2,394 matches
-
sale. În acest caz este vorba despre așa-numita apropiere psihologică periferică, opusă apropierii centrale. Trei psihologi, Diane Mackie, Lelia Worth și Arlene Asuncion au distribuit unor voluntari două tipuri de mesaje politice. Primul era constituit din argumente solide, dezvoltate savant și argumentate - tipul de mesaj care face apel la apropierea centrală de informație. Al doilea tip de mesaj era construit din argumentele slabe și artificiale, făcând apel la apropierea periferică de informație. Fiecare voluntar a primit cele două texte, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
bun pentru mine trebuie să fie bun și pentru ceilalți. Cum semnalează Heinich (1998a), sociologul trebuie să se gândească și la efectele sociale pe care le-ar putea avea publicarea anchetei sale, ceea ce Weber numea "etica responsabilității" (Max Weber, Le Savant et la politique, trad. fr., Plon, Paris, 1959; ed. I germană, 1919). Efectele fiziologice și emoționale Experiența estetică nu poate fi redusă la probleme de judecată: plăcerea nu este obligatoriu intelectuală, ea este și sensibilă, implică trupul și provoacă emoția
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
architectes des Bâtiments de France", în Genèses, nr. 1, 1990, pp. 112-130. MAUSS Marcel, Manuel d'ethnographie, Payot, Paris, 1967 (ed. I, 1947). WEBER Max, Économie et société, trad. fr., Plon, Paris 1995, 2 vol. (ed. I germană, 1956). Le Savant et le politique, trad. fr., Plon, Paris 1959 (ed. I germană, 1919). YONNET Paul, Travail, loisir. Temps libre et lien social, Gallimard, Paris, 1999. Capitolul 4 ARENDT Hannah, La Crise de la culture, trad. fr., Gallimard, Paris, 1972 (ed. I germană
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
University Press, Oxford, 1998. GILMORE Samuel, "Art Worlds: Developping the interactionnist approach to social organization", în BECKER Howard și MAC CALL Michael (coord.), Symbolic Interaction and Cultural Studies, University of Chicago, Chicago, 1990, pp. 148-178. GRIGNON Claude, PASSERON Jean-Claude, Le Savant et le populaire. Misérabilisme et populisme en sociologie et en littérature, Gallimard/Seuil, Paris, 1989. HEINICH Nathalie, "Sociologie de l'art: avec ou sans Bourdieu", în Sciences humaines, nr. 105, mai 2000, pp. 34-36. LAHIRE Bernard (coord.), Le Travail sociologique
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Spre deosebire de Evul Mediu, perioada Renașterii s-a caracterizat printr-un paradox formidabil: pe de o parte, procesul vrăjitoarelor a atins apogeul în această perioadă, iar pe de altă parte, personalități precum Pico della Mirandola, Marsilio Ficino și alții purtau discuții savante despre magia umanistă. Aceștia subliniau faptul că magia lor este profund deosebită de cea a vulgului, a șarlatanilor sau de superstițiile populare. Ea se sprijinea pe studiul aprofundat al textelor antice, în care mantica ocupa un loc special. În fapt
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sacre încărcate cu un incontestabil prestigiu. Practic, în lumea modernă fenomenul divinatoriu are o manifestare diferită în funcție de mediul în care se regăsește: rural sau urban. Diferențele de acest gen readuc în prim-plan problematica raportului dintre religia populară și religia savantă. "Religiozitatea populară este una vie, trăită căci ea corespunde dorinței oamenilor de a avea o legătură cu divinul, în relații mai simple, mai directe, mai imediate și mai rentabile. Este vorba de o reacție antiintelectualistă care rezultă din necesitatea satisfacerii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
spațiul virtual. În televiziune, am urmărit programele care promovează în formă artistică, documentară sau ca divertisment idei și persoane care practică divinația. Am făcut o analiză și o grupare a producțiilor editoriale care propun, pe de o parte, o literatură savantă, iar pe de altă parte, una comercială. Am urmărit și spațiul virtual pentru a observa cum se reflectă acolo divinația. Pe acest palier al studiului nostru am dorit să facem o clasificare a formelor de promovare și de manifestare a
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cod prestabilit. Faptul nu este o noutate. Dintotdeauna oamenii au încercat să descifreze semnele cerului, dar și ale lumii în care trăiau. Dacă percepem divinația ca pe un act interpretativ, atunci cu siguranță nu poate fi vorba de o interpretare savantă, științifică, în care se operează cu concepte sofisticate. Analiza pe care am făcut-o mai sus demonstrează destul de limpede că prezicătorul a conservat foarte bine o serie de caracteristici ale tradiției populare (cel puțin la nivel gestual, verbal și chiar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cea colectivă păstrează câteva constante ale mentalității magico-religioase de altădată. De fapt, lumea este revrăjită de fiecare dată când știința nu mai poate oferi explicații și certitudini ultime. Capitolul 15 DIVINAȚIA, CLERUL ȘI BISERICA 15.1. Divinația, religiozitatea populară și savantă O analiză a divinației în spațiul instituției bisericești poate părea o idee hazardată. Totuși, ea se dovedește a nu fi lipsită de temei, câtă vreme există numeroase mărturii documentare 291 în acest sens. Mai mult, și astăzi constatăm prezența unor
