2,236 matches
-
nu vorbesc numai treizeci de mii de statuete, modelate sau sculptate În cele mai diferite materiale (printre care pentru prima dată aurul și arama), ci și o mare cantitate de vase ornate, obiecte liturgice, altare, modele de sanctuare, situri cu sanctuare autentice, figurate pe ceramică sau pe pereți și semne grafice convenționale simbolizând idei abstracte (ideograme). În patru milenii de viață, imaginile mitice și cultuale evoluează spre reprezentări mai naturaliste și descriptive, mai puțin Închise În vechiul lor simbolism ezoteric. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE" Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înaripate și „Îngeri”. Abundă capete de piatră izolate și reprezentări ale unor grupuri mitologice (mamă și copil, bărbat, femeie gravidă, țestoasă). Un mileniu mai târziu, la Çatal Hüyük a existat o zonă rezervată cultului cu zeci de edificii folosite ca sanctuare (Mellart, 1967). Pe piedestale și bănci sunt Înșiruite cranii umane și capete de taur cu coarne imense. În ziduri sunt Înfipte ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
gândi la păhărelele de coniac sau la ceștile de saké. Un exemplu poate fi și misterioasa băutură vedică soma. Din acest moment, viața spiritului și folosirea alcoolului vor fi adesea Îmbinate (Fedele, 1991). În Europa Occidentală, o dezvoltare semnificativă cunosc sanctuarele astronomice și calendaristice concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Din acest moment, viața spiritului și folosirea alcoolului vor fi adesea Îmbinate (Fedele, 1991). În Europa Occidentală, o dezvoltare semnificativă cunosc sanctuarele astronomice și calendaristice concepute În neolitic, cel mai spectaculos exemplu fiind Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute În casă ca sanctuar privat. În Africa Occidentală se manifestă acele religii complexe, care Încă mai există, și chiar acele practici, astăzi dispărute, cum ar fi jertfirea curtenilor la moartea regelui-zeu, În regatul din Ghana, cu numai 1 000 de ani În urmă. 13
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
construcții caracterizate și caracterizante au o personalitate proprie legată de cea pe care trebuie să ne-o imaginăm tipică zeilor citadini și care va dispărea În urma practicii nivelatoare a statului unitar egiptean. De fapt, cunoaștem foarte puține lucruri despre aceste sanctuare primitive, construite din materiale perisabile și Înlocuite, odată cu trecerea timpului, cu altele mai nobile. Un astfel de caz a fost descoperit la Assuan, În insula Elefantina 1, la baza unei serii de temple, ridicate succesiv unul peste altul, Înlocuind clădirile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
succesiv unul peste altul, Înlocuind clădirile mai vechi cu altele noi, păstrând totuși legătura cu templul de bază, În care se mai putea ajunge Încă multă vreme, străbătând până la capăt un puț care amintea de existența acestuia. Un astfel de sanctuar primitiv, În mijlocul cantităților masive de granit care Îl cuprind, pare mai mult un loc sacru decât o clădire propriu-zisă: acolo au fost depuse ofrande sau poate ex voto-uri care dau mărturie despre existența unui cult, oricare ar fi fost el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine, căruia i-a fost dată domnia În Heliopolis, preaînălțat În manifestările de la Busiris, domn al spaimei de pe Cele Două Coline, magnific În groază În Ro-setau șpoarta lumii de „dincolo”ț, domn al maiestății din Herakleopolis, domn al puterii În sanctuarul din Memphis, desăvârșit În iubire pe pământ. (Hassan, pp. 5 sqq.) Și lista continuă cu titluri și epitete pentru toate cetățile principale al geografiei religioase din Egipt. Respectivul imn Închinat lui Osirisxe "Osiris" (precum și altor câțiva zei păstrați În această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oficialitățile templului. Un alt exemplu tipic pentru acest raport mai direct cu lumea divină a fost descoperit Într-un sit arheologic: necropola din Abydos 1. Aceasta este cetatea unde am văzut că erau Îngropați primii regi ai epocii istorice, lângă sanctuarul