4,267 matches
-
ar reprezenta un pas fundamental pentru redescoperirea unității între Scriptură și liturghie, între teologie și rugăciune. Doar aflați pe această punte de echilibru dogmatic creștinii pot dobândi conștiința apartenenței lor la o comunitate mărturisitoare a aceluiași crez și botez. Altminteri, Scriptura despărțită de cadrul referențial al liturghiei Bisericii conține o sumă indefinită de enigme și contradicții care nu pot fi rezolvate de exegeze strict punctuale. Întâlnindu-se cu un mare dregător din Etiopia, care citea din cartea lui Isaia, apostolul Filip
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a căror imensă operă exegetică la Vechiul Testament ar putea fi abia reflectată în câteva zeci de volume (proiect în curs de realizare în America la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât și patristica propun o lectură integratoare și totalizatoare a Scripturii. La antipozii acestei abordări se află lectura fragmentară ori selectivă. Cel mai supărător exemplu de falsă relație cu Scriptura îl reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curs de realizare în America la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât și patristica propun o lectură integratoare și totalizatoare a Scripturii. La antipozii acestei abordări se află lectura fragmentară ori selectivă. Cel mai supărător exemplu de falsă relație cu Scriptura îl reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezintă vânătoarea de versete sau pseudoalegoria numerologică pe capitole (speculând o diviziune introdusă abia în secolul al XIII-lea în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Occident, inexistentă ca atare în vechile manuscrise). Aceste abordări nu pot să inspire decât o percepție sectară sau magică a Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scripturii. Apelul la verset este vicios atunci când cititorul neglijează contextul și tradiția receptării. Timp de două milenii, creștini cu Scriptura în mână au putut justifica chiar totul. Biserica impune însă exigențe suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși vor putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
suplimentare față de cunoașterea despuiată a textului biblic. În citirea Scripturii, avem nevoie de tiparele tradiției și de rugăciunea „în Duh și Adevăr”. Urmând lecționarul și canonul patristic, credincioșii ortodocși vor putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea renunța să pescuiască citate „anti-baptiste” sau „anti-penticostale” (transformând memoria Scripturii într-un rezervor de ticuri mentale). Urmând calea Părinților duhovnicești, ei vor practica o exegeză teologică ancorată în etosul sfințeniei. Numai insuflarea Duhului ne oferă „perspectiva inversă” în care Scriptura, precum un iconostas vertical, se dorește privită. Situl eclezial al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al interpretăriitc "Situl eclezial al interpretării" Spre deosebire de Biserica rusească (care folosește slavona veche) sau cea elină (care folosește în cult limba greacă bizantină), Biserica Ortodoxă Română are înțelepciunea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, atât la slujbe, cât și din Scripturi, într-o limbă pe înțelesul tuturor. Totuși, gheara tăioasă a regimului ateist și-a lăsat amprenta asupra educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fel, publicarea unor modeste manuale teologice pentru profesori și elevi nu poate suplini urgența inițierii în labirintul biblic și liturgic al vieții creștine. Fără îndoială, noua ediție jubiliară a Bibliei avansează deja mijloace importante pentru familiarizarea credinciosului ortodox cu universul Scripturii. Firesc ar fi ca după acest prim pas să urmeze alte câteva gesturi de normalizare a conștiinței noastre ecleziale. Am pledat în acest capitol pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mijloace importante pentru familiarizarea credinciosului ortodox cu universul Scripturii. Firesc ar fi ca după acest prim pas să urmeze alte câteva gesturi de normalizare a conștiinței noastre ecleziale. Am pledat în acest capitol pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar putea restitui pierduta intimitate dintre tradiție, Biserică și Scriptură. În final, aș mai adăuga o sugestie. Urmând spiritul de solidarizare a vieții liturgice cu instrucția duhovnicească și teologică a credincioșilor Bisericii Ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să urmeze alte câteva gesturi de normalizare a conștiinței noastre ecleziale. Am pledat în acest capitol pentru recuperarea normelor liturgice de interpretare a Scripturii. O recoltă mai bogată a izvoarelor patristice ar putea restitui pierduta intimitate dintre tradiție, Biserică și Scriptură. În final, aș mai adăuga o sugestie. Urmând spiritul de solidarizare a vieții liturgice cu instrucția duhovnicească și teologică a credincioșilor Bisericii Ortodoxe, s-ar cuveni reabilitarea „școlii duminicale” pentru creștinii adulți care simt nevoia unui dialog pe teme legate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vă învețe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare” (Evrei 5, 12). Procesul de alfabetizare liturgică și instrucție biblică a credincioșilor este vital. Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea mai fericită oportunitate pentru lectura Scripturii în duhul de rugăciune primenit de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea mai fericită oportunitate pentru lectura Scripturii în duhul de rugăciune primenit de liturghia dimineții. Urmând indicațiile lecționarului, credincioșii îndrumați de un preot sau laic instruit ar putea să iasă din captivitatea lecturii private, urmând logica hermeneutică a tradiției Bisericii. Această practică ar putea reinstaura chiar funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu pregătire teologică și viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile exegezei patristice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile exegezei patristice. Astfel săvârșită, în prelungirea liturghiei, lectura Scripturii ar căpăta valențe profunde, apropiindu-se de exercițiul monastic al rumegării contemplative a cuvântului lui Dumnezeu (lectio divina). Dintr-o armă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile exegezei patristice. Astfel săvârșită, în prelungirea liturghiei, lectura Scripturii ar căpăta valențe profunde, apropiindu-se de exercițiul monastic al rumegării contemplative a cuvântului lui Dumnezeu (lectio divina). Dintr-o armă folosită în cursul unor îndoielnice războaie religioase, Biblia însăși s-ar transforma în Cuvântul „viu și lucrător și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Cuvântul „viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, care pătrunde pân’ la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este judecător al simțirilor și al cugetelor inimii” (Evrei 4, 12-13). Scriptura își dă Cuvântultc "Scriptura își dă Cuvântul" Căci veșnic flămânzește Cuvântul după mântuirea noastră, Cel ce umple toate de lumina veșnică prin nelipsitele trimiteri ale bunătății și face, pe cei ce-și lărgesc porii lor mintali spre primirea razei celei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, care pătrunde pân’ la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este judecător al simțirilor și al cugetelor inimii” (Evrei 4, 12-13). Scriptura își dă Cuvântultc "Scriptura își dă Cuvântul" Căci veșnic flămânzește Cuvântul după mântuirea noastră, Cel ce umple toate de lumina veșnică prin nelipsitele trimiteri ale bunătății și face, pe cei ce-și lărgesc porii lor mintali spre primirea razei celei fericite, copți și buni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
D.T. Suciu). Comentariile secunde despre intenția textului rămân parazite și atunci când lămuresc, trădează și atunci când transmit aparența unor noi înțelesuri. Arareori explicația nu decade în didacticism, iar limbajul erudiției nu devine recenzia anacronică a unor imagini moarte. Și în cazul Scripturii, sau poate mai ales al ei, problema interpretării pe care exegetul vrea s-o rezolve are câteva aspre contururi. Relația dintre text și Cuvânt a fost soluționată de tradiția patristică prin recursul la tema teologică fundamentală a Întrupării. Atât Scriptura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Scripturii, sau poate mai ales al ei, problema interpretării pe care exegetul vrea s-o rezolve are câteva aspre contururi. Relația dintre text și Cuvânt a fost soluționată de tradiția patristică prin recursul la tema teologică fundamentală a Întrupării. Atât Scriptura, cât și Euharistia surprind slăbiciunea amfibolică a umanității noastre: nevoia de a fi hrăniți. Lectura ca asimilare organică a Scripturii (Iezechiel 3, 2), interpretarea ca cină euharistică, înțelegerea ca interiorizare și absorbție a sinelui în viața veșnică a Cuvântului; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Relația dintre text și Cuvânt a fost soluționată de tradiția patristică prin recursul la tema teologică fundamentală a Întrupării. Atât Scriptura, cât și Euharistia surprind slăbiciunea amfibolică a umanității noastre: nevoia de a fi hrăniți. Lectura ca asimilare organică a Scripturii (Iezechiel 3, 2), interpretarea ca cină euharistică, înțelegerea ca interiorizare și absorbție a sinelui în viața veșnică a Cuvântului; pentru a înțelege însă consecințele acestui polinom hermeneutic, trebuie să percepem multiplele acorduri între textul și Cuvântul scripturistic. Cum se articulează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sinelui în viața veșnică a Cuvântului; pentru a înțelege însă consecințele acestui polinom hermeneutic, trebuie să percepem multiplele acorduri între textul și Cuvântul scripturistic. Cum se articulează consensul semantic în interpretarea și restituirea unității transcendentale a Bibliei? Pentru primii creștini, Scripturile erau un ansamblu organic ieșit din pântecele nevăzut al Bisericii. Ca revelație, Scripturile sunt opera lui Hristos. Ca autor al revelației, El se întrupează în cuvintele Scripturii (II Timotei 3, 16); ca exeget, El restabilește unitatea dintre Vechiul și Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneutic, trebuie să percepem multiplele acorduri între textul și Cuvântul scripturistic. Cum se articulează consensul semantic în interpretarea și restituirea unității transcendentale a Bibliei? Pentru primii creștini, Scripturile erau un ansamblu organic ieșit din pântecele nevăzut al Bisericii. Ca revelație, Scripturile sunt opera lui Hristos. Ca autor al revelației, El se întrupează în cuvintele Scripturii (II Timotei 3, 16); ca exeget, El restabilește unitatea dintre Vechiul și Noul Testament (Ioan 1, 18); ca prim hermeneut, El descoperă adâncimea acestei legături (Luca 24
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consensul semantic în interpretarea și restituirea unității transcendentale a Bibliei? Pentru primii creștini, Scripturile erau un ansamblu organic ieșit din pântecele nevăzut al Bisericii. Ca revelație, Scripturile sunt opera lui Hristos. Ca autor al revelației, El se întrupează în cuvintele Scripturii (II Timotei 3, 16); ca exeget, El restabilește unitatea dintre Vechiul și Noul Testament (Ioan 1, 18); ca prim hermeneut, El descoperă adâncimea acestei legături (Luca 24, 27:); ca învățător, El ne îndeamnă la cercetarea cuvintelor netrecătoare (Ioan 5, 39), din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]