3,463 matches
-
prefacă a nu bănui nimic, am hotărât să dau curs imediat unei cercetări. Între timp, trebuia să renunțe la băuturi și bucate, altele decât cele pregătite de persoane de încredere și, dacă ar fi simțit un gust metalic, trebuia să scuipe imediat ce avea în gură. Persoanele care veneau în contact direct cu regele erau nenumărate. Deocamdată i-am scos din cărți pe majordom, cel care administra palatul, pe spătarii care aveau grijă de armele sale, pe cel care păzea tezaurul, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
percheziționat, s-a făcut alb la față. N-a cutezat nici măcar să protesteze. I-am smuls de la gât un săculeț de piele. Am răsturnat pe masă conținutul: o grămăjoară de pulbere cenușie. Am pus un deget și am gustat: am scuipat imediat, simțind metalul. Ceea ce s-a întâmplat după aceea n-a durat decât câteva clipe. În timp ce eu strigam implorându-l să n-o facă, regele și-a înfipt cuțitul în pieptul ajutorului de paharnic, care s-a prăbușit mort. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ereziilor sale. Am băgat în teacă scramasaxul și m-am rezemat cu coatele de altar, jucându-mă cu copacul. Ceea ce mă rodea pe dinăuntru era faptul că el îmi știa deja răspunsul. L-am rostit cu greu, ca și cum aș fi scuipat. - Ai cuvântul meu. Băiatul, viitorul apărător al aberațiilor tale, se va urca în barca aceea. A oftat din adâncuri, s-a sculat și mi s-a postat dinainte, de partea cealaltă a altarului. N-avea pe față semnele fricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era fără chiloți. Anzalone Îi plesnea fesele și Îl frigea cu flacăra unei brichete. Kevin Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aris Fioravanti. Nu reușise să se elibereze de această idee. Se cuibărise În el, iar celălalt Îi era dușman. Dar eu nu sunt celălalt. Eu sunt eu. Banii aceștia nu sunt ai mei. Nu au fost niciodată ai mei. Eu scuip pe banii voștri. În clipa aceea Îi fu teamă că Elio s-ar putea răzgândi sau și-ar fi putut da seama de ceea ce făcea. — N-ai vrea să-mi faci bucuria de a lua masa cu mine În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Zogru. S-a așezat pe canapea și a deschis televizorul. Apăsa alene telecomanda uitându-se câteva secunde pe fiecare post: fotbal, sfaturi medicale, film artistic din anii ’60, telenovelă, muzică populară, atletism, telenovelă - și, brusc, Zogru s-a simțit scuipat pe podea. Stătea nemișcat și privea spre Giulia, așteptând din clipă în clipă să se prăbușească și ea. Însă ea privea, cu ochii ei negri, de jos în sus spre ecranul televizorului și zâmbea încă, același zâmbet de la plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doar Knossos și Spinalonga. Drumul de 120 de mile pe o mare nu prea calmă, pentru mine a fost la fel de stresant, ca urcatul muntelui cu mașina, pe spectaculoasele serpentine până la vulcanul care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., scuipând peste insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici, pe cel al caselor! Din cauza mirosului și a pericolului de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mine a fost la fel de stresant, ca urcatul muntelui cu mașina, pe spectaculoasele serpentine până la vulcanul care a erupt în secolul al XV-lea î.Hr., scuipând peste insulă un strat gros de cenușă măsurând peste 30 de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici, pe cel al caselor! Din cauza mirosului și a pericolului de a patina în „norocul” oferit cu dărnicie de zecile de asini, am refuzat să urc sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cristalul verii în mâna înfloririi care se află în inima muntelui din ”Labirintul Pierzării”. Atunci vara va veni. Primul este cel de foc. Pentru a lua cristalul va trebui să lupte cu un balaur cu cinci capete, numit Nago care scuipa foc, apă, vânt, după cum îl percepea pe dușman. A apelat la arma lui forte, focul. A aruncat guri de foc asupra balaurului, dar nu l-a putut învinge, balaurul contracara cu flăcări intense și nu a putut fi răpus. A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce dintr-odată caldă și iubitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