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Paralel cu actul divinării se pot observa gesturi de penitență, de rugăciune, de pioșenie etc. Pentru o analiză socioantropologică cât mai riguroasă a fenomenului, am dori să plecăm de la o serie de abordări teoretice care propun distincția religie populară religie savantă. O mare parte din analizele întâlnite operează o distincție clară între cele două forme de manifestare a religiosului în lume292. Michel Meslin 293, de pildă, identifică pe baza unor dispoziții antropologice imediate un set de particularități. Astfel, religia populară este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
întâlnite operează o distincție clară între cele două forme de manifestare a religiosului în lume292. Michel Meslin 293, de pildă, identifică pe baza unor dispoziții antropologice imediate un set de particularități. Astfel, religia populară este antiintelectualistă, afectivă, pragmatică, în timp ce religia savantă este intelectualistă, birocratică și ideologică. Conform acestei tipologii, în religia populară divinitatea trebuie să fie apropiată, concretă și eficace. Divinitatea intervine în viețile oamenilor, le poate face cunoscută voința sa, este activă și omniprezentă. În religia savantă, zeul este reprezentat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pragmatică, în timp ce religia savantă este intelectualistă, birocratică și ideologică. Conform acestei tipologii, în religia populară divinitatea trebuie să fie apropiată, concretă și eficace. Divinitatea intervine în viețile oamenilor, le poate face cunoscută voința sa, este activă și omniprezentă. În religia savantă, zeul este reprezentat ca fiind îndepărtat, transcendent, cu totul altul 294. Interesant este că, în viziunea cunoscutului autor, varianta populară a religiei nu se opune celeilalte. La rândul său, Max Weber susține că religiei populare i-ar corespunde salvarea personală
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
294. Interesant este că, în viziunea cunoscutului autor, varianta populară a religiei nu se opune celeilalte. La rândul său, Max Weber susține că religiei populare i-ar corespunde salvarea personală, magia, zei și sfinți milostivi, buni și compensația, iar religiei savante, ordine cosmică și etică, gnoză și rituri, divinitate transcendentă, legitimare. Abordări mai recente (care trădează o analiză dihotomică și ușor ideologizantă) înscriu religia populară în contextul mai amplu al culturii populare și se caracterizează prin preștiințificitate și înapoiere. În acest
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
al culturii populare și se caracterizează prin preștiințificitate și înapoiere. În acest sens, Danièle Hervieu-Léger295 dă următoarea listă de caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În practica divinatorie, Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
caracteristici pentru ambele tipuri de religiozitate: religia populară este trăită, emotivă, irealistă, specifică claselor inferioare, civilă, populistă, comunitaristă, tradițională, orală; religia savantă este regulată, intelectualistă, realistă, specifică claselor superioare, elitistă, salvatoare, individualistă, modernă. În acest context descris de opoziția popular savant, divinația s-ar apropia mai curând de religiozitatea populară. În practica divinatorie, Dumnezeu își dezvăluie voința oamenilor și îi atenționează prin semne. Există, desigur, și o variantă mai cultă a sa, dacă ne gândim la practicarea și studierea divinației în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
arhaice cei care erau învestiți cu harul divinării făceau parte din rândul "specialiștilor sacrului": șaman, magician, vraci, preot etc. Din perspectiva clasificărilor enunțate mai sus, divinația are un statut destul de ambiguu. Ea poate fi gândită ca o formă de religiozitate savantă dacă este guvernată de un sistem de reguli precise, dacă este deservită de un corp de specialiști care o practică și dacă propune o anumită perspectivă asupra existenței. Poate fi și o formă populară de a relaționa cu divinitatea din
