2,312 matches
-
este un serial animat de comedie american creat de Matt Stone și Trey Parker în 1997. Serialul urmărește aventurile a patru copii din micul oraș montan cu același nume din statul Colorado, folosindu-le ca pretext pentru satire acide la adresa modului de viață, a tabu-urilor, vedetelor și întâmplărilor la ordinea zilei din America. Serialul excelează în utilizarea parodiei și a umorului negru. "" a devenit renumit pentru atacarea deschisă, provocatoare și fără menajamente a subiectelor controversate cum ar
South Park () [Corola-website/Science/297656_a_298985]
-
Mihail Afanasievici Bulgakov () (n. 15 mai 1891 - d. 10 martie 1940) a fost un romancier și dramaturg sovietic de origine ucraineană. Destinul lui Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care e amprenta operei sale. La 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice se naște primul copil, Mihail Afanasievici Bulgakov (Михаил Афанасьевич Булгаков). În 1909 absolvă Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
decât o muncă grea, plătită bine. Ritmul de lucru crește sau scade în funcție de prezența șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență. Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, deoarece imigranții olandezi, fiind protestanți, detestau cultul sfinților, inclusiv cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. „Santa Claus” a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită "Knickerbocker History", el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi. Obiceiul este să cumpere fiecare familie un brad, deși este o tradiție în multe state din lume, dar
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII. Această idee este însă greșită, imigranții olandezi fiind protestanți detestau cultul sfinților, împreună cu cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș. Santa Claus a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită "Knickerbocker History", el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi. Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
lume prin nașterea Fiului Său Celui veșnic, Mântuitorul lumii”, pontiful criticând transformarea Crăciunului într-un alt prilej de cumpărături. Termenul englezesc "Santa Claus" este anglicizarea lui "Sinterklaas" care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Washington Irving a susținut într-o satiră din 1809 că termenul "Santa Claus" a apărut în SUA prin contactul imigranților olandezi cu alte populații americane. Olandezii cultivați sunt conștienți că "Sinterklaas" e sărbătoarea neaoșă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanții conservatori din Olanda nu introduc brad
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
militară în această perioadă, a fost centrul principal unde s-a practicat această artă, unde a fost instituționalizată ca parte a unui festival denumit , în cinstea zeulul grec Dionis. Tragedia (sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n.), comedia (486 î.e.n.) și satira au fost cele trei specii ale genului dramatic apărute aici. În perioada bizantină, arta dramatică a scăzut mult. Marios Ploritis arată că unica formă care a supraviețuit a fost teatrul popular ("Mimos" și "Pantomimos"), în ciuda ostilității autortităților. Ulterior, în perioada
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
în 1500, cu ""Collectanea adagiorum"", o colecție de proverbe și zicale latine și din Biblie, ""Enchiridion militis christiani"" ("Manualul combatantului creștin", 1503). Opera cea mai importantă este ""Encomium moriae"" sau ""Laus Stultitiae"" ("Elogiul nebuniei", 1509), dedicată lui Thomas Morus, o satiră la adresa teologiei scolastice, imoralității clerului și a "curiei" catolice, în același timp apologie a pasiunii exaltate ("nebuniei") a adevăratului creștin care-și dedică viața credinței. Erasmus înțelege credința creștină ca o acceptare nedemonstrabilă - împotriva și mai presus de necesitatea oricărei
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
lângă Madrid, unde își cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru ""Quinta del Sordo"" ("Casa Surdului"), însoțit de Leocadia Weiss, devenită tovarășă de viață după moartea Josefei. Artistul trăiește izolat de lume, stilul său devene grav, satira din tabloul "Bătrânele" (sau "Hasta la Muerte", 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un ciclu (1821-1823) de paisprezece scene înfiorătoare: ""Doi bătrâni mâncând supă"", ""Saturn devorându-și copiii"" etc., care produc o impresie extraodinar de deprimantă, adeseori de-a dreptul insuportabilă
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
sec. al XIV-lea prin ""La Divina Commedia"", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
fie repusă în drepturi, ținându-se seamă, riguros, consecvent, dar cu mult discernământ de ultimele reguli academice stabilite”". A. E. Baconski schițează unele „înrudiri și vecinătăți” între Caragiale și Tudor Arghezi. La ambii este evident același patriotism, aceeași țintă a satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit. Baconski remarcă la amândoi "„pasiunea pentru stil, pentru o anumită arhitectură stilistică, mai simplă la Caragiale, mai savantă la Arghezi”". Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
din secolul I, și numită "Augustana". La această colecție se face de fapt referire când se menționează astăzi „fabulele lui Esop“. Din Grecia, fabula ajunge la Roma. Horațiu propune o adaptare remarcabilă a „Șobolanului de oraș și șobolanul de câmp“ (Satire, II, 6), pe care unii critici o consideră superioară versiunii lui Jean de La Fontaine. El va fi urmat de Fedru care va face din fabulă un gen literar poetic. Fabula era la modă în lumea greco-romană. În secolul IV, poetul
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
diversifica în mod considerabil datorită colecției Roman de Renart, ce adună povestiri scrise de clerici anonimi din secolul XII. În aceste istorisiri inspirate din Ysengrinus, operă latină a poetului famand Nivard, lupta vulpii împotriva lupului servește ca pretext pentru o satiră redutabilă a societății feudale și a inechităților sale. Fabula cedează aici locul unei comedii animale unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
care sunt povestite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor, a obiectelor și care are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme - umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști, infatuați etc. În ceea ce privește versificația, fabula nu respectă regulile stricte ale poeziei clasice, luându-și o mare libertate referitor la
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Academiei Române, Lito-Tipografia "Carol Göbl", București, 1892, III+593 p. 13. "Nașterea la români". "Studiu etnografic", Edițiunea Academiei Române, Lito-Tipografia "Carol Göbl", București, 1892, III+441 p. 14. "Vrăji, farmece și desfaceri, adunate de...", Lito-Tipografia "Carol Göbl", București, 1893, 242 p. 15. "Satire poporane române", "adunate de...", Editura Librăriei "Socec et Comp.", București, 1893, II+379 p. 16. "Sântul Ioan cel Nou de la Suceava. Schiță istorică", Lito-Tipografia Carol Göbl, București, 1895, 206 p. 17. "Tradiții poporane române din Bucovina adunate de...", Imprimeria statului, București
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (, , , , ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
și civilizații care au atins "SFD" - Supremă Fază a Dezvoltării, lucru menționat în povestirea Altruizina... "" este,la drept vorbind,o alegorie,o alegorie în cea mai bună tradiție a speciei.Nimic din ceea ce pe plan uman,poate constitui obiect de satiră nu-i scăpa scriitorului:birocrația,lăudăroșenia,parvenitismul,megalomania,goana după avuții,atentatul la libertatea de gândire,gratuitățile cu pretenții de artă,filozofia goală,lipsită de conținut,folosirea dreptului forței,fariseismul politic,tendințele belicoase ale unor conducători...(Mihai Mitu). Unele povestiri
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
Show de seară cu o amprentă prietenoasă și caldă, preponderent culinar, cu invitați speciali, dedicat întregii familii. Ora de Ras - Emisiune săptămânală ce-și propune să fie un filtru, ridiculizând tot ce înseamnă incompetență, lipsă de gust, subcultură prin mijloacele satirei și ironiei, din domeniul politicii, showbiz-ului, mass-mediei, viața cetățeanului. Asfalt de Moldova - Revenirea Acasă - Emisiune săptămânală, ce aduce acasă cele mai interesante personalități, prezentându-i altfel decât îi cunosc telespectatorii. Paparazzi - Emisiune săptămânală, ce ține obiectivul pe cele mai
Jurnal TV () [Corola-website/Science/317260_a_318589]
-
Vișeu de Sus. Membru al Uniunii Epigramiștilor din România (2002) Membru al Societății Naționale de Haiku (2003) Membru al Uniunii Scriitorilor din România (iunie 2003) Membru fondator al Cenaclului literar ,Alexandru Ivasiuc" Sighetu Marmației (1970) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Pupăza" (1999-2000) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Colac peste pupăză" (din 2005) Inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Satiră și Umor ,Zâmbete în prier", care se desfășoară la Vișeu de Sus Redactor la periodicele
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Membru al Societății Naționale de Haiku (2003) Membru al Uniunii Scriitorilor din România (iunie 2003) Membru fondator al Cenaclului literar ,Alexandru Ivasiuc" Sighetu Marmației (1970) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Pupăza" (1999-2000) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Colac peste pupăză" (din 2005) Inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Satiră și Umor ,Zâmbete în prier", care se desfășoară la Vișeu de Sus Redactor la periodicele „Zări senine" — revista Liceului „Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației (1969-1972
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Membru fondator al Cenaclului literar ,Alexandru Ivasiuc" Sighetu Marmației (1970) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Pupăza" (1999-2000) Redactor-șef al revistei de satiră și umor ,Colac peste pupăză" (din 2005) Inițiator și organizator al Festivalului Internațional de Satiră și Umor ,Zâmbete în prier", care se desfășoară la Vișeu de Sus Redactor la periodicele „Zări senine" — revista Liceului „Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației (1969-1972), „Napoca universitară", Cluj-Napoca (1974-1978), „Măiastră", Baia Mare (1990-1992), „Clipa", Baia Mare (1992-1995), „Glasul de Nord", Baia Mare (2000-2002
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
2002, aprilie — Premiul și Diploma de excelență pentru întreaga operă literară și pentru activitatea de promovare a valorilor culturale — acordat de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu" Baia Mare. 2003, 12-13 iulie - Premiul I la ediția a XIX-a a Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Mărul de aur", Bistrița; Premiul special „Marconi", conferit, la același festival, de Societatea Națională de Radiodifuziune — Studioul Teritorial de Radio Cluj pentru volumul de parodii ,Groapa cu (a)muze". 2005,16 aprilie — Premiul I la Concursul de epigramă
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
culturale", primită din partea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național Maramureș și din partea Fundației Culturale „Archeus", Baia Mare. 2007 — Cetățean de onoare al orașului Vișeu de Sus. 2007, 1 aprilie - Premiul I la secțiunea Creație literară a Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Mărul de aur", Bistrița - ediția a XXIII-a. 2008 - Premiul pentru antologia Apelul de seară, la Festivalul Internațional de Poezie de la Satu Mare. 2008, mai - Premiul II „A. C. Calotescu-Neicu", „pentru calitatea epigramelor trimise la Festivalul Internațional de Umor «Glume
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
a VIII-a. 2013, 7 iulie - Premiul II — la secțiunea Literatură umoristică — Poezie, la Festivalul Internațional de Grafică Satirică și Literatură Umoristică „Umor la... Gura Humorului", ediția a XXIII-a. 2015, 22-23 mai, Bistrița — Premiul I — la Festivalul Internațional de satiră și umor ,Mărul de Aur” pentru volumul : ,No ase” 2016, 1-3 aprilie, Diploma si medalia Societății Culturale ,Steaua Nordului”, Botoșani, 2016, 21 mai, — Premiul I — la Festivalul Internațional Literatură Umoristică și Grafică Satirică „Alb Umor”, secțiunea parodie. În colaborare cu
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]