abia s-a atins de mâncare și a dormit un somn cu fierbințeli și lipsit de vise. Lea i-a iertat vorbele grele și a plâns alături de ea. A încercat s-o tenteze cu dulciurile ei favorite, dar Rahela a scuipat mâncarea și pe Lea, care părea că se face mai mare și mai rotundă cu fiecare zi și era mai frumoasă ca niciodată. - Era așa de nedrept și așa de trist, spunea Bilha, care până la urmă o convinsese pe Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii alertați de țipetele ei. L-au alungat până la urmă, iar Inna ne-a arătat vânătăile de pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se mărite cu unul dintre fiii lui, un băiat cam prostovan. Se temea că acum îi va stârni pe toți împotriva ei și că ar putea chiar s-o bage în sclavie. - Niște idioți. Toți, a zis ea și a scuipat în praf. Așa că m-am gândit la voi ca la o salvare, a continuat ea, adresându-se de data asta tututror femeilor din familia noastră, care mergeau alături și o ascultau. Rahela știe că am vrut mereu să văd lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de protecția lor? Nu te temi de mâinia lor, chiar dacă tu îl venerezi doar pe cel fără chip? Tata a scuipat la picioarele lui Laban. - N-am luat nimic. Nu e nici un lucru de al tău printre ale noastre. Și nu e loc pentru hoți în corturile mele. Dar Laban s-a ținut tare. - Terafim-ul e mai mult decât important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcuseră pe mine și pe Iosif să ne abandonăm jocurile și cum pe mine mă tratau ca pe o servitoare a cărei grijă trebuia să fie doar aceea de a le umple lor cupele. I-am povestit chiar și cum scuipam în cupele lor când se ivea ocazia. I-am povestit despre bunătatea lui Ruben, despre frumusețea lui Iuda și despre cum eu și Iosif supsesem de la aceeași mamă. Am fost șocată să aud că Tabea nu-și dorea copii. - Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu m-ai ascultat, iar acum nu se mai poate face nimic. Cea mai bună dintre fetele lui, singura lui progenitură cu ceva inteligență și simțire, iar tu ai tratat-o ca pe o... ca pe o... Pah! Rebeca a scuipat la picioarele nurorii ei. - N-am cuvinte! Mi-e scârbă! Vocea i s-a făcut de gheață și a pus punct: - Destul! Nu meriți să calci în cortul meu. Ieși afară! Blestemată să fii, pleacă și să nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar era deja prea târziu. Mi-au făcut și ele cu mâna, în timp ce coboram valea, și le simțeam întrebarea în spate. Un șoim s-a rotit de câteva ori deasupra noastră. Levi a zis că e semn bun, dar mesagerul scuipa ori de câte ori umbra păsării trecea peste poteca noastră. Fratele meu m-a lăsat la ușa lui Hamor, urându-mi cu o voce foarte puternică și ceremonioasă, destinată urechilor mesagerului, „să mă port așa cum trebuie să se poarte fiicele lui Iacob”. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ține la oamenii lui, care astfel vor suferi. Dar în ceea ce mă privește, nu încape îndoială. Eu ascult și mă supun. Hamor ar fi avut de obiectat la cele promise de fiul lui, iar Simon și Levi i-ar fi scuipat în față. Aerul mirosea a fulgere, iar cuțitele erau cât pe ce să fie trase din teacă dacă n-ar fi apărut Bilha, cu apă și vin. Au urmat femeile cu pâine și ulei, iar Iacob le-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele sunt adevărate. Uită-te la mine, pentru că am pe mine sângele oamenilor cinstiți din Salem. Sângele lor e pe mâinile tale și pe capul tău și n-o să te mai cureți niciodată. Ești murdar și ești blestemat, am spus, scuipând în fața bărbatului care fusese tatăl meu. Apoi i-am întors spatele și a fost ca și mort pentru mine. I-am blestemat pe toți. Cu mirosul sângelui bărbatului meu încă în nări, am spus numele fiecăruia și am invocat puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a băgat pumni de țărână în gură. Trei bărbați a trebuit s-o lege ca să nu-și facă rău singură. A fost o moarte groaznică, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-a pus jos chiar în mijlocul drumului. Al doilea mi-a rupt veșmintele. Al treilea și-a ridicat haina și s-a aruncat asupra mea. S-a golit în mine, în mine care nu mai cunoscusem bărbat. Apoi m-a scuipat în față. Al doilea, i-a luat locul, dar n-a putut să treacă la fapte, așa că a început să mă bată, blestemându-mă că-i fac asemenea probleme. Mi-a spart nasul și mi-a scos câțiva dinți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]