestit tu vreodată ceva din viața ta de acolo? Îți povestesc acum, uite... Nu vroiam În ruptul capului să merg la Seminarul Teologic și bietul tata m-a dus cu sila, pentru că o țineam nu și nu, mi-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o mai țin și acum minte, o săptămână n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-le, bă, puță, mi-a zis, că io ce să fac cu ele, e-n engleză! De unde le avea Victor? Mama-Casandra, care le știe pe toate, zice că le-a adunat din camera de la Hotel Nord, Împreună cu valiza cu fermoarul rupt a lui Traian. Traian al nostru, Traian Manu. * La pomenirea de trei luni a lui Buni m-am gândit prima oară la el, știam de la nea Victor că În vară o să vină și m-am gândit că oricum pentru Buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-n corespondență cu el, mi-a spus că ar fi un burlac Înrăit... — Dimpotrivă! Știu de la Victor că nevasta lui e minoră, alcoolică, se droghează, Îl face de râs, de aceea nu poate ieși cu ea nicăieri În lume. — În ruptul capului n-aș fi crezut să ajung să trăiesc ziua cândcea mai importantă corespondență a familiei are s-o țină Victor! — Din câte am auzit, nevasta lui e o sacrificată, stă În permanență acasă ca să supravegheze copilul. — Nepotul, ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi deschisă, la ora asta? O agitație cu totul inutilă, orice prognoză arătând din start că funcția de ambasador al tutunului tot mie, cronicarului Daniel, urma să-mi revină, fiind singurul care nu purta uniforma de cameră, șlapi și cămașă ruptă, pusă pe dos, ci, dimpotrivă, ținuta banală de oraș. * — ...Mă duc eu la Lumi, să văd dacă nu au ele țigări... Cred că v-ați dat seama, dragi ascultători, că ne aflăm În mijlocul celei de-a doua reprize și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton sever: Ar fi trebuit să le cereți la toți să iasă din cameră și să fi scos toate pachetele străinedin valiză! — Dar ce mă făceam cu fermoarul rupt? Oricum, trebuie să recunosc că Îmi pierdusem sângele rece, mai ales că și mașina de serviciu Întârzia. Dacă profesorul Stan, Îl știi, draga mea, Îngerul meu păzitor, ar fi fost acolo, nu aș fi avut nici o problemă practică de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și În câteva minute bagajul tău are să fie gata! Ce nu Încape În valize vârâm frumușel În pungi! Avem pungi, lasă, nu ne purta tu de grijă! Pe urmă o să legăm cât se poate de artistic și valiza cu fermoarul rupt! Ai să vezi că nici n-o să se observe și oricum nu vei mai umbla În ea Înainte să ajungi la tine acasă, nu? Și gata! Mai e ceva? Mașina? Apare ea, ai să vezi că În ultimul moment apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am simțit-o. Așa că a rămas neplătit geamantanul, iar bietul Victor, cu onestitatea care Îl caracterizează, mă avertizase: „Să știi că pe drum n-are să-ți fie comod. Și gol atârnă greu, darmite când o fi plin! Valiza cu fermoarul rupt o păstrez ca s-o repar. Te așteaptă aici să te Întorci s-o iei”, mi-a spus la plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret: altă țigară. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asta? De o mie de ori? De un milion de ori? ― Vai, dar tu nici măcar nu te-ai pieptănat! Chiar vrei să mergi la spectacol așa cum arăți acum, cu lațele alea pe frunte? Grăbește-te, dragul meu! Nu vreau în ruptul capului să întârziem la spectacol. Sau ai uitat? Ledoulx aruncă o privire în oglindă și descoperi consternat că nu era deloc „aureolat de sănătate”, ci de-a dreptul caraghios. Și ciuda de a fi fost indus în eroare de propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un război adevărat. De aceea a renunțat la recensământul populației din cele două principate. De aceea nu-l mai interesează comisia pentru inventarierea resurselor naturale. De aceea a renunțat, până la urmă, chiar la pretențiile teritoriale. Dar n-ar recunoaște în ruptul capului că are disperată nevoie de mine, că, dintre toți generalii, doar eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rămâne, în curând, cu totul singură după plecarea iubitului ei fecior în acel surghiun și să-i sugereze generalului o revenire. Însă, tocmai pentru că îl cunoștea prea bine, se îndoia de rezultat. Ca bărbat, Kutuzov n-ar fi recunoscut în ruptul capului că atunci împinsese lucrurile mult prea departe doar dintr-un orgoliu masculin necontrolat. Iar, ca general, n-ar fi revenit niciodată asupra unei hotărâri luate. În consecință, n-ar anula nici un act deja semnat și parafat de el. