3,819 matches
-
mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos. Mi-am propus să-i dau lovitura de grație. L-am luat în preajma Crăciunului la Paris. Bulevardul Hausmann, în special porțiunea "marilor magazine", cu Printemps și cu Galeriile Lafayette, în ale căror vitrine sânt montate, iarna, păpuși mobile ― scena nașterii lui Isus trona în mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
felul în care vom reuși, ca specie, să ne reglăm raportul cu cuvîntul? Ceea ce numim îndeobște "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mânui acest ustensil care, ca orice ustensil prost mânuit, poate deveni ucigător. Și nu sânt oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu sânt oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori neputincioși: forța de a deschide un drum nu e însoțită și de aceea de a-i pune pe ceilalți pe acest drum. "Ceilalți" vor muri rătăciți pe cărări laterale și deturnați de la vocația verbului. Nu este toată Istoria lunga
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de câteva decenii) a ființei noastre lingvistice? Noi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este râgâită limba română pe stradă și vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populația României prin ecranele televizoarelor nu sânt simple accidente de parcurs ale unei societăți în derută, ci simptomele unei maladii mortale. Vulgaritatea este doar fenomenul de suprafață (devenit deja imperceptibil) care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea maximă pe care această comunitate a atins-o în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cuvinte". Ei le spun pentru ceilalți sau le spun pentru că nu pot să nu le spună, pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor ajunge la ceilalți, îi vor atinge și îi vor schimba. Cuvintele lor "spun totul", ele sânt magnifice, forța lor este enormă, adevărurile rostite acolo și splendoarea rostirii lor ne taie respirația. Și totuși, aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor și care "ar face până și pietrele să plîngă" nu ajung decât la o infimă parte dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scurs cu chiu cu vai într-un an și jumătate. Pleșu a scris recent cel mai devastator text din istoria culturii române dedicat unui caz de "obscenitate publică": cel despre Adrian Păunescu. Porcul nostru de serviciu ― " Ei bine, doamnă, da, sânt porcul dumneavoastră, doamnă!", a ținut să precizeze Păunescu atunci când, după '89, a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu și-a făcut harakiri citind paginile lui Pleșu și nici ceilalți nu au simțit nevoia să țină în vreun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, în drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt: ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie distanța dintre "atunci" și "acum". Nimic din ce fac și sânt acum nu mai este exact ca atunci. Sânt din nou aici, stau la aceeași masă, dar sânt supusul timpului meu și stau în genunchi în fața lui. Am sosit la Heidelberg la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui. 12 septembrie O zi după grozăvia din America. Din nou senzația de răscruce a omenirii, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plus, a fost tăvălit în tot soiul de contexte istorice și politice ("umanismul socialist"!) ― și care între timp și-a pierdut și bruma de prestigiu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu: că toți oamenii sânt egali în fața lui Dumnezeu, indiferent de zeul pe care îl slujesc, de sexul pe care îl au, de rasa, clasa, națiunea sau cultura din care fac parte. Vorbesc (astăzi mi s-a instalat telefonul), la o săptămână de la sosirea în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de zeul pe care îl slujesc, de sexul pe care îl au, de rasa, clasa, națiunea sau cultura din care fac parte. Vorbesc (astăzi mi s-a instalat telefonul), la o săptămână de la sosirea în Heidelberg, cu Monica și Virgil. Sânt și ei sub șocul zilei de ieri. Ceea ce este uluitor este să constați că virtualul a devenit mai real decât realul", îmi spune Monica. Într-adevăr, dacă ai fi văzut un film având ca scenariu story-ul de ieri, ai fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Așadar, pot eu conviețui ― și în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiași specii și al aceleiași identități cu un tip care plănuiește crime planetare și îi pune pe alții să le execute? Este el om? Iar cei care acceptă să le execute sânt oameni? Un torționar e om? Un tip care face o teorie (în jurul unei rase, clase, etnii sau religii) potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lichideze pe cealaltă ― este om? Un tip care violează e om? Etc. etc.
