4,690 matches
-
teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului din O mie și una de nopți, în care trăiai într-o clipă, cu capul scufundat în apă, câteva existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest nervos), păi eu credeam că mata știi să bei. Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
deci un fel de Galatee a mea. Alteori îmi zic că, în materie de cunoaștere a oamenilor, ea mi-a dat lecții mai serioase decât i-am dat eu, care serile nu mă simțeam capabil de altceva decât să mă scufund în căldura untoasă a cârciumii, cu scuza că doar ființele superioare intelectual simt nevoia asta. Omit că, dacă aș fi fost o ființă superioară, nu m-ar mai fi afectat micile mizerii ale orașului, de exemplu un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să te grăbești. N‑am ieșit în viața mea dintr‑un magazin cu viteza cu care am ieșit din ăsta. Ținând strâns de cutia de la Saks Fifth Avenue, opresc un taxi, citesc fără să respir adresa de pe cartonaș și mă scufund înapoi în scaun. N‑am nici cea mai mică idee încotro ne îndreptăm și nici pe lângă ce repere faimoase trecem; dar nu‑mi pasă. Atâta timp cât sunt haine de designer de vânzare, altceva nu‑mi trebuie să știu. Ajungem la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să scap de Luke, de imaginea mea din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș, cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trage mai aproape și o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și e scoasă afară o altă persoană. Se adună toate în preajma celor aduse înapoi ca să obțină informații. Femeile, bătute și pline de vânătăi, zac pe jos, goale. Din păr le picură apă. Cu respirația întretăiată, ele descriu interogatoriul. Capul e scufundat în apă care ustură de la ardeiul iute. Lovituri în spate. Nu cunosc nici-un comunist, hohotește una dintre ele. Aș vrea să fi cunoscut, ca să pot pleca acasă. Yunhe e speriată. Yu Qiwei a avut un unchi bogat ca să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Până la urmă vine și rândul ei. Anchetatorul e un bărbat cu un chip care e o mască alcătuită din cicatrice. Partea de sus a corpului său e masivă, înfiptă pe niște picioare disproporționat de mici. Înainte de a o interoga, îi scufundă capul într-o găleată cu apă ardeiată. Yunhe strânge din ochi și îndură. Nu mărturisește nimic. Ajunsă înapoi în celulă, e martoră la moartea unei deținute. Cadavrul e târât afară, ca să fie dat de mâncare câinilor. La următorul interogatoriu, Yunhe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
I-am spus că mi se cuvine un titlu. Nu mi-a dat un răspuns direct. Nu sunt sigură că asta nu e chiar intenția ta. El stă întins, cu ochii închiși. Ea continuă. Își descrie sentimentele, cum a fost scufundată în apă, bătăile inimii ei, care produc cercuri la suprafață. Nu știe ce s-a ales de iubirea pentru care trăiește. Continuă să vorbească, de parcă o pauză ar însemna colapsul. Sunt o sămânță pe moarte, în interiorul unui fruct. Toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
avantajele de a fi modestă. În timpul celor douăzeci și șapte de ani cât soțul meu se află la conducere, în urcușurile și coborâșurile care transformă pe cineva, peste noapte, din erou în nelegiuit și invers, barca familiei Zhou nu se scufundă niciodată. Deng Yin-chao nu vine la petrecerile dansante ținute în Palatul Poporului. Din când în când, își face apariția doar ca să salute. Își încovoaie spatele și îmi spune că sunt cea mai bună. Toate cuvintele frumoase. Nu știu ce-i zice despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru Partid. Mă uit în jur, încercând să găsesc un loc să mă așez, dar nu e nici un scaun. Nu am mai venit la piscină de când a fost renovată. Îi zic: Nu știu la ce se referă Tan. Mao se scufundă în apă și apoi iese la suprafață. De ce nu citești scrisoarea lui, atunci? Renunță la calitatea de membru de partid. Și a făcut trei lucruri în viață pe care le regretă. Primul? Că trăiește în ziua de azi... Îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pat. E mai mult decât obosit, se gândește în sinea