3,958 matches
-
strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Sredania Mașcianskaia, iar Porfiri văzu că afară se întuneca și că vicolul părea să se întețească. Încăperea era era încălzită, fiindcă toată căldura casei se ridica aici. Spre deosebire de parchetul super lustruit lăcuit din apartamentele de jos, aici dușumeaua era din scânduri goale. Cu toate acestea, camera era curată. Porfiri se uită în jur după vreo icoană pe pereții albi însă nu văzu niciuna. Pe birou, se afla un teanc de hârtii și o carte deschisă. Porfiri ridică volumul pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce? ă Aducea fete aici. El nega asta. Dar eu le-am văzut și le-am auzit. Încerca să le strecoare pe scări în sus. Dar eu știu scârțâitul și sunetul fiecărei trepte, iar în fața ușii sale se află o scândură a cărei trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întâmpla în Franța, când însă nevinovații devin vinovați, când criminalii umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce se auzeau pe scări. Scândurile vechi scârțâiau și crepau ca focurile de artificii, iar simțurile lui Tolkachenko erau întinse la maxim. Era obișnuit să tragă cu urechea la sosirile și plecările chiriașilor și îi recunoștea pe fiecare după pas. De data esta îi venea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o stradă, Într‑un oraș, În căutarea unui loc unde trebuia să‑mi petrec noaptea. În cele din urmă l‑am găsit. Am intrat În ceea ce era, pe vremuri, prin anii douăzeci, un cinematograf. Casa de bilete era bătută În scânduri. Dar În spatele ei, pe o podea de țiglă care urca În pantă, se aliniau o serie de paturi de campanie, pliabile. Nu se dădea nici un film. Sutele de scaune din sala de cinematograf se Înșirau goale. Am Înțeles că aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
copii se ascunseseră în tufișuri ca să vadă dacă trenul va putea să urce la deal. Rămăseseră foarte dezamăgiți când locomotiva neagră și greoaie trecu în goana cea mai mare , de parcă nu ar fi fost nimic pe șină. Simți sub tălpi scândura sgrunțuroasă a pasajului de cale ferată. Se aplecă și pipăi șina rece, lucioasă. Răceala aceasta îi făcea bine. De ce? Nu ar fi putut să explice sau poate nici nu ar fi vrut dacă ar fi știut vreodată. Simțea așa ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apa atât de prețioasă aici începu să gâlgâie împrăștiindu-se prin fânul uscat ca iasca. Mihu sări iute și îi înșurubă la loc capacul metalic. Scoase de undeva o cămașă pe care o avea de schimb și o prinse de scânduri deasupra fetiței axscunzând-o soarelui cel nemilos. Se aruncă din mers lângă nenea pe când caii începuseră cu pașii lor greoi să depene iar firul nesfârșit al drumului. Nenea se tot foia uitându- se mereu în spate, mereu neîncrezător. După părerea lui
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câine mic și negru se zvârcolea de mama focului, lătrând și arătându-și colții, încerca să urce malul abrupt căzând apoi spre vale ca un ghem de blană caraghios. Simiuc găsi un șir de trepte, consolidate in loc în loc cu scânduri și țăruși mici de lemn, coborî precaut, cu ochii spre casa aceea care părea dintr-o altă lume. Mai aruncă o privire soarelui care apunea și care probabil pentru cei din casă apusese de mult. Când ajunse pe platoul unde
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lui îl poreclise omul zăpezilor îl lăsă jos încercând să-l pună pe picioare, își reveni puțin și el. Glasul omului zăpezilor bubui parcă într-un crescendo ciudat. -Aici este casa mea. Ai grijă să nu cazi iar. Gardul de scânduri late era aproape îngropat sub troienele înalte, o pârtie îngustă de curând făcută se prelungea de la portița prinsă de viscol deschisă, până la ușa care se desena ca un gol de culoare închisă pe zidul roșu de cărămidă. Omul zăpezilor o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să stârnească irizări de curcubeu în soarele acela aburit de oboseala unei veri întregi. Am ridicat intrigat ochii și de abia atunci l-m văzut pe el, pe omul acela ciudat stând neclintit și nefiresc de sobru pe banca din scândură negeluită la care încropise patru picioare din țăruși ciopliți grosolan cu toporul. Mă privea fără nici un fel de surprindere, chiar fără nici un fel de interes, cu niște ochi stranii, deloc adânci, de un albastru tulbure, nedefinit. Mă simții impresionat de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cartea de stejar al crucii, „Mormântul eroului necunoscut” și parcă era cumva nedumerit, cum adică necunoscut, toată lumea trebuie să aibă un nume, un nume după care să poată fi strigat, alintat, înjurat, pomenit... S-a desprins cu inima grea de scândura veche a gărdulețului și a alergat într-un suflet pe versantul movilei, urmat de tatăl său care venea cu pași grei parcă măsurați, neliniștit de neliniștea copilului său.Un cocoș cântă prelung în noapte și sunetul său nestatornic pluti mult
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
după nunta fratelui său. Cu o zi înainte de nuntă acesta îl căutase de dimineață, bătând cu bățul într-o grindă groasă a podului grajdului. I-a vorbit ținând ochii într-o parte de parcă ar i vrut să descopere ceva pe scândurile înverzite de timp ale gardului. I-a spus că se însoară dar să nu vină la nuntă, ca să-l facă de râs în fața satului, că i- a adus aici o damigeană de vin din cel mai bun, să-l bea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o făcu să arunce priviri de foc ticăloasei care-i supărase mama. Se așezase lângă bărbatul făcut ghem și își trăgea înciudată "rochia" peste pieptul generos. Aprinse, cu ostentație, o țigară. Revenindu-și din șoc, bărbatul întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița era înotul grațios, al unui pește în apă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată de sângele închegat pe piele“. Curia, căreia i se spune și curte, este un pătrat de ziduri cu o singură poartă păzită de un turn de scânduri. În interiorul ei se înălța, și se înalță și-acum, casa lui Faroald. Era făcută din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în celelalte. Mobila era simplă: un pat cu pernă, un dulap cu două pături, una de lână și cealaltă din piei de miel, o masă cu o lampă sub singura fereastră a încăperii și o laviță. Am încercat patul. Numai scânduri acoperite de o pânză de cânepă. - Nu există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte dintre schelării, dar am zărit mișcându-se o droaie de coifuri. Forul era, de fapt, o capcană, de asta eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și în aceeași stare se aflau cea mai mare parte dintre case, biserici și mănăstiri. Aerul era încă impregnat de mirosul de lemn ars. Casa patriarhului, deși neagră de fum, era în picioare și fusese reconstruit un acoperiș provizoriu din scânduri și paie. L-am găsit pe Grasulf în sală vorbind de zor cu patriarhul Marciano. Văzându-ne intrând, amândoi au tresărit. N-am reușit să-l opresc pe Rotari. S-a repezit la Grasulf, l-a ridicat de pe jilț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a formă o rană care într-o săptămână a devenit un fel de gaură urât mirositoare. La a douăzeci și șaptea granulă a avut a doua hemoragie. Părea că pântecele ei umflat, singurul lucru rotund într-un corp slab scândură și veștejit, era un izvor de sânge. Rachti a sosit cu vipera, dar eu n-am mai vrut să o folosească; am pus-o să respire ultimele trei granule deodată și am așteptat să moară. M-am așezat lângă patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezemat la loc de spătar. L-am văzut roșind, dar nu din pricina căldurii de la flăcări, și chiar încercând să-și ascundă jena și încurcătura, aceleași de pe când era un adolescent. Cu sforțarea tâmplarului care scoate cuie mai vechi dintr-o scândură groasă, stăpânindu-și mândria, a izbutit să articuleze: - Tu ești diacul meu de la palat și acolo ți-e locul. Am nevoie de tine. Nimeni nu trebuie să măsoare victoriile inimii după cel care ți le îngăduie, astfel că am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut câteva amfore cu apă din râu și au spălat toată podeaua bisericii, netezind-o toată cu o scândură. Am dormit în biserică, pe piei de cerb, și m-am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde, și lutul se uscase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]