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pot și nu vor putea în veci ― prin liberă alegere ― să practice falaqa (tortura prin bătaie la tălpi), să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze. Cred, dimpotrivă, că toți cei care pot face asemenea lucruri sânt integrați printr-un pașaport fals în specia numită "om", cred sus și tare că ei nu sânt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camuflaj la adăpostul acestui cuvânt și că ei sânt cu atât mai nocivi cu cât acest camuflaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tălpi), să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze. Cred, dimpotrivă, că toți cei care pot face asemenea lucruri sânt integrați printr-un pașaport fals în specia numită "om", cred sus și tare că ei nu sânt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camuflaj la adăpostul acestui cuvânt și că ei sânt cu atât mai nocivi cu cât acest camuflaj este obiectiv posibil și cu cât oamenii nu au curajul să-l denunțe ca atare, să treacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în care trăiam "după revoluție" evacuase panteonul clasic și pusese în locul lui dezmățul unui elenism obosit. Preoții vulgari ai ziaristicii și televiziunii ocupaseră piața publică și din vechile temple ale culturii zeii fugiseră. Nu mai știam prea bine cine ne sânt credincioșii. S-ar fi cuvenit, în răspărul acestei alte lumi, să intrăm din nou în sihăstrie și să transformăm vechiul crez cultural ― cel care, credeam noi, urma să mântuiască lumea de atunci ― în joc cu perle și în elevaj de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prefixul și auzi o voce ondulat-feminină: Nur acht Pfennig pro Minute! De mult n-am mai cunoscut binefacerile continuității pentru munca intelectuală. Un efort depus, zi de zi, ani de zile într-o direcție clară face minuni. Destinele noastre ratate sânt toate, expresia unor crize de continuitate. Papini spunea că dacă fiecare om, mediu dotat, ar putea să subordoneze fiecare minut al vieții sale unui scop unic, omenirea ar fi plină de genii. Nu e de ajuns "să ți se dea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
miercuri, 19 septembrie Așa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalți" decât într-un sens vag și discutabil, nu ne putem reprezenta vârstele pe care nu le-am avut prin vârsta celorlalți. Anii pe care încă nu-i am sânt o pură abstracție și așa se și explică o anumită "nesimțire" a copiilor față de aniversările părinților lor. Până la o vârstă destul de înaintată nu știam câți ani au părinții mei și nici ce diferență de vârstă exista între mine și ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
curiozitatea de a-l parcurge, o pregătire specială (care durează ani de zile), apoi capacitatea de a rămâne, odată intrat pe el, în picioare și, în sfârșit, putința (ceea ce înseamnă inteligența necesară și voința) de a-l parcurge până la capăt. Sânt foarte puțini oameni dispuși sau capabili să facă asta, chiar dacă inițial sânt mulți atrași de ofertă și răsplată: a înțelege ce e cu noi, oamenii, după ce am fost "aruncați" (nu se știe cum și de către cine) aici, pe lume; cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la îndemînă să ne spună, așa cum, de fapt, nu-i stă nimănui pe lumea aceasta. Filozofia lui Heidegger, fiind "fenomenologie", nu are de-a face decât cu "fenomene", cu "ceea ce apare și poate fi văzut". Or, prenatalul și postmortemul nu sânt "fenomene". Fenomen nu este decât viața aceasta a noastră, decât porțiunea pe care o străbatem între naștere și moarte și pe care o putem prinde, așa zicând, în câmpul privirii. Noi avem acces doar la "că sîntem" și nu la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
străbatem între naștere și moarte și pe care o putem prinde, așa zicând, în câmpul privirii. Noi avem acces doar la "că sîntem" și nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi. Ceea ce explică Heidegger sânt articulațiile lui aici, ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieți. Un realism, am putea spune. Într-adevăr, un realism, numai că unul locuit de propriul lui mister: pentru că "aici", care e omul și viața lui, este în primul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la închisoarea lingvistică pe care singur și-a creat-o. O filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învățată ca un catehism, ca un limbaj care nu poate fi evitat. Comentatorii unui gânditor sânt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl explică fără să poată ieși nicicum din el. Pentru că un cod nu poate fi tradus, ci doar reprodus, comentatorii îngînă, repetă, reiau până la detaliu și la formulă textul comentat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
text sacru, în colocvii, în reviste de specialitate și în prelegeri universitare face să țină cosmosul filozofiei. Fără acestea, el s-ar prăbuși în neant. O cultură este cu atât mai puternică cu cât gesturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sânt mai frecvente. La noi, de pildă, "cosmosul Noica" este amenințat să se destrame pentru că el nu este susținut prin recitări periodice, pentru că nu există comentatorii meniți să reproducă simbolic și ritualic gestul-cod al strămoșului eponim. Cultura noastră e slabă pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care existența le atinge. Prin pre-mergere, Dasein-ul este ferit să cadă înapoia lui însuși și să revină dincoace de putința-de-a-fi pe care el a înțeles-o și, astfel, "să devină prea vârstnic pentru victoriile sale" (Nietzsche)." Cuvintele lui Heidegger sânt scrise toate "în cod": un set finit de concepte, reprezentând o premieră în istoria filozofiei, asigură textului coerența lui filozofică și totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al gîndirii" prin combinarea și reluarea la nesfârșit a termenilor care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există trei cuvinte care nu fac parte din cod și care apar ca "aluzii de stil" și ca înviorare (sau chiar "umanizare") a textului: zerbricht ("zdrobește"), Versteifung ("încremenire"), behϋtet sich ("se ferește"). Momentele când Heidegger iese din cod, cedând stilului, sânt rare și ele seamănă cu apariția nesperată a unei oaze într-un peisaj de extremă rigoare. Iată un asemenea exemplu (p. 310): "Prin ea, Dasein-ul se eliberează de toate "fleacurile" cu care el se amuză în mod obișnuit și pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să apară dedesubt cipuri, rotițe, membrane și scanere. Or, adevărul este că acest camuflaj este un dat al speciei umane, că ea conține în ea omul și anti-omul în indistincția lor aproape ca un secret de construcție. Abel și Cain sânt "frați" prin camuflaj ― Cain are aparențele fizice ale lui Abel, exterior și "interior"-visceral el este construit la fel. Dar pentru că îl poate ucide pe Abel, pentru că poate suprima viața, creația și opera lui Dumnezeu, el nu poate face parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la lucrul care îi repugnă cel mai tare: crima. El trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei, a balaurului, pe scurt, a întruchipării Răului. Toți eroii eponimi de la Teseu și Heracles la Făt-Frumos și Sfântul Gheorghe sânt ucigători ai Răului și, tocmai de aceea, garanți ai perpetuării vieții și apărători ai libertății. Pentru a se apăra ca omenire, omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl judece, să îl condamne, să îl înfrunte și să-l execute
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]