zeului Khentamentiuxe "Khentamentyu": „Celxe "Cel"-care-stăpânește-peste-Apuseni” (adică peste morții care apun Împreună cu soarele). Acest zeu tipic funerar identificat uneori cu Osirisxe "Osiris", apare deja În Textele Piramidelor, iar numele său devine doar un titlu major și universal pentru zeului morților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principilor provinciali. Edificiul templier, așa cum Îl putem reconstitui din trăsăturile rămase În urma reconstruirilor, nu are Încă regularitatea epocii care va urma, dar deja se distinge bine o parte rezervată zeului și un sector pentru accesul publicului. Mai important decât micile sanctuare de la Qasr el Sagha 2 și de la Madinet Madi În Fayyûm, care și-au menținut Înălțimea, dar au o structura destul de puțin articulată, este templul din Medamûd3, care apare ca o Înlănțuire de spații tot mai mici pe măsură ce ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comunității sacerdotale: sunt liste de primire și Împărțire a bunurilor, anunțuri ale sărbătorilor, jurnale de activitate, scrisori de afaceri, documente de luare În primire, inventare ale materialelor din templu. Avem astfel confirmarea a ceea ce reieșise din studierea temeliei de la Medamûd: sanctuarul este un complex atât religios, cât și economic, o casă a zeului (iar zeul locuiește cu adevărat acolo, ca un idol În care locuiește divinitatea astfel Întruchipată) ținută În ordine și Îngrijită de un personal eșalonat Într-o ierarhie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deșert o statuie a sa Împreună cu formulele Împotriva pericolelor ce pot apărea pe acest drum3; Ramses I pune o statuie de-a sa În templul lui Amonxe "Amon" pentru a interpreta pentru zeu dorințele și rugăciunile celor care merg În sanctuar 1. Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și traversează cerul „pentru a orândui planurile acestei țări și pe cele ale țărilor străine” și pe amândoi Îi vede „șezând Împreună”. Acestei simplificări și Înghețări a religiei oficiale i se opune Înflorirea unor culte noi care se celebrează În sanctuare mici sau În case particulare și care dau oamenilor sentimentul unei comuniuni zilnice cu divinul. Este vorba, În principal, despre divinități protectoare și apotropaice, precum piticul grotesc Besxe "Bes" sau zeița hipopotam Thoerisxe "Thoeris" („cea Mare”), protectoarea femeilor Însărcinate; de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
erau mai degrabă domestice, nefiind legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați ai familiei, acoperite cu ghips și colorate. În plus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice divinitate a fost prezentată În general ca personificare a unui atribut sau funcție divină. Însă, adesea, o singură zeitate reprezintă un Întreg. Uneori se asistă chiar la o adevărată competiție Între școlile teologice, care au Înflorit la umbra diferitelor sanctuare, pentru Îmbogățirea propriilor divinități cu noi atribute, calități și puteri, prin imitarea sau deposedarea altora. 5. Nemurirea zeilortc "5. Nemurirea zeilor" a) Afirmarea conceptului Separarea dintre zeu și om devine o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ma eliș se afirmă că Mardukxe "Marduk", după ce l-a ucis pe Kinguxe "Kingu", „i-a luat „Tablele Destinelor”, care nu i se cuveneau”. Așadar, Marduk este acum cel care conduce lumea și se crede că Își exercită stăpânirea din sanctuarul său babilonian Esagila. Aici se celebrează În fiecare an sărbătoarea solemnă a Anului Nou (akștu), În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