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cercetători ai fenomenului religios lucrurile au fost tranșate foarte simplu: tot ceea ce iese din sfera oficialului este trecut la capitolul religiozitate populară, credințe și superstiții. Problema apare abia atunci când divinația se petrece chiar în sânul Bisericii instituție asimilată constant religiei savante. Situația se menține și atunci când divinația este practicată cu ajutorul unor obiectele bisericești. Locul în sine nu ne miră deloc. Ne amintim că unul din spațiile cel mai frecvent utilizate pentru practicile divinatorii erau chiar templele sau locurile sacre 296. Templul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Observațiile făcute de noi arată că practica bibliomanției sau "deschiderea cărții" are audiență și în rândul celor situați în clasele superioare. Acest lucru ne îndreptățește să afirmăm că bibliomanția nu poate fi supusă unei grile de lectură reducționiste de tipul savant/popular, cult/incult, primitiv/modern. Faptele trebuie nuanțate și interpretate. Două sunt variabilele care ar putea aduce unele lămuriri cu privire la acest fenomen: cartea și preotul. 15.2. Cartea și bibliomanția Să spunem dintru început că există numeroase izvoare istorico-literare, dar
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aculturare) inerente trecerii timpului, mai păstrează ceva din vechile semnificații și simboluri ale practicilor; 2) practici divinatorii adaptate noilor condiții (creșterea consumului de cafea, accesul la internet etc.), care vin să întâmpine cerințele "pieței" și 3) o formă de divinație "savantă" care încearcă să recupereze dimensiunea științifică metafizică și erudită a fenomenului. Se remarcă, desigur, o alunecare a divinației înspre kitsch și practicarea sa (în anumite situații) în forma unei pseudoindustrii. Deși fenomenul este vizibil cu ochiul liber, am folosit ca
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
poetice se întemeiază pe tehnica sugestiei care generează „bucuria de a ghici încetul cu încetul; a sugera obiectul, iată visul nostru“ (St. Mallarmé). - Inovația prozodică urmărește exprimarea ritmului interior - al reveriilor melodice sau al dizarmoniei și stridenței maladive - printro „dezordine savant orchestrată“ a versului (unități ritmice inegale) cu „opriri multiple și mobile“ (rupturi de ritm), prin „fluidități ascunse“ (J. Moréas) și, mai ales, prin versul liber. - Reprezentanți: Charles Baudelaire (precursor), Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, Oscar Wilde, William Butler Yeats
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ce este / Greul de a fi”. Activitatea de exeget afirmă programatic supunerea la text (implicit polemic față de tendințele de deconstruire subiectivă a acestuia), supunere susținută de o mare erudiție și ajungând adesea la rezultate originale, surprinzătoare, în interpretarea unor teme savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
în școală. Riscurile explicațiilor prea globalizante este uitarea victimelor, devenite până la urmă supărătoare. Nu văd în numele cărui milenarism pseudorevoluționar ar trebui să ne mulțumim a le deplânge sau a le închide în stavilele unui dolorism milos sau ale unei negări savante prin "fantasma insecurității". Construcția unor cercetări asupra violenței în școală este o necesitate deopotrivă etică și politică și, susțin eu, comunitatea științifică europeană și mondială este pe cale să se organizeze pentru a răspunde acestei necesități. Această organizare se poate face
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în egală măsură agresiune brutală și repetare a unor microviolențe multiple. Totuși, acestei definiții largi i se pot aduce mai multe obiecții puternice pe plan epistemologic. Așadar pe plan epistemologic vom răspunde. Argumentele care vor urma vor fi, evident, destul de savante, să mă ierte cititorul pentru asta. Ce-i drept, acest tip de dezbatere e forte surprinzător pentru alte culturi științifice și îndeosebi pentru colegii americani. Iar "literatură" à la française! Asta e, nu vreau să evit dezbaterea 24, mai ales
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
american va juca un rol important. Unei speranțe iluzorii într-o definiție perfectă îi vom opune realizarea pragmatică a unor puncte de vedere parțiale care ne permit să precizăm încetul cu încetul obiectul de cercetare. Și apoi, în lumea asta savantă și aridă a epistemologiei, o cămilă va veni să-l lămurească pe cititor..., un elicopter va zbura pe deasupra și lumina va țâșni! Să ne ținem bine de scaune! Până să ajungă, cămila are nevoie de câteva pagini ca să-și producă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
demn de luat în considerare, unul dintre posibilele puncte de vedere. Căci a treia dificultate a definiției restrânse este că le refuză actorilor puterea de a-și numi singuri experiența. Dacă definirea violenței de către actori nu corespunde unei definiții restrânse savante sau oficiale înseamnă că trebuie să-i reducem pe actori la categoria infamantă a "fantasmei insecurității"? Trebuie să excludem din câmpul violenței studiate experiența pe care ei o numesc violență? Câmpul semantic este un câmp de putere unde legitimitatea desemnării
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]