4,646 matches
-
sângele nu mai curgea din răni, iar bandajul se transformase într-o crustă tare, lipită de piele. încercă să se miște, dar durerea era atât de insuportabilă, că trebui să rămână complet nemișcat câteva ore, înainte de a se încumeta să schițeze gestul de a-și atinge rana. Mai apoi, reuși să se târâie cu greu până la ploscă, bău pe săturate și adormi din nou. Cât timp zăcu între viață și moarte, între trezie și inconștiență sau între vis și realitate, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În cadrul ședinței, mai puțin atunci când doar ne sugerase vag că toată lumea va fi avantajată dacă ea se vota, fără a-și călca pe inimă să ne explice unde anume avea să fie câștigul. Liniile generale erau acelea pe care le schițase Jeff. Deși, În ultimă instanță, sala rămânea sub controlul Consiliului local, ea urma totuși să „plutească liber“, ca s-o citez pe Linda, și să „se orienteze către obținerea de profit“, ridicând cuantumul cotizației membrilor și oferind noi servicii grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-a observat dobermanul apropiindu-se din unghiul mort, salivând plin de nerăbdare. 5 Câteva zile mai târziu, isprăvisem schița pentru Fiica Chestiei, Împopoțonând-o cum m-am priceput mai bine - n-am fost niciodată prea bună la desen. Luându-mi inima În dinți, am sunat-o pe Lucy de la televiziune, ca să văd dacă mai era interesată să-mi acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vă duceți, la rându-vă, acasă! Până mâine, nu se va hotărî nimic. Prizonierul va rămâne aici peste noapte, Îl vor veghea străjile mele, și nimeni altcineva. Surprins să se vadă atât de repede poftit să dispară, omul cu cicatrice schițează un protest, dar se răzgândește imediat. Prudent, Își apucă poalele veșmântului și se retrage cu o plecăciune. Când rămîne față În față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
priviri și murmure: — Bun-venit imamului Omar Khayyam, bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căderea sa În dizgrație, numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet amuzat, colo o grimasă. Ca atâția alți mari oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de credință! Omar schițează un zâmbet obosit, dar Îngrijorat. — Ce-ți dă dreptul să mă numești necredincios? Așteaptă măcar să mă auzi! — N-am nevoie să te aud. Nu ție ți se pune oare În seamă versul: „Dacă, pentru că fac rău, Tu cu răul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În care doresc, clienții și-ar putea reînnoi contractul pentru Încă optzeci de ani, la sfârșitul cărora s-ar Înregistra un al doilea deces, repetântu-se procedura anterioară, și așa mai departe. S-au auzit murmure de admirație și s-au schițat aplauze printre jurnaliștii pricepuți În calculul actuarial, pentru care președintele a mulțumit Înclinând ușor capul. Din punct de vedere strategic și tehnic, mișcarea fusese perfectă, astfel Încât imediat În ziua următoare au Început să curgă scrisori către companiile de asigurare anulându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu-i plăcea morții. Bărbatul nu o cunoștea pe ea, dar ea Îl cunoștea pe bărbat, petrecuse o noapte În aceeași cameră cu el, Îl ascultase cântând, lucruri care, fie că vrei, fie că nu, crează legături, stabilesc o armonie, schițează un Început de relație, să-i spună pe neașteptate, Veți muri, aveți opt zile să vă vindeți violoncelul și să găsiți alt stăpân pentru câine, ar fi o brutalitate nepotrivită cu femeia bine În care se transformase. Planul ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o privesc cu dorință, dar percep, fără să știe cum, că e protejată de o Împrejmuire invizibilă, de un circuit de Înaltă tensiune În care ar arde ca niște minusculi fluturi nocturni. Atunci, apăru violoncelistul. Văzând-o, se opri brusc, schiță chiar o mișcare de recul, ca și cum, văzută de aproape, femeia ar fi fost altceva decât femeie, ceva din altă sferă, din altă lume, de pe fața nevăzută a lunii. Cu capul aplecat, Încercă să se alăture colegilor care ieșeau, să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat de mine cu un caiet deschis, te-am desenat, îmi spune el și îmi arată chipul meu schițat în cărbune, iar eu sunt surprinsă, chiar nu sunt eu aceea, eu nu sunt atât de frumoasă, dar el protestează, ești infinit mai frumoasă, mi se spune mereu că urâțesc fețele, prietenii mei nu sunt pregătiți de Sabat până ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mi-a mai rămas decât să alerg după asistenta care se îndrepta direct către patul lui Udi, mereu cu un pas înaintea mea. Ai plâns, mă întreabă el nervos, iar eu mă fâstâcesc, da’ de unde, am răcit puțin, asistenta schițează un zâmbet, nimic nu scăpa privirilor ei, acum te internăm la clinică, îl informează ea, el este luat prin surprindere, dar orgoliul i se citește în priviri, asemenea unui copil care trece dintr-o clasă în alta, ea completează deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
