2,238 matches
-
În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-o să dai de nici un necaz. Un tovarăș de-aici nu mă-nghite. Cred că-i anarhist. — Ei, păi atunci ai grijă să nu te-mpuște. Eu mă culc. Chiar atunci au apărut doi bărbați În haine de piele, unul scund și Îndesat, celălalt de o statură potrivită, care purtau berete fărĂ Însemne militare și aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul din fața noastră se uită În jur. Cel care era cu el Își fixase privirea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Gata, răspundea cel care trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
comod să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi, dar asta-i alegerea mea, să fiu zidar, nu chiriaș! Ei, tocmai în zorii unei zile, cînd încă buimac îmi regrupam amintirile în spatele intențiilor, i-am văzut! Scunzi, crăcănați, colorați diferit și îngreunați de zeci de aparate. Într-un cuvînt, dezgustători! Își zgîiau ochii mici, bilobați înspre noi... După un timp, doi dintre și-au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund, și cu „balalaica” la piept. ― Era sigur pe el, fără Îndoială - a ieșit și Nicu din tăcere, dominat de tensiunea momentului. ― „Al nostru ești, „prietene”, mi-am zis! În timp ce eu mergeam spre el tușind, ca să-i abat atenția, Păpădie a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Dar era cu totul altceva să realizeze că, departe în spațiul interplanetar, un om receptase mișcarea aceea ca pe un adevărat dezastru linnean. Ieși fără a mai rosti vreun cuvânt. Czinczar urcă încet dealul care ducea la gardul urât și scund ce se afla în fața casei lordului Clane din oraș. Zăbovi la gard, recunoscu materialul de construcție al templului și merse în continuare gânditor. Cu același interes, câteva minute mai târziu, se uită fix la fântânile țâșnitoare de apă fierbinte. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și mai puțin suspectat, și nimeni nu i-a pus la îndoială dreptul de a merge pe stradă către reședința din oraș. Urcă dealul spre intrarea comercianților și i s-a îngăduit, să intre cu căruța prin deschizătura din gardul scund, de către un singur soldat barbar care păzea acea porțiune. Supus, ca și când ar fi fost trimis cu o afacere juridică, se îndreptă spre intrarea casei comerciale și răsturnă legumele în fața a două femei, zicând: - Cine răspunde astăzi aici? I s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Cunoșteam deja numele lui Stephen Alexander de la revista Reaction, iar cel al lui Tanner Michel de la The Buzz nu era prea greu de reținut. Și, oricum, erau singurele două publicații interesante, mi-am zis eu. O să mă descurc. O femeie scundă și subțirică s-a prezentat cu numele de Sharon. — Deci, draga mea, ai de gând, să pătrunzi În lumea publicisticii, da? m-a Întrebat ea În timp ce mă conducea printr-un furnicar de fete cu picioare lungi ca niște fotomodele, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așezat din nou turcește pe covor, hai să lucrăm câteva ore la Împachetat sticlele astea de vin și pe urmă poți să deschizi cadourile care au venit azi. Sunt acolo. A arătat În spatele ei, În direcția unui munte ceva mai scund de cutii și coșuri Într-o multitudine de culori. — Deci, astea sunt cadouri pe care le trimitem din partea Mirandei, nu-i așa? am Întrebat În timp ce luam o cutie și mă apucam să o Împachetez În hârtia albă, groasă. — Mda. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe James, descoperisem cu uluire nu numai că stăpânea perfect limba engleză, dar că știa chiar să spună și glume amuzante. Și am constatat cu enormă plăcere că Gisele, cea mai It din fotomodelele revistei It, e de-a dreptul scundă. Sigur, ar fi fost Încă mai plăcut să descopăr că e cocoșată, sau că are niște coșuri babane mascate de aparatele de folografiat În pozele acelea senzaționale de pe copertele revistei, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu revelația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar fi fost Încă mai plăcut să descopăr că e cocoșată, sau că are niște coșuri babane mascate de aparatele de folografiat În pozele acelea senzaționale de pe copertele revistei, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu revelația că e scundă. Una peste alta, nu fusese prea rău În această primă oră și jumătate. — Ei, nu sunt sigură că aș putea spune chiar așa, am zis eu și m-am aplecat spre el ca să arunc o ocheadă În direcția unui tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și i-am aruncat-o. — Lily, pune asta pe tine. Plecăm chiar acum, am zis cu ochii la el. Era cam scund, iar pantalonii kaki lăbărțați nu Îl făceau să pară mai Înalt. Iar faptul că limba lui se afla acum la trei centimetri de urechea prietenei mele celei mai bune nu mă făcea să Îl plac mai mult. — Ei, ce atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
serviciu pe motiv că „se simte gras“. La Început, avusesem pentru miriada de Întrebări „sunt-oare-grasă“ o replică pe care o consideram extrem de rațională: „Dacă tu ești grasă, Hope, atunci eu ce să mai zic? Sunt cu vreo cinci centimetri mai scundă decât tine și cântăresc mai mult“. „O, Andy, fii serioasă. Eu sunt grasă. Tu ești suplă și superbă!“ Mi-am Închipuit, firește, că minte, dar mi-am dat curând seama că Hope - la fel ca toate celelalte anorexic de slăbănoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțindu-mă mai Înaltă decât nouăzeci la sută dintre femeile pe care le cunoscusem și decât cel puțin jumătate dintre bărbați. Abia când am Început să lucrez În acest loc amăgitor mi-am dat seama cum e să te simți scundă și grasă toată ziua și-n fiecare zi. Eu eram de departe piticul trupei, eram cea scund și lătăreață - și purtam doar mărimea șase. Și, În cazul În care aș fi fost tentată să uit treaba asta câteva clipe, trăncăneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin jumătate dintre bărbați. Abia când am Început să lucrez În acest loc amăgitor mi-am dat seama cum e să te simți scundă și grasă toată ziua și-n fiecare zi. Eu eram de departe piticul trupei, eram cea scund și lătăreață - și purtam doar mărimea șase. Și, În cazul În care aș fi fost tentată să uit treaba asta câteva clipe, trăncăneala și cleveteala zilnică mi-o reaminteau la sigur. Doctorul Eisenberg zice că nu poți să slăbești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pr’etino? Ce? „Pr’etino“? Australianul ăsta slinos chiar Își permitea să fie obraznic cu mine? — Fumezi cumva iarbă? am Întrebat eu, fără să mă mai intereseze bunele maniere și altele asemenea și fără să fiu deloc speriată. Era mai scund decât mine și nu putea cântări mai mult de șaizeci de kilograme - din câte Îmi dădeam eu seama, cel mai rău lucru care mi se putea Întâmpla era să mă atingă. M‑am scuturat de scârbă imaginându‑mi miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zece ani, dar aici era ceva de‑a dreptul spectaculos. Totul era În alb. Alb luminos, alb mat, alb strălucitor, alb texturat și alb luxuriant. Buchetele de bujori albi, crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a trebuit să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că mă apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În călduri. Mă lovește o duhoare grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privirea chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt, pentru ca, la Întoarcere, să am ocazia de a trece pe lângă gardul scund de lemn și să arunc o privire iscoditoare. Niciodată n-am văzut-o prin curte; nu mă interesa s-o văd pe ea, ci numai să trec prin apropierea locului unde se afla. Așa cum nici nu mi-aș fi imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care-i ședea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi, cu nasul mic și obraznic, cu obrajii bucălați și fragezi de copil, o răsfățau și părinții ei, și toți câți o cunoșteau. Puțin mai scundă ca Tecla, avea o suplețe felină, pe care o evidenția mai ales când dