4,770 matches
-
fântâna vieții, cu tremur am pornit. Am pus pe piatra rece frânturi pure de dor, Flori de nu-mă-uita și șoaptele culese, Cu toate visele dansând roșu-n decor, Vraja mea uimitoare, chiar singură se țese: „Vino-mi în cale suflet-pereche scăldat de lună, Să-ți sărut ochii dulce, numai pe mine să mă vezi Și lasă florile înrourate și îți spună Că doar în vocea inimii va trebui să crezi. Așează-te în brațele luminii calde Să-ți închid buzele cu
VRAJA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371593_a_372922]
-
mă vezi Și lasă florile înrourate și îți spună Că doar în vocea inimii va trebui să crezi. Așează-te în brațele luminii calde Să-ți închid buzele cu șoapte-nduioșate, Și lasă-ți visele în marea de speranță să se scalde Și să plutească-n armonii nemăsurate!” Cu vraja cufundată în fântâna vieții, Din goana-nsingurată, acum pot să m-opresc Când va sclipi solară lumina dimineții Tu vei apare-ndată, dorind să te iubesc. Referință Bibliografică: VRAJA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe
VRAJA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371593_a_372922]
-
lună, Cu vraja lor adormitoare, Dar astăzi cornul nu mai sună... Pe un covor cu iarbă verde Ascult doar doina din caval, Pe unde dorul mi se pierde, Precum în mare val cu val. Frunza cu freamătul de veci, Se scaldă seara în amurg, Îmi curg fântâni în ape reci Și amintiri duioase-mi curg... S-a spart clepsidra cu nisip Și vine doar o oră seacă Și umbra nu mai are chip, Se face noapte și ea pleacă... Oglinzi adânci
UMBRA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374831_a_376160]
-
Biserica-Ți toată este ca o vie, Duhul Sfânt coboară iar în Liturghie Sforile mă leagă să nu pot vedea Dar mă las Părinte, doar în voia Ta! Nu înțeleg Taina, dar simt fericirea, Când un bob de rouă îmi scaldă privirea Și în cerul clipei simt nemărginirea, Doamne cât aș vrea să îmi schimb și firea... Curcubeu - vitralii, ucenici și sfinți Te-am vândut odată pe câțiva arginți Mă căiesc amarnic și îmi plâng păcatul, Într-o rugăciune fă să
DUHUL ADEVĂRULUI CREDINȚA RĂZBATE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374838_a_376167]
-
Heraclit încoace, care l-a enunțat astfel: „Nici un om nu calcă în același parau de două ori, pentru că pârâul nu mai e același, și nici el nu mai e același om”, la Giordano Bruno: „Așa cum nu este posibil să te scalzi de două ori în aceeași apă a unui râu, si, după cum se spune, nici măcar o singură dată, la fel nu este posibil sa ... Citește mai mult Recenzie la cartea Milenei Munteanu, „Din Țară Soarelui Răsare" Înțelepciunea nipona nu s-a
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Heraclit încoace, care l-a enunțat astfel: „Nici un om nu calcă în același parau de două ori, pentru că pârâul nu mai e același, și nici el nu mai e același om”, la Giordano Bruno: „Așa cum nu este posibil să te scalzi de două ori în aceeași apă a unui râu, si, după cum se spune, nici măcar o singură dată, la fel nu este posibil sa ... XIII. CEZARINĂ ADAMESCU - DE PE CELALALT VERSANT AL LUMII - CU OCHII DESCHIȘI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI, de Cezarină Adamescu
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VINE SEARA... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului și seara vine... ca un sărut pe pleoapele-obosite, scăldată în suspine... și-amarnic dor... o urmă de tăcere în umbra ta rămân... o simplă mângâiere ascunsă-n caldul scrum.... Oprește-ți gândul pe lacrimile mele... Cuprinde-mă în visele-ți albastre... Petale de noapte în ale nopții glastre Rămână
VINE SEARA... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374883_a_376212]
-
înveșmântat în zbor Înger înveșmântat în aripi copilul din tine a înflorit splendoarea ochii tăi lumini de borangic au uitat să mai plângă nemurirea pierdută cu palmele gândurilor împreunate a rugă îți strigi neputința de-a crede în apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii din clare priviri în abisul adânc nesfârșit
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
Abia când furtuna s-a risipit în neguri, copilul s-a hotărât să-și arate chipul. Venise cu picioarele înainte și femeile care așteptaseră lângă ea atâtea ceasuri se minunau de unde mai avea puterea să sufle. Și-n loc să scalde în apă călduță cu un fir de busuioc și-un bănuț de argint pe feciorul acela pândit de atâta vreme, se bucurau să vadă o copilă dolofană plesnind de sănătate, unul dintre acei oameni cu trup făurit să poarte sufletul
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
adâncul sufletului transmițând o reală forță emotivă, sentimentală supusă numai cenzurii din interiorul lui. Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o finețe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate, trăire, emoție și candoare. Autorul rămas în chipul adolescentului se scaldă într-o baie de iluzii care îi sporește , prin cuvânt, valoarea și frumusețea.Făcând o paralelă între primele sale cărți ("Adevărul din cuvinte" și "Strigăt din copilărie") și scrierile de după, nu pot să nu observ o trecere din adolescentul de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
mai de sus, cel cu informațiile elegant de stupide și acid-criminale, cucuveaua mândră își aranjează bretonul aruncându-și un ochi leneș către plopii-ntr-un picior din Șasa - proaspăt văruiți - ce stau rezemați de umbrele negre și tăcute, care se scaldă în apa râului, umbre tot mai mici, către prânzu’ ăl mare. Aici, Domnul zice că ziua s-a oprit la jumătate. PUIU RĂDUCAN Referință Bibliografică: I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
