130,724 matches
-
Niculita Breazu, "săracul avut" un precursor al lui Melentea din povestirile lui Agârbiceanu sau al lui Sută din proza lui Pavel Dan. O seară în Brustureni este o povestire duioasa în care se înfățișează cu compasiune soarta unui năpăstuit al satului. Cu două povestiri nu cred ca se poate contura un "prozator uitat", pentru ca mai interesante sunt scrierile de istorie, critică literară și folcloristica. Din seara de Crăciun este o prezentare detaliată a colindatului din ajunul Nașterii Mântuitorului cu o foarte
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
Trăiam o viață în care generațiile nu erau separate. Conviețuiau. Zi de zi, în vacanțele la Mînăstiri, la Slănic Moldova, în Bucovina, la Valea Putnei, la Pojorîta sau pe malul basarabean al Mării Negre, la Bugas - o stațiune. Pe atunci, un sat cu pescari. Dar cu o plajă...! Cea mai frumoasă pe care am văzut-o! Se întindea între Marea Neagră și limanul Nistrului. Dacă mergeai pe liman cu șalupa, iti apărea deodată, ca răsărind din apă, superbă, Cetatea Albă. Nu am intrat
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
Vlaicu Barna. Regretînd mult pierderea unuia dintre distinșii noștri colegi, public, după acest trist eveniment, cronică pregătită să-l bucure la apariție. Acum își propune să exprime întristarea. Ajuns la vîrsta senectuții, poetul Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie. Zicală nu se verifică aici, memorialistul avînd, dimpotrivă, o memorie prodigioasa, reînviind, în
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
decât de Cristian Popescu? Titlul Adelei G. e textul care se refugiază în propria contra utopie. Limbajul "prozailiric" sondează lumile alternative ale eului: ba speriat, ba lucid. Ineditul trebuie că utat în nebunia simțurilor (când ținute în lat, când la sate să umble teleleu...): "Ne miră m: nu, evenimentele nu pot fi decât unele/ De-sine-stă ta toare, oricât ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
din epoca. În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viață" unui râu, arătând cum izvoraște acel rău din munți, cum întâlnește stânci pe care trebuie să le învingă printr-o măcinare lentă, cum se lățește în câmpie, cum inundă sate, cum își schimbă uneori albia, cum se varsă în cele din urmă în Dunăre. În mod similar, cu aceeași lentoare maiestuoasa și, bineînțeles, cu un sentimentalism mult mai sobru, pe masura calității sale de istoric literar, Z. Ornea istorisește curgerea
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
și situarea, la pol opus, a rătăcitului, a revoltatului ar fi în sine imagini, de o mare frumusețe și finețe, pe care aparatul de filmat le-ar culege pur și simplu, oferindu-le o dimensiune în plus. Tîrguri și tîrgoveți, sate părăsite și uitate, vînzoleala de pe lîngă sinagogi și rumoarea dinăuntrul lor, fragmente dintr-o Polonie bîntuita de nenorociri, o mistica iudaica în șoapte, gesturi, simboluri, ore și zile. O confluenta ciudată de vechi și magic, de folclor și simboluri închise
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
mult singuri cu ei înșiși". În Calcutta, pe o căldură zăpușitoare, debilitanta, bîntuie holeră. Oameni, care s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
poate fi în rând cu celelalte națiuni ale lumii sau poate deveni o adunătură de sclavi. Tânărul Slavici vrea să afle: traduce cărți, călătorește în părțile locuite de români. Stă de vorbă cu înțelepții locului; cu oamenii de vază ai satelor sau ai orașelor. Se implică în istoriile oamenilor. Trece la Tribuna și devine una dintre cele mai importante personalități luptătoare ale Ardealului. Cum am intrat noi în acest timp al autodefinirii noastre? Ceea ce descoperă vrea să împărtășească și altora; uneori
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
arsenalul genurilor popular-carnavalesti: "Era cântăreț vestit. Și murăturile foarte îi plăceau. Mai ales când era cam răgușit, le bea cu gălbenuș de ou și i se dregea organul, mai ales când cântă "Mântuiește Doamne norodul tău!" Era dascăl la Butucani, sat bun și mare, cu oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de om bogat." Dascălul este, prin urmare, un om al "lumii de ieri". În Die Welt von gestern Ștefan Zweig încerca să definească "lumea de ieri" - lumea întemeiata
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
și cântă mai frumos chiar decât răposatul tatăl său. Și întotdeauna vorbește cumpănit, ca și cum ar citi dintr-o carte. (s.n.)5) Așa intra în lume eroii lui Slavici. Citim primele fraze din Pădureanca sau din Moară cu noroc, din Gură satului, din O viață pierdută și descoperim, de o inaugurare tipic slaviciană. Suntem invitați să observăm că începe Marea Lucrare. Se rostesc formulele sacramentale aparținând gintei. În altele, ca în Budulea țaichii, formula sacramentala încheie lucrarea: cartea frumoasă, lăsată nouă lăcaș
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
a reușit asta decît în februarie 1938 (cînd în jurul nostru erau țări conduse dictatorial) e adevărat. Dar pînă atunci a izbutit să creeze dizidente în marile partide (P.N.L. și P.N.T.), diminuîn-du-le ca importanță și creînd, în țară, o stare de sat împotriva politicianismului, asimilat cu democrația de tip parlamentar, ceea ce a adus apă la moară Gărzii de Fier, fortificînd-o îngrijorător, la început inclusiv financiar, sperînd, pînă la sfîrșitul lui 1937, că îi va prelua conducerea, el devenind Căpitanul, iar C.Z
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea jupuita/ era
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
