34,178 matches
-
văd amândoi ca prin ceață, ca pe Quai des brumes. Lionel o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de bere, alții își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă speră ca lucrurile să nu degenereze. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urez la mulți ani din partea domnului Claude și a tuturor clienților bistroului nostru. Și a mea, desigur. Sunteți foarte drăguți. — Am cotizat cu toții ca să vă luăm un tort. Până și inspectorul Clovis. — Sunt onorat. — S-a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Clovis. — Sunt onorat. — S-a decis, în unanimitate, ca scaunul dumneavoastră de la masa din colț, cu spatele la intrare, să rămână neocupat, oricât de aglomerat ar fi localul. — În unanimitate? nu-i vine să creadă lui Lionel, care știe ce înseamnă un scaun gol într-o crâșmă aglomerată. Hai că m-ați tușat. — În plus, domnul Claude a comandat o nouă firmă pentru bistroul nostru. De luni, o să se numească Le Lionel Français. Lionel își șterge o lacrimă. La fel și telespectatorii. Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prăvălească spre parter. Lionel îl salută pe Patrick - pe care nu știe de unde să-l ia - și închide ușa. Începe să aranjeze decorul pentru marea vizită. Trage masa în mijlocul camerei. De-o parte și de alta a mesei, pune două scaune desperecheate: al lui mai scund, al Musafirei, mai înalt. Pune tortul într-o farfurie cu un frumos desen de inspirație biblică pe margine. Așază farfuria fix în mijlocul mesei. Aruncă ambalajul tortului la gunoi. Umple cu apă vaza împrumutată de la Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de inspirație biblică pe margine. Așază farfuria fix în mijlocul mesei. Aruncă ambalajul tortului la gunoi. Umple cu apă vaza împrumutată de la Liliane și o așază lângă tort. Pune calele în vază, cu frumosul carton de întâmpinare spre Musafiră. În dreptul fiecărui scaun pune câte-o farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
limbe străine. El spune, întâi, în italiană: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Inițial, lui Lionel nu-i vine să creadă. Pe urmă, sare ca un apucat de pe scaun. Caută o anumită carte de vizită. Formează un număr. Îi răspunde Anghel, de la consulat. E agasat că cineva îl deranjează tocmai când a chemat-o la el în birou pe Ana Briceag pentru o chestiune care nu suferă amânare. Ana
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alta. Pe de o parte, se bucură că vine miezul nopții - pragul izbăvirii lui. Pe de altă parte, cu cât se apropie de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
termină În fantasticul cel mai complex, de aici o progresie, de la sensul particular la nonsensul total”(p.155). Capitolul următor analizează „triunghiului nevralgic” autor/ operă/personaj. Este definit eroul fără identitate, ambiguu, al textelor despre care vorbim (cu exemple din Scaunele, Rinocerii, Ucigaș fără simbrie). Se conchide că personajul ionescian este un anti erou, consonînd cu anti-teatrul reprezentat de pionierii absurdului: „Urmărind limbajul absurdului, absurdul limbajului, consider că verbalizarea insipidă semnifică o inconsistență existențială și o halucinație onirică, personajele ionesciene fiind
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Nichita -n.n.], din care oricît luai, rămînea aceeași”; „un instrument unic, alcătuit din trupul și chipul său, pe care le schimonosea În gesturi trăznite, ca de păpușă mînuită dinăuntru de un virtuoz” (despre Teică); „actorii ieșeau din cîrciuma cu scaunele pe mese, semn că ospătarii se săturaseră de bacșișuri” (minunat truvai!); „meseria se fură, dar actorul X n-a reușit să fure nimic : n-are vocație de cleptoman sau de actor?”; ”fetișul vorbelor - o boală post revoluționară”; „noi, actorii, practicăm
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de decor. Scade încet lumina.) BUFONUL: Ei au plecat spre povestea lor. Și-i învăluie timpul, domn tuturor celor trecătoare... (iese) ( Lumina scade total pe scena. Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare, pe scenă vor fi aduse un scaun simplu și două pancarde, pe care scrie "Tei" și "Leagăn".) REGIZORUL: Povestea lor... Povestea lor, adunată din întâmplări adevărate sau închipuite, să nu vi se pară naivă; chiar dacă, acum, oamenii au uitat-o, ea vine mereu spre noi cu zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gândit un om, singur, fără s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină, lângă care-i bine să poposim din când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate pancardele și scaunul, iese. Lumina se împuținează. Fond muzical abia simțit. Intră, la arlechin, Bufonul.) REGIZORUL: Și astfel trec multe bucăți de vreme. Și feciorașul