noi; e-o lună la fel de banală, ce curge agale, ducând pe pustii și ultimile noastre parale, deci nu mai e, cum a fost altădată la noi... decembrie deja e în toi, guvernul o freacă cu miniștrii cei noi; ba o scaldă, ba o dă cu ea de pereți în timp ce poporul o ține să facă bureți, deci nu mai e, cum a fost altădată la noi... decembrie deja e în toi, se mai duce un an, devenim tot mai goi, ( ne-am
DECEMBRIE DEJA E ÎN TOI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374984_a_376313]
-
cucernicie, ci, dimpotrivă, printr-o neîmpăcare rebelă, care dorește să obțină totul sau nimic: “Ispitele ușoare și blajine N-au fost și nu sunt pentru mine. În blidul meu, ca și în cugetare, Desprins-am gustul otrăvit și tare. Mă scald în gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Gustav Klimt chiar dacă-n mine zac și-ascult alte și alte povestiri pe scurt sau lung nu le alung mă scald în ele chiar sperând să îndulcesc acele file în care mă visam strângând rodul iubirii și-al tăcerii firelor albe de istorii în care prinsă-am fost sau sunt cu optimismu-n baioneta cuvintelor de-asalt strigând la cer și rădăcini
ÎMI ESTE-AMAR TIMPUL ACUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375066_a_376395]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CLIPE FRUMOASE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului CLIPE FRUMOASE Îngerii împrăștie petale, Se scaldă în privirea ta, Adunând iubirile totale, In toată ființa mea. Pe sânii tăi, doi albi crini, Îmi odihnesc pudic privirea, Mângâindu-mă, tu îmi alini, Orice necaz. Ești fericirea. Palmele tale, aripi de înger, Le simt ca adierea de mătase
CLIPE FRUMOASE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375075_a_376404]
-
-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește Dar știe oare cineva ce simte, ce-și dorește? Atât de dulce, delicată și totuși un mic UNIVERS Cu un surăs scăldat in soare și-un nume simplu-atât de șters. Este-o enigmă-n valul lumii iar pentru viață este CHEIA. Este TOTUL...sau ... NIMIC... E...EXISTENȚA E...FEMEIA! FĂRĂ COMPARAȚIE (dedicație pentru MAMA) Pe umerii tăi se sprijină cerul și
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
nemărginit, galbenul, apa și văzduhul. Luna e lumina ce aduce cu ea imaginea bătrânului „dascăl“ uitată într-un colț, dar absolut neceasară universului, a tot ceea ce mișcă, pământului ce a prins formă și a devenit energie mângâiat de lumină și scăldat în albastru. „Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, / Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,“ spune scriitorul în „Rugăciunea unui dac“. Văzduhul nu putea
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
lui Dumnezeu să-mi fie cerneala din suflet curată, harul nu se cumpără cu arginți, cuvintele vin, nu le chem niciodată și se așează pe frunte cuminți! Când scriu mi se umple auzul de dor și gândurile în lumină se scaldă, poemul pe urmă îl împart tuturor ca pe o pâine rumenă, caldă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Harul... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1836, Anul VI, 10 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia
HARUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375073_a_376402]
-
tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. © Maria Filipoiu 24.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică
TOAMNA GÂNDURILOR MELE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373821_a_375150]
-
grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot ce transmite, să se ridice, insist, „să se ridice”, la
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DRUMUL SFÂNT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îi adulau cerșindu-le favoruri, Vedeau în ei destinul, împlinirea, Obraji scăldau cu lacrimi ca onoruri, Oracole-n altar ciopleau menirea. Dar zeii tac, sau râd de toți și toate Stropșindu-i sub a vieții crude valuri, Chiar dacă-i văd sărmani și rupți în coate, Îi potopesc cu false idealuri. Un singur
DRUMUL SFÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373870_a_375199]
-
dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un leu din portmoneu. Ce faci, tată, eu întreb? Limba puțin să -i dezleg; M-a cuprins așa o milă De acești copii, copilă. Să -mi explic acest temei
INTRE CEI CE N-AU O PÂINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373921_a_375250]
-
văd iubirea cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat libertatea? O să găsesc răspunsul prin munții
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
DUPĂ GHEBE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2052 din 13 august 2016 Toate Articolele Autorului De dincolo de undele verzi arămii ale pădurii se înflăcărează orizontul. Soarele deschide larg ferestrele castelului său de dincolo de tăriile cerului, lăsând să se scalde în baia de smarald a ierbii stropite de rouă primele-i raze abia trezite din toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
nespuse Și vorbe nerostite, Când în tăcere te cufunzi Ca-n ape liniștite! Ascultă liniștea din stele Când blând lucesc în noapte, Cufundă-te-n tăcerea lor Ca-n ierburi aromate! Ascultă-n zori cum crește iarba Tăcută din pământ, Scăldată-n roua dimineții Din cer încet căzând! Ascultă vântul care tace Căci în tăcere se spun multe, Ca să-nțelegi ce ești de fapt Nu e nevoie de cuvinte! Ascultă totul în tăcere Tăcând cât poți de mult, Și-n liniște
ASCULTĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374005_a_375334]