2,533 matches
-
cascheta peste mască, pusă de-a hoarța, omulețul părea apărut din filmele horor. Sergentul, un oltean la fel de inteligent ca și ciubotele sale, avea o plăcere diabolică să ne chinuiască inutil. Spre liziera din față, cîte unul, de la stînga la dreapta, salt înainte! zbiera sergentul. Avea în mînă o cîrîitoare pe care o răsucea cu sete. Cînd cîrîia drăcia asta, trebuia să înțelegi că era adică foc de mitralieră inamică și cel cu "saltul înainte" trebuia să se culce la pămînt. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Adevărul e că am mai zburat cu un drăcușor de avion și în Algeria. Pilotul mai sorbea din cafeluță și din cînd în cînd mai butona cîte ceva la bord. Cînd treaba se îngroșa, trăgea de o manetă și bondarul sălta și scîrțîia ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la Alah, iar pilotul se amuza ca prostul. Cînd avionașul chiar și-a pus în gînd să se sinucidă, atunci de-abia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este șeful. Accelerează motorul la maxim, anulează frîna și gîndacul pornește de parcă l-a mușcat strechea. Fata țipă și eu îngălbenesc. Ne-a prins nebunul! Fuge ce fuge și hop în aer, apoi boaf de pămînt. Iar fuge și hop! Saltă în sus, ca o rachetă. Se lasă pe o parte și aripa mai că atinge copacii de pe marginea aeroportului, care, de fapt, era un teren de golf. Imaginile erau superbe, peisajele se succed și sînt din ce în ce mai frumoase. Dar animalul vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
marginea aeroportului, care, de fapt, era un teren de golf. Imaginile erau superbe, peisajele se succed și sînt din ce în ce mai frumoase. Dar animalul vrea să atingă apa lacului cu roțile, vrea să meargă trăsnet spre dig și, cînd să zicem aleluia, saltă peste el. Apoi se îndreaptă spre un copac solitar și iar saltă la mustață. Se urcă deasupra norilor și ne lasă în cădere liberă. Inima s-a urcat în gît, stomacul se răsucește și sîngele habar n-are ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
superbe, peisajele se succed și sînt din ce în ce mai frumoase. Dar animalul vrea să atingă apa lacului cu roțile, vrea să meargă trăsnet spre dig și, cînd să zicem aleluia, saltă peste el. Apoi se îndreaptă spre un copac solitar și iar saltă la mustață. Se urcă deasupra norilor și ne lasă în cădere liberă. Inima s-a urcat în gît, stomacul se răsucește și sîngele habar n-are ce mai trebuie oxigenat prin corpul meu. Fata este speriată, animalul rîde și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se pornește armata de chelneri. Bătrînul pleacă puțin capul și spre uimirea noastră își pune cu mare dexteritate proteza. Pișicher, ne zîmbește, pune o mînă pe mîna doamnei ministru și cu un deget îi saltă sînul în sus. Nu mai putem să ne abținem, unii se pleacă sub masă și hohotesc de rîs. Bătrîna îmi face cu ochiul: La masa aceasta am să mănînc puțin. După masă înot în mare. Se servește musaca. Femeile întîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
numai 66. Mă scol de la masă și socotesc în gînd cîți ani am. Mai am zece ani pînă... Privesc marea de pe terasă și gîndul se grăbește spre casă, spre cei cărora le lipsesc atît de mult. Vasa schimbă destine Avionul sălta jucăuș pe pale de vînt înverșunat și noi, cei ce ne-am încredințat lui soarta, priveam îngrijorați unii la alții. Vîntul nordic, uneori sălbatic și asasin, nu glumește niciodată și aproape întotdeauna oamenii suferă din cauza dezastrelor provocate de nebunia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și izbesc nava frontal în valuri furioase. Prin urgie văd intrarea în golf. Văd salvarea arătată de Dumnezeu. Cu puterea speranței în sufletele lor disperate îndreaptă coaja de nucă înspre intrarea salvatoare. Liniștea pare nefirească și nava, sleită de puteri, saltă peste valurile domolite. Oamenii se îmbrățișează și aduc laude lui Dumnezeu. Promit, care și cum, daruri pentru sfinte lăcașuri. De după stîncile din stînga apare și moartea, nava piraților, care niciodată nu a lăsat supraviețuitori. Nu plînge nimeni, pentru că morții nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ale micilor fapte asupra cărora am atras atenția. Gîndirea occidentală este centrifugă ; cea a Japoniei, centripetă. Acest lucru se percepe chiar și în limba jul bucătăresei, care nu spune, ca noi, „a cufunda în ulei încins”, ci „a ridica”, „a sălta”, „a scoate” (ageru) din uleiul încins ; și, mai general, în sintaxa limbii japoneze, care construiește frazele prin determinări succesive mergînd de la general la special și pune subiectul la urmă. Cînd lipsește de acasă, japonezul va spune adesea ceva de genul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mă Îndrept spre entropia morții. Doar că eu reînvii, precum mitica pasăre Foenix. Unde mă aflu? În vârf de munte, negentropic pentru că asta Înseamnă piscul, dar și pentru că-i aparține muntelui sfânt, Ceahlăul. Mă așteaptă scurgerea spre Bistrița care, Încă săltând din piatră În piatră, Îmi va păstra o vreme această stare, privilegiată dar erodabilă În lumea voastră, entropică prin excelență. Sunt „obedientă“, adică cópii, Înregistrez Întocmai starea locurilor În care mă aflu. Iată, spre exemplu, că-mi iese În cale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
măr Cel ce-aseară-n poartă sta Și-n spate poarta țineară, hei ler, flori de măr Cu umerii turnurele Cu mâinile zăbrărele, hei ler, flori de măr Cu genele țăhuioară Cu sprâncene hotărară, hei ler, flori de măr Cu ochi negri saltă-n poartă Saltă-n poartă nu departe, hei ler, flori de măr. Să te veseli ( Lină) dalbă, hei ler, flori de măr Să crești mare și frumoasă. La acele vremuri, Ceata de feciori din Streza mai cânta la casele gazdelor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
poartă sta Și-n spate poarta țineară, hei ler, flori de măr Cu umerii turnurele Cu mâinile zăbrărele, hei ler, flori de măr Cu genele țăhuioară Cu sprâncene hotărară, hei ler, flori de măr Cu ochi negri saltă-n poartă Saltă-n poartă nu departe, hei ler, flori de măr. Să te veseli ( Lină) dalbă, hei ler, flori de măr Să crești mare și frumoasă. La acele vremuri, Ceata de feciori din Streza mai cânta la casele gazdelor și alte colinde
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lumina de la un lămpaș oblu pe ei!» Adunare Generală la C.A.P. Vajnici ceapiștii, doar chemați din luncă înlemniți în laviți trag la aghioase. Tovu președinte încă nu gătase De citit raportul și planul de muncă, Când lelea Mărie se săltă în oase Și ceru să plece, că ea are încă O clocă pe ouă, care nu prea mâncă Și-și va scoate puii azi la ora șase. Ba și-alte lelițe înc-ar vrea să plece Că au cloști pe ouă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor satului, dorind să cumpere de la acesta o brișcă, este păcălit, boltașul reținându-i creițarii, dar refuzând să-i dea marfa. De atunci lui
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă, unde saltă trestia înaltă 98? La început, se bănuiește că raidurile înspre lac și pădure le făcea însoțit de Ilie, fratele mai apropiat vârstei sale. Desigur, ele au fost o vreme joacă nevinovată de copii în escapade diurne, când amândoi uitau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe cer și argintul lunei trecea, sfâșiind valurile transparente de nouri ce se-ncrețeau în drumuri 223, ca apoi, într-o variantă la aceeași nuvelă (Cezara), Oceana, duhul blând al nopții, să treacă prin apa din lac și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice 224. Explicația clară a rațiunii poetice din această dihotomie se găsește în Memento mori: Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane/ Cât uitându-te în fluviu pari a te uita în cer225. Pe portativul acelorași sublimări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
reviste de specialitate cu caracter pomicol sau agricol și propulsând astfel în funcții înalte, cu titlul de "doctor în științe" pe mulți dintre "tovarășii" din schema celor două stațiuni "tovarășii" care aveau "dosare bune" la cadre, s-au putut chiar sălta la raion sau la regiune ca "oameni politici". În 1971 însă, grav bolnav de ficat, cu "nervii în pioneze", adus într-o situație mai gravă ca la sfârșitul detenției politice, gata să-și dea ortul popii după mai multe săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
