3,759 matches
-
principiul că mai mult nu poate fi îndurat, oamenii de la reviste se bucură când aud că un coleg își ia „un binemeritat concediu de odihnă nelimitat“ sau „dorește să petreacă mai mult timp cu familia“. Un accident tragic este singura scăpare, se decise Lisa. Un accident tragic fabulos, plusă ea. În nici un caz să cazi sub un autobuz irlandez, căci asta ar fi chiar mai rușinos decât să te sinucizi. Va trebui să cadă dintr-un iaht, cel puțin. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este... Își dorea să îl plesnească. Serios, e un material superb. Te-ai descurcat foarte bine, spuse Jack, fără pic de insinuare. Nu-i așa, Lisa? Gura Lisei s-a metamorfozat într-o multitudine de forme, dar nu avea nici o scăpare. Da, s-a trezit ea obligată să spună. Așa este. Lisa a rezervat o masă la Halo pentru ea și Jack. Mai bine să preia ea controlul, pentru că avea impresia că, dacă se lăsa pe mâna lui, ajungeau la Pizza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai bun prieten al său. M-am hotărât să-l las pe Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în cel mai bun caz. A cam venit vremea să vă arăt Scoția și să-1 las pe amicul nostru evreu, Mickey C., să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Emmett și Madeleine ar supraviețui - împreună. Așa că celebrul atac al lui Bucky Bleichert, ținut în loc și blocat, se împotmoli într-o cameră luxoasă, plină cu tot felul de tablouri de strămoși. M-am uitat prin lăzile de pe podea - portița de scăpare a familiei Sprague în cazul în care Consiliul Orășenesc ar fi devenit impertinent - și am văzut rochiile de seară ieftine și blocul de desen plin cu chipuri de femei. Fără îndoială, Martha își desena alter ego-uri pentru reclamele la pastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața lățită de teamă. — Nu! se tângui el, căutând disperat o scăpare. Nu! O să mă trimită la-nchisoare! Logan se gândi că era al naibii de evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai ucis și i-ai abuzat. Le-ai mutilat trupurile. Unde credeai c-ai s-ajungi? În tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
familii de senatori, cu toții populares, prieteni de-ai noștri. Atunci ne-am adus aminte de cuvintele pe care Maștera le rostise în grădină, și casa noastră a fost cuprinsă de spaimă. Biata mama a înțeles că începuse o persecuție fără scăpare. A fost condusă pe Palatinus. N-am mai văzut-o niciodată. Pentru prima oară în scurta lui viață, Gajus avu senzația fizică a unei primejdii de moarte. Agrippina spuse că, pentru a evita riscul și scandalul unui proces public, juriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil și care îi stătea alături pentru consultații zilnice. Între timp, Elius Sejanus, devenit praefectus al cohortelor, fusese vrăjit fără putință de scăpare de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai bun caz eu ajung într-o legiune la granița cu parții, dacă voi mai fi în viață“. Callistus era însă mai șiret decât el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curând te va ajunge; e un lup vărsând bale de fiară, se repede, se apropie; tu strigi, te frămânți, ajutor, ajutooor, nimeni nu te aude; te zbați, alergi, dar nu avansezi, ceva te ține, te Împiedică să; nu, nu există scăpare; cazi, Închizi ochii, te scufunzi În panică; aștepți să vezi ce se Întâmplă, ai timp să observi cum Întârzierea de reacție se transformă În curiozitate bolnăvicioasă, nu știi de ce devii curios; ești atent să vezi cum va fi după: presimți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă va mai primi și mă va considera un trădător? Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri verzi, le ating cu mâna, sunt reale, nu mi se pare doar? „Ce faci, bă?“, zice Marius, „ce te uiți așa la mine ca un cretin?“. Mă uitam la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le fac să trăiască În pagină, pentru a le scoate din neființă, pentru a mă scoate din neființă pe mine Însumi, pentru că nu am fost eu, viu și Întreg, decât În acele priviri ale femeilor bovarice care mă scormoneau fără scăpare. (azi) N-am avut destul tupeu să mă ridic la seminarul de filosofie și să-i spun asistentului că n-a citit sau, mai precis, că nu știe să pună problema din punct de vedere filosofic. Este acesta un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc desăvârșirea sentimentelor și a aspirațiilor celor mai profunde. Prin infinitatea de nuanțe și limbaje, schimbul de priviri a Însemnat pentru mine o adevărată educație sentimentală. Când eram elev În clasa a IV-a la școala Clocociov, rămâneam fixat fără scăpare de privirile unei fetițe cu codițe disciplinate, cu piciorușe subțiri și atât de fragile, că de multe ori mă Întrebam cum de pot să transporte greutatea corpului ei. O chema Marina și nu aveam stare dacă nu reușeam să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau de umeri. Simt cum Încordarea cedează Încet. Se abandonează mângâierii mele. Degetele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este un pseudonarator care, batjocorit În stilul „desantiștilor“ din 1983, este construit ca un personaj de gradul zero. Identificabil cu lectorul romanului (și deci al jurnalelor și scrisorilor protagoniștilor). Autorul refuză să intre În text, fiind prezent doar printr-o scăpare pe care presupunem că o și regretă deja: „Acum se Înțelege exact că personajul meu șcine e acest eu? - n.n.