ei. Omul se duce. Deși are poftă de mâncare, moare de foame. Nu mai are nici un dinte, dar refuză să-și pună proteză. E atât de slăbit, că s-a scufundat în piscină. O cheamă fără nici un motiv anume. La fel a făcut și ieri. Când a ajuns, nu avea nimic să-i spună. A așteptat răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mè așteaptè Angel cu America cu tot, I love you, Angel! Me too! See you soon! Somewhere! Iubesc la Angel acest mod de a vorbi, fèrè sè punè limite, bariere, când stau de vorbè cu ea abisul în care mè scufund că într-un tub vertical de vid rotitor, având circumferință trupului meu, se lèrgește, desfèșurându-se într-un spațiu tridimensional, larg, extinzându-se, necuprins și nemèrginit, în toate direcțiile și, pe alocuri, colorându-se viu, că speranța, Trèiascè lumea virtualè! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici nu vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru negocieri. Ambele tabere refuzau să se convingă de aceste realități și nu renunțau la pretenții. Începu să se plimbe. Dezorientat, fumul parfumat întârzia în urma lui. Tratatul de pace trebuia să fie semnat cât mai curând posibil. Altminteri, viitorul se scufunda într-o nebuloasă cu mult prea multe necunoscute. Își aminti tot ceea ce discutase cu Dimitrie Moruzi, cu marele dragoman al Porții, în timpul vânătorii cu șoimi. Cedarea unei părți din Moldova îi apărea acum, după ce citise toate acele informații, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se văzuse deodată copil ținut de mână de unchiul său pe gheața lacului. Încerca, pentru prima oară, niște patine aduse din Viena cândva de Luminăția Sa pentru bucuria fiului său Nicolae. Stătea pe mal. Se temea. Credea că se va scufunda. Dar auzea mereu vocea blândă a unchiului său. Îi vorbea despre transformările apei, despre trecerea ei insidioasă din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din străzile orașului și inundația continuase pe tot parcursul zilei. Ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
două picioare, primăvara-vara-toamna - la gârlă mă știu, cu copiii. Scăldându-ne, stropindu-ne, sărind de pe câte o salcie În bulboane, făcând „ochiuri” pe fața apei cu pietre lătărețe. Fiindcă cei mai mărișori umblau cu mâinile pe sub rădăcini, pe sub pietre, chiar scufundându-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat; o vreme. Până mai acum câteva săptămâni: scăldându-mă, am dat peste ceva; am căutat: am prins - un pește. Nu chiar cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intru, pătrund, eu sunt dânsu, ea-i Întrânsa, eu nu dau din roate, ca Severin, dau din vâsle, ca mine, eu nu-s locomotivă care bea titiun, eu Îs Submarinul-Delfinul, cel de pe Marea Neagră a domnișoarei, o tot pătrund și mă scufund În ea. Când nu mai pot și nu mai pot răsufla din pricina omătului prăbușit Înapoia mea - mă Înalț; de tot, de tot, sparg coaja cu capul; și stau drept și mă uit drept În față-jos; ca să-mi văd isprava. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
supărarea. Din fericire, după asta, bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-o arăta cu mâna. Asta a fost făcută în luna de miere. De fapt, chiar eu am făcut-o. Ca întotdeauna, Caitlin arăta splendid, cu părul blond și strălucitor răsfirat pe umerii bronzați. În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
continua să plângă molcom. Era frig și se înfofoli în jaique, pe când un fior inevitabil îi străbătea spatele; nu știu dacă fusese din cauza frigului sau a înspăimântătorului neant al nopții ce se deschidea în fața lui. Era ca și cum s-ar fi scufundat într-o mare de cerneală neagră; și de-abia făcuse primul pas, că Suilem se ivi din întuneric și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să pătrunzi într-un erg ca Tikdabra, format dintr-un neîntrerupt șir de dune foarte înalte, ce se prelungeau ca o mare cu valuri uriașe care părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa, în cea mai lungă agonie ce se poate imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere albă ce părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]