păcat cu toată liota aia de clienți ce-i mișunau prin curte. Până Într-atât se pomeni Înghesuit de comenzi, că o puse În mai multe rânduri și pe nevastă-sa să bată la tuburi cot la cot cu noi. Sălta treanța aia de halat pe ea de ziceai că-i pe sârmă. Râdea printre gâfâituri văru’ Laur, uite-o vere cum joacă-nfiptă-n mătură cotoroanța, dac-o cauți Între picioare e carne vie, și Andrei o căina că cine-o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
kile, macara ne trebuia nouă?... Ce dracu’ are? Are pe dracu’ să-l ia! decide Andrei plin de năduf. Trebuia să ne fi pus ciocanele pe el și-l dădeam afară una-două. Bucățele-bucățele! Motorul nu ieșea, dar În schimb se săltase botul camionului și toată partea din față de pe borduri și bulumacul dintre crăci se curba imperceptibil. — Mai lasă-l jos nițel, Relule, că-i demolăm caisu’ lu’ moș Victor. Îl las de tot, că nu l-ai desfăcut din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lumea despre el. Dacă ar vrea cu tot dinadinsul să-l pună la punct și să-l rănească, Ortansa n-ar avea decât să se ridice prin surprindere din fotoliu În mijlocul perorațiilor sale, reamintindu-i astfel că trebuie să se salte pe vârfuri ca s-o sărute și nu-i mare lucru pentru el să-l scuipe În creștet. Păi bineînțeles că suferă din pricina fizicului său. Bineînțeles că-i un complexat și un paranoic și o jigodie comunistă perversă și periculoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i Zlate care-o ia pe spate! - Și pe burtă să-l las, să moară de necaz! - Și să-l frec În găoază până dă În gălbează! Maiorul Zlate se prăvălește pe scaun și bate palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din el ce are de spus. Neli intră pe ușă cu cratița de fiertură de cartofi. - Ferește că te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
până pe culmile Grindușului. Atunci.. soarele se desprindea de pe Goșmnanu, într-o vâlvătaie roșiatic-arămie, cu fantasme cenușii-albăstrii ce se lăsau ca un văl peste toată valea Tarcăului Măgura Tarcăului părea a fi în flăcări.. Și, încet-încet.. soarele, rotund și scânteietor se sălta ca un taler de aramă... Stăpânul lumii... venea !.. Era ceva mai mult decât grandios.. ceva magnific.. era ceva ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
În sunetul muzicii, puiul era pus cu picioarele pe jăratic, iar ursarul cânta la un instrument oarecare. După o vreme, rămânea numai melodia, care Îl determina pe urs să “joace”. Greoiul animal, ținut În lanț, deși, Între timp se Îmblânzise, sălta spre amuzamentul copiilor, dar și al adulților pentru care, În afara horelor sau șezătorilor, distracțiile erau inexistente. Dar ursul avea și alte haruri. Dresat cu grijă era pus să pășească pe spatele celor care aveau dureri “de șale”. Un masaj sui-generis
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
ce se Întâmpla mai Încolo. Din nefericire, acolo, eram eu care m-afundam, printre alge și crengi spre adâncurile nisipoase. Și când mintea Începu să mi se ntunece, am simțit o mână vânjoasă care mă apucă de brațe și mă săltă din apa mâloasă spre mal. Pe plajă, În dreptul meu, s-au adunat Îndată mai mulți gură-cască, Întrebându-se mirat ce mi s-a Întâmplat?! După câteva exerciții de respirație mi-am 230 revenit. Durerile de cap și senzația de vomă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
scos din casă și pus sub un baldachin, se citesc câțiva psalmi, singurul compromis pe care l-au acceptat de la religia creștină (protestantă), apoi se Încinge o horă În jurul acestuia. Nimeni nu plânge sau jelește. După acest moment, baldachinul este săltat de câțiva membrii ai comunității locale și plimbat prin sat. La toate poticnelile, când baldachinul cu mortul se balansează sau este scăpat din mâini, Însoțitorii se distrează, plini de veselie. Baldachinul este readus În curtea decedatului și pus pe un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]