variată: sunt conservate texte cu caracter politic, administrativ, economic, legislativ etc., dar cea mai mare parte dintre documente privesc chiar sfera religioasă. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt descrierile sărbătorilor și ale ritualurilor; urmează răspunsurile la cercetările oracolelor, prezicerile, recensămintele sanctuarelor și a bunurilor sacre ale acestora. O relevanță deosebită pentru cunoașterea gândirii religioase o au imnurile, rugăciunile și textele mitologice. Această mare cantitate de documente, păstrate În arhive și În bibliotecile edificiilor palatine și templiere, reflectă cultul oficial al statului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvor). Atenția pentru cultele locale este demonstrată de soarta cetății Nerikxe "Nerik" (Haas, 1970), căzută În mâinile populației kaskee În epoca antică (probabil epoca lui ¾antili al-II-lea): În ciuda pierderii acestei cetăți, suveranii de la Hattușaș au continuat să trimită ofrande la sanctuarul zeului furtunii, arătându-și astfel dorința de a păstra vie această tradiție religioasă. Unele cetăți, care și-au câștigat un prestigiu aparte ca locuri de cult, erau considerate adevărate cetăți sacre, deși nu le cunoaștem cu exactitate orânduirea (Archi, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
magice și descântece. Sărbătorile, În cazul cărora cunoaștem diferite nume, sunt expresia de bază a cultului statului și se desfășoară conform unui calendar prestabilit În capitală și În diferite localități anatoliene. Despre sărbătorile religioase locale avem informații provenite din inventarele sanctuarelor periferice din epoca lui Tut¿aliya al III/IV-lea, care, pe lângă descrierea idolilor, a simbolurilor și a obiectelor de cult, conțin și o inventariere a sărbătorilor prevăzute pentru diverse zeități, a regimului ofrandelor și a personalului templului (Carter, 1962
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
certitudine datorită trăsăturilor planimetrice și tipologice recurente și a prezenței de obiecte specifice, mai ales a bazinelor de ceremonie caracteristice. Templul B1 (În cetatea de jos, În sud-vest) făcea parte dintr-un complex monumental de care țineau palatul apusean și sanctuarul B2; o astfel de alăturare arhitecturală era strâns legată de zona cimitirului de dedesubt unde se aflau și celebrele morminte princiare și care era folosit, așadar, pentru cultul regilor defuncți. Unele indicii au sugerat ipoteza că titularul complexului a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lipsesc În mare măsură, a fost posibil sa reconstruim un sistem calendaristic folosit chiar la Ebla; În orice caz pentru această epocă, cu excepția câtorva inscripții votive de pe statui, toate informațiile despre religie ne vin În mod esențial pe cale arheologică: marile sanctuare urbane dedicate lui Daganxe "Dagan", lui Ninkhursag, lui Shamashxe "Shamash", zeițelor Ninnizazaxe "Ninnizaza" și Ishtaratxe "Ishtarat", și unei Ishtarxe "Ishtar" „virile”. În orice caz, se creează impresia că nucleul panteonului a fost constituit de divinități semitice, ascunse În spatele unei tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod deosebit Într-un sanctuar extraurban, așezat pe o colină, În apropierea unui izvor și caracterizat de prezența unei dumbrăvi sacre. Și Eshmun este protagonist al unei aventuri dramatice asemănătoare celei a lui Adonisxe "Adonis", chiar dacă nu identică, de vreme ce acesta, un tânăr misogin, se va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de colonii, dar la baza unei asemenea alăturări trebuie să fi stat faptul că zeul era cel mai evident moștenitor al tradiției siriene a regilor morți și divinizați, așadar o figură ambiguă și nu ușor de clasificat În viziunea greacă. Sanctuarul lui Melqart din Tir, care o găzduia și pe Astartexe "Astarte", ne este descris de Herodot (II, 44) ca fiind plin de ofrande prețioase și comori, caracterizat În special de două coloane sacre sau beteli, una de aur, și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfera marină) și pe Baal Hammonxe "Baal Hammon", pe care Îl vom regăsi apoi și la Cartagina. Panteonurile centrelor minore ale Feniciei sunt mai puțin cunoscute. La Berytos era venerat un Baalxe "Baal" marin, alături, probabil, de Astartexe "Astarte". În sanctuarul din Amrit, sediu al cultelor de tip terapeutic, se găsesc urme ale venerării lui Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart" și Shadrafaxe "Shadrafa" (lit.: „Geniu tămăduitor”). La Umm el-Amed, nu departe de Tir, cel mai mare zeu local era Milkashtartxe "Milkashtart", a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]