ducea într-un loc/ fără nici o șansă; câțiva diavoli înalți, cu nasul prea mare,/ rupeau nepăsători din pielea capului meu./ îngerii plini de sânge mă ajutau să trăiesc./ nu am mai vrut să scriu căci iarbă creștea cât gardul, pește sat./ și nu am mai vrut să fiu liniștită căci Liniștea era însuși satul./ dintr-o dată Focul a cuprins mare parte din sat; era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
mare,/ rupeau nepăsători din pielea capului meu./ îngerii plini de sânge mă ajutau să trăiesc./ nu am mai vrut să scriu căci iarbă creștea cât gardul, pește sat./ și nu am mai vrut să fiu liniștită căci Liniștea era însuși satul./ dintr-o dată Focul a cuprins mare parte din sat; era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis Manole către femeia să: ade bună seama avem să murim/ căci am văzut
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
de sânge mă ajutau să trăiesc./ nu am mai vrut să scriu căci iarbă creștea cât gardul, pește sat./ și nu am mai vrut să fiu liniștită căci Liniștea era însuși satul./ dintr-o dată Focul a cuprins mare parte din sat; era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis Manole către femeia să: ade bună seama avem să murim/ căci am văzut pe Dumnezeuă". (Satul, din Cocosul s-a ascuns în
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Focul a cuprins mare parte din sat; era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis Manole către femeia să: ade bună seama avem să murim/ căci am văzut pe Dumnezeuă". (Satul, din Cocosul s-a ascuns în tăietura) Pline de dramatism sunt și confesiunile referitoare al condiția de poet: Lucrul cel mai neînsemnat al vieții mele, si anume scrisul, a devenit atât de însemnat, încât va trebui ori să-l convertesc
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
a devenit atât de însemnat, încât va trebui ori să-l convertesc în ceva care să fie compatibil cu viața, ori să renunț la el. Altfel, ne vom distruge reciproc că doi fanatici ireductibili, ineficienți și palizi." (Texte risipite, din Satul prin care mă plimbam rasă în cap) Versuri sibiline POEMELE care datează de acum treizeci de ani au o anumita geometrie. Cele mai recente sunt sumbre și învolburate, chiar dacă din când în când enunțuri apodictice creează impresia de control asupra
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
ca în povestea indiană relatata de Sapiens (un pelerin trimis să aducă dintele unui sfânt uitase de îndatorire și, amintindu-si pe drum de ea, luase dintele unui câine mort. Dar repetându-si mereu că duce dintele sfanțului, ajunse în sat cu unădinte strălucitor că aurulă ). Problema rămâne fără răspuns, aderarea lui Sapiens la creștinism fiind doar de fațadă. Acest final face din el un fel de "Romulus cel Mare" al lui Dărenmatt - care se îndeletnicește însă cu meditații asupra lumii
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
exact care au fost, în diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor născuți. La noi, o asemenea investigație nu poate fi împinsă prea departe în timp, dar, cel puțin pentru secolul actual, e realizabila (există studii limitate la un sat sau la o zonă, dar, cel puțin din cîte știu eu pînă acum, nu și sinteze naționale). În realitatea imediată există nume la modă și nume desuete, generații întregi purtînd, din motive estetice, magice, politice etc., semne onomastice distinctive. Oricum
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
idealist este acela din Don Quijote. Nu știm prea bine de ce bărbatul de aproape cincizeci de ani din La Mancha, care a trăit singur toată viața și n-are drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două volume), dînd tot de tematica rurală, s-a apucat de lectură
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
modelul despotismului, satrap de 38 de ani, care a făcut să rămînem mult înapoi"). De acest Hacman se va lovi Porumbescu constant, în cariera sa de preot, respingîndu-i-se înaintarea în grad, menținut, cu socoteală, tot timpul preot de țară în sate din județul Suceava, mai întîi în fericita Stupca, apoi, din 1884, în Frătăuții Noi. Să amintesc, la același capitol al vieții publice, de participarea părintelui Porumbescu, în 15 august 1871, la vestita serbare de la Putna, cu prilejul aniversării a 400
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Constantin Țoiu ...Plonjonul peste munți cu avionul către Sibiu aterizînd într-o altă lume, ordonată, disciplinată... Mersul spre Sebeș, trecînd prin minunăția de sate,... Sibiel, Tilișca, Cunț, Cut, Apoldu de sus, Răhău... La Sebeș ne aștepta (parcă) ceferista cu ochi verzi, părul roșu și cu dialogul ei răstit, absurd, cu țăranii îngrămădiți la ghișeu: - no,...și-apoi cînd mere?... cînd ați zîs?... la oarele
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
dintr-o cunoscută familie cărturăreasca). Și ceva din spiritualitatea bunicului i s-a transmis cu certitudine. Dar, nu e inutil să o spun, întreaga atmosferă a Iașului natal și cea a tîrgului Herta, unde își petrecea vacanțele (de la numele unui sat din apropierea Hertei, Fundoaia, și-a luat și pseudonimul literar), acel neuitat tîrgușor evocat, cu nostalgie în poemele sale ("În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fin") l-au îndemnat spre tematica iudaica. La această au contribuit, în mare
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
terifiant, de la terifiant ănapoi, la cotidian, la apă lui liniștită, care ascunde atâtea alte lumi, pe care ne e frică să le descoperim... Premiul pentru regie a fost cucerit de un absolvent al UATC-ului, Hanno Höfer, pentru Dincolo. ăntr-un sat de graniță, o nevasta cicălitoare (Coca Bloos) ași trimite, cu forța, bărbatul, un grăsan bonom (Nicolae Oprită), la bișnița, "dincolo" - dincolo, peste graniță, dar omul va ajunge la celălalt "dincolo", pe lumea cealaltă. Grotescul mărunt al fiecărei zile se ciocnește
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]