a crescut... BUFONUL: A crescut... Știm noi dacă e tot el sau altul... sau alții... Putem ști câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ana și Dana. Să nu mă tulbure nimeni și să nu cuteze nimeni a-mi trece pe dinainte fără poruncă! Iară tu, care mi-ai fost cândva odraslă alintată, să fii ieșită, până la apusul soarelui, dintre zidurile cetății noastre de scaun și să nu te oprești din drum până nu-i călca dincolo de hotarele noastre. Altfel să nu faci! Se ridică, pleacă greoi pe ușa din stânga, însoțit de cele două fiice mai mari. Ies sfetnicii II și III. Slujitorii iau jâlțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu două paturi, o masă cu o condică groasă așezată acolo, două scaune. Deasupra paturilor, două scoarțe, dovedind mai degrabă gust și bună-cuviință decât îmbelșugare. Uși în dreapta și în stânga. Ilinca pare pregătită de plecare. Stă de vorbă cu Liana. ILINCA: Așa, fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete ales. Fii bun și așază-te pe scaunul de colo. PÂRJOL. Foarte mulțumesc pentru bunăvoință. (se așază) Scumpa sănătate a domniei voastre...? LIANA: Mă aflu bine și nădăjduiesc același răspuns din partea domniei tale. Oare ți-aș putea fi de folos întrucâtva? PÂRJOL (o privește cu încântare vădită): Folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-am luat? Măria Sa, Gând-Împărat, se află în bună înțelegere cu toți megieșii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se face seară. La mine acasă, de câte ori eram trist, căutam amurgurile. Aici, pe Pământ, trebuie să aștepți Soarele să asfințească, nu poți fugi dintr-un loc în altul, odată cu apusul lui. La mine, trebuia doar să mut cu câțiva pași scaunul pe care stăteam și, ori de câte ori aș fi vrut, priveam apusul soarelui. Într-o zi am văzut cum asfințește soarele de 43 de ori. Da, când ești trist, e frumos să privești apusul soarelui. OMUL: Erai chiar atât de trist în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care va fi dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui spre asteroidul următor, perdeaua-nor va fi coborâtă din nou. Micul Prinț intră din stânga, ezită în fața primului asteroid, tușește ușor. Se ridică perdeaua-nor. Regele, așezat pe un scaun, pare foarte plictisit.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! REGELE: A! Iată un supus! MICUL PRINȚ: Un ce? REGELE: Un supus. Ce altceva ai vrea să fii! MICUL PRINȚ: De unde poți ști cine sunt, dacă nu m-ai văzut niciodată până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
domnești? REGELE: Peste tot. Eu sunt un monarh universal. MICUL PRINȚ: Și stelele te ascultă? REGELE: De bună seamă! Nu îngădui nimănui nesupunerea! MICUL PRINȚ: La mine acasă, dacă voiam să văd mai multe asfințituri într-o zi, îmi mutam scaunul după soare. Nu i-am cerut Soarelui niciodată să apună într-un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
1970), Codul Penal pe înțelesul tuturor, Editura Politică, București, p. 210. footnote>. Pedepse deosebit de aspre primeau și magistrații corupți. Herodot arată că regele persan Cambise a poruncit executarea unui judecător vinovat de corupție, iar cu pielea acestuia și-a tapisat scaunul. Pedepse la fel de aspre erau aplicate și de regele persan Darius, care obișnuia să-i condamne la moarte prin crucificare, pe judecătorii corupți. În societatea romană corupția era, de asemenea, condamnată, fiind interzisă acceptarea de daruri pentru îndeplinirea îndatoririlor civice. Interzicând
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
p-acilea, mi se scoală de nu mai știu de mine. Țeavă Țeavă era unul care nu știa nici câte roți are vaporul. În schimb, era extrem de priceput la alte treburi. Cum ar fi. Se așeza în fund pe un scaun, căsca gura și simultan țuguia buzele. Nu știu nici io cum să vă explic că făcea, dar, după operațiunea asta, se lovea cu pumnii în cap. Și căpățâna transformată în cutie de rezonanță rezona superb. Prima zi de școală Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Gelos că el nu e băgat în seamă. Că ea e personaj principal. Cât timp am stat de vorbă, a zorit-o să plece înainte de încheierea programului. A pus obloanele. Un sfert de oră s-a chinuit să mute un scaun într-un colț. Asta înseamnă că a fost ocupat. Totuși, de remarcat că, în general, oamenii ăștia au un alt ritm. O altă accepțiune a timpului. Pe un perete crăpat, un calendar a încremenit la luna martie. Un carton anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
iarna care se anunță. Interesant e că Eugenia Ionescu se folosește ca într-un documentar în toată regula de fotografii pentru a reconstitui atmosfera Câmpinei interbelice, a casei, a părinților, unuia dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]