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui Kulfi atârna o creangă ruptă. În ceaun erau condimente și mirodenii, ierburi și fructe, un sos delicios. Și mai era ceva. Încet, se apropiară de ceaunul care bolborosea. Brânză proaspătă, făcută pe bază de lapte și lămâie sau oțet. Plantă din familia palmierului, utilizată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
De fapt, tocmai m-am despărțit de prietenul meu, după o relație de doi ani. El voia să ne căsătorim, iar eu nu, a mințit Alison. Situația stătuse tocmai invers, dar femeia nu avea de gând să recunoască nici în ruptul capului. Da, căsătoria e o chestie importantă. E ceva foarte definitiv. Ultimul cuvânt a părut să aterizeze pe podea cu un zgomot profund, generat de căderea accelerată de greutatea fricii. —Trebuie să fii foarte sigură, altfel te poți trezi alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a aplecat către ea cu un aer conspirativ: Și cum te gândești s-o abordezi? Ridicând din umeri, Alison a oftat. —Nu știu, dar va trebui să mă bazez pe factorul surpriză pentru că Sofia n-o să accepte nici în ruptul capului să ne întâlnim. —Mama naibii! Și ce-o să faci? O să-i sari în față din spatele cutiilor de conserve de la Tesco-ul1 de la ea din cartier? — Ar trebui să aștept mult și bine, i-a răspuns Alison tristă. Sofia își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a țuguiat buzele. —Probabil. Deși, în momentul ăsta, David e mai chitit pe problema asta decât sunt eu. —E grozav, nu? David vrea un copil, dar tu nu ești sigură, eu vreau un copil, dar Nick nu vrea nici în ruptul capului. —Aha! Asta nu mi-ai mai spus-o! a exclamat Fiona cu ochii lărgiți. Probabil că așa se explică faptul că te simți ceva mai vulnerabilă. Susan a dat din cap și-a povestit, în detaliu, discuția nocturnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare critică. Cum o cheamă? —Susan. Fiona s-a lăsat jos lângă bărbatul acela. Instinctiv, omul a întins un braț către ea. —Să nu-i miști capul. Ar putea avea gâtul rupt. —Vai, Doamne! Fiona a izbucnit în plâns. Cu mare grijă, a dat la o parte părul care se lipise pe fața lui Susan. Ochii prietenei ei erau închiși, iar chipul îi părea liniștit. —Ești doctor? Bărbatul a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu el. O comă, da. Meningită, sigur că da. Chiar și o febră ridicată și inexplicabilă ar fi putut să motiveze o astfel de plecare grăbită. Dar să lași totul baltă și să te întorci acasă numai pentru o mână ruptă? Alison, pur și simplu, nu pricepea. Și nu poate să se descurce singură? Grăbit nevoie mare, Luca își arunca lucrurile în valiză, uitându-se prin cameră ca să vadă dacă nu mai uitase ceva. Copilul întreabă unde e tati. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din cauza mea și m-a sunat tot timpul. Iar aseară mi-a zis că vrea să vină încoace și să doarmă aici peste noapte ca să se asigure că sunt în regulă. Nu vrut să renunțe la ideea asta nici în ruptul capului. David s-a umflat în pene de mândrie. —Așa cum ai zis și tu, e un copil isteț. Să-l chem înapoi acum? David a dat să se ridice, dar Fiona l-a oprit. Stai puțin. Vreau și eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Dar nimeni nu avea să-l condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi explodat, se apropia periculos de liniuța celor cincizeci de grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
destituit, a plecat în Elveția, unde strânsese o mică avere, și după două zile l-a călcat un camion cu răcoritoare. Ridicol! în câteva luni a ajuns, din „Viceregele deșertului“, pacientul unui spital acoperit de zăpadă, unde-și plânge picioarele rupte. — Soția lui e cu el? — Da. — Atunci, nimic nu mai are importanță, spuse targuí-ul. Se iubeau. I-am spionat mai multe zile și o știu bine. Anuhar-el-Mojkri îl aprobă cu convingere. — Era un ticălos, un politicastru fără scrupule și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]