ț nu are nici o aptitudine, nici o calitate: este chiar omul fără calități care mai poate fi numit și cititor“ (vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu program și mai ales pentru un critic-teoretician, Marin Mincu reușește să se și contrazică Într-un punct, pledând pentru „eul dictatorial“ presupus de scriitura de tip jurnal, situație binișor opusă - parcă - „pulverizării“ tocmai invocate. Una peste alta, cu exagerări, scăpări și fără nici un strop de emfază, e de reținut modelul creator În cauză. Susținându-l, Marin Mincu se raliază și el eforturilor unei Întregi - și mai tinere - generații literare. Intermezzo se deschide cu „Un Început posibil de roman“ și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și cazu în genunchi. - Ia toți banii! Ia-i! Scoase apoi portofelul din buzunar și îl aruncă în spate. Dar bărbatul nu-i dădu nicio atenție și se ridică pornind după el. Era acum între Calvert și stradă, deci singura scăpare era înapoi în clădire. O, Doamne Dumnezeule Mare... - Ajutor! Ajutați-mă! Ajutor! Cheile! îl străfulgeră un gând. Vezi pe unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ticsită cu oameni. Privi în spatele lui, spre vest, în direcția din care apăruse și el. Poliția deja blocase acea intrare. În nordul și în sudul pieței, se aflau două clădiri impresionante, fără uși sau ferestre deschise. De aceea, singura lui scăpare era spre est, dincolo de această mare de oameni și de tarabe. O apucă decis în acea direcție. Dar nu avu curajul să o ia la fugă, căci în astfel de cazuri, încet înseamnă invizibil. Privi cu interes la bunurile puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așadar, se afla în sfârșit față în față cu Magicianul. Îi putea zări fața și tricoul albastru cu Harley Davidson. Sub șapca de piele, putea coama de păr fals agitându-se o dată cu capul în încercarea disperată de a găsi o scăpare. Numai că așa ceva nu prea exista. - Tu! Cel din Mazda! Ieși afară din mașină și așează-te la pământ! Niciun răspuns. - Sachs? se auzi vocea lui Rhyme din căști. Ai putea să... Își smulse căștile de la urechi și mai privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Houdini, P. T. Selbit și Howard Thurston. Dar nici măcar ei nu ar încerca un număr ca Oglinda în Flăcări. Artistul nostru, captiv într-un mediu care seamănă cu Iadul, înconjurat de flăcări ce se apropie inevitabil de el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate e doar o iluzie. Trebuie să vă previn, onorată audiență, că ultima tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu Iadul, înconjurat de flăcări ce se apropie inevitabil de el, singura cale de scăpare fiind o ușă mică, în fața căreia se află un perete de foc. Numai că, bineînțeles, e posibil ca nici ușița să nu fie calea de scăpare. Poate e doar o iluzie. Trebuie să vă previn, onorată audiență, că ultima tentativă de a pune în aplicare acest număr s-a sfârșit cu o tragedie. Știu asta pentru că am fost de față. Așa că, vă rog, pentru binele dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tocmai, continuă Rhyme, acesta a fost scopul a tot ceea ce a făcut în weekendul acesta. Voia să se răzbune pe Kadesky și pe circul Hasbro, acum denumit Cirque Fantastique. Ei bine, e ușor să te răzbuni dacă nu te procupă scăparea. Doar că, și aici dădu din cap în direcția Magicianului, el voia să scape, să nu intre la închisoare, să continuie să profeseze. Așa că a recurs la o schimbare rapidă de identitate. A devenit Erick Weir, s-a lăsat arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-aveam altă scăpare decât să-i dau felicitarea lui Stacey; îmi dădeam acum seama că e categoric ceea ce trebuia să fac, iar riscul pe care mi-l asumasem, acela de a afla Judy și copiii, era justificat de intensitatea nevoii mele de Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pantaloni Corby, de la colț (de câte ori nu râsesem cu Judy, spunând că astfel de lucruri sunt utile doar comis-voiajorilor și iubiților iliciți). La serviciu, deși conștient că atenția nu-mi era niciodată dedicată total clienților și că aveam niște mici scăpări, eram fericit și optimist, pur și simplu ocupându-mi timpul până să mă îndrept spre Balham și bucurie. De fapt, munceam mai mult decât o făcusem în ultimele câteva săptămâni, pentru că mi se pusese foarte clar în vedere că funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă mă auzea cum mă complac în asemenea prostii. Serios, bănuiesc că oricum m-ar fi lovit, date fiind circumstanțele actuale. Mi-a dat o clipă să ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur, dar care nu se producea în general din cauza faptului că oamenii aveau creierul plin de fete de la casele de marcat de la supermarket. —Șaisprezece februarie. Șaisprezece februarie... ăăă, stați puțin... Am făcut un calcul rapid. Șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]