corpul i s-a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic sacrificiul ei. Udi, spune-i să mănânce, îl rog eu, spune-i că te vei însănătoși numai dacă va mânca, însă el se holbează la noi ca și cum logica noastră ar fi una ciudată, ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a se consulta cu arhitectul ei minunat în legătură cu mărimea toaletei pentru oaspeți, iar el întreabă fericit, îți place, iar eu spun, foarte mult, privirile mele întârzie asupra dormitorului, și el privește în același loc, scoate un creion din buzunar și schițează într-un colț al camerei un pat mare, iar lângă el, un dulap, degetele lui au o precizie atât de mare, încât pare că ar avea o riglă înăuntrul lor, lângă pat stă o măsuță mică pentru cosmetice, niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a dat. În el am găsit un bilețel: „Scuze pentru miercuri. Ești supărat?“ Pe la jumătatea cursului, în timp ce profesorul ne schița pe tablă o scenă din teatrul grec, ușa amfiteatrului s-a deschis iar și de data aceasta au intrat doi indivizi cu căști pe cap. Arătau ca niște actori de comedie: unul era înalt și palid, celălalt era scund, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Până ne-am mâncat feliile de soia prăjită, multe ne-au auzit urechile despre dimensiunea creierului lui Bismarck și cel al lui Napoleon. Și-a dat farfuria la o parte, a scos un pix și niște hârtie și ne-a schițat creieri. Începea un desen, renunța la el, spunând că nu e bun, și făcea altul. Așa s-a întâmplat de câteva ori. După ce-a terminat, a băgat cu grijă hârtia care mai răm\sese în buzunarul halatului alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îl am pe Jake, în timp ce bietul Finn e nefericit, singur și dezorientat în camera alăturată. Apoi îmi revin, închid telefonul ca să nu mă mai tenteze să-i dau mesaje lui Jake și mă întorc la Finn. Era omul tău, nu? schițează el un zâmbet. Se vede că ți s-a luminat privirea. Dau din cap. Nu te teme, spune el, n-o să-mi bag gheara în gât că ești fericită. Știu să mă comport și eu cum trebuie. Drept răsplată, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
realizase cu adevărat revoluția copernicană a filosofiei moderne și-ți puneai soarta-n joc pe afirmația asta. Belbo, așezat În fața ta, putea să-și privească mâinile așa, deodată, sau să-și ațintească genunchiul, sau să-și lase pleoapele În jos, schițând un surâs etrusc, sau să rămână câteva clipe cu gura căscată, cu ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am Întrebat eu. „Domnule Casaubon, nu o vezi cu ochii dumitale? S-a vorbit de Graal ca de Piatra Luciferică, asociindu-l cu figura lui Bafomet. Graalul e un izvor de energie, Templierii erau păzitorii unui secret energetic și-și schițează planul lor. Unde se vor stabili sediile necunoscute? Aici, domnii mei” - și colonelul ne privi cu un aer complice, ca și cum am fi fost pe cale să conspirăm Împreună, „eu aveam o pistă, greșită, dar utilă. Un autor care trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
despre lupta de clasă, vorbeau de „canibalism brazilian” sau de rolul revoluționar al cultelor afro-americane. Abia când am auzit vorbindu-se despre aceste culte m-am convins că pe-acolo până și aspirația ideologică o lua În sens contrar. Îmi schițau o panoramă a migrațiilor pendulare interne, cu dezmoșteniții din nord care coborau către sudul industrial, se subproletarizau În metropole imense, asfixiați de nori de smog, se Întorceau disperați În nord, pentru a-și relua, un an mai târziu, fuga spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făcu semn să i se toarne un pahar de vin, privi cu atenție lichidul În lumină și, În sfârșit, vorbi: „Dacă ați Înțeles așa, este fiindcă așa voiați să Înțelegeți. Apoi se Întoarse În altă parte, zise că era cald, schiță o arie de operă lirică agitând o grisină ca și cum ar fi dirijat o orchestră Îndepărtată, căscă, se concentră asupra unei tarte cu frișcă și, În fine, după o nouă criză de muțenie, ceru să fie condus Înapoi la hotel. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
melodia. Toți treceau cu un aer distrat prin fața tablourilor, ca să se Înghesuie la mesele din fund și să apuce paharele de carton. Ajunseserăm când serata era deja În toi, atmosfera era Înțesată de fum, câte-o fată când și când schița mișcări de dans În centrul sălii, dar toți erau Încă ocupați să converseze și să onoreze bufetul, la drept vorbind destul de bogat. Eu m-am așezat pe o canapea lângă care, pe jos, se afla o cupă mare de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
relații publice, ca și cum ar fi o matracucă dintr-alea care-și aprind felinarul la marginea drumului pentru camionagii?” În clipa aceea Riccardo trecu din nou pe lângă ea și o apucă de un braț. „Vino să dansezi”, zise. Stăteau În mijlocul sălii, schițând mișcări ușoare, un pic cam absenți, ca și cum ar fi bătut Într-o tobă. Dar uneori Riccardo o trăgea către el și-i punea posesiv o mână pe ceafă, iar ea Îi urma cu ochii Închiși, cu fața aprinsă, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul era gândit genial. Dacă nu i se puneau bețe în roate, afacerea va merge cinci ani. Dacă însă politicienii îl vor săpa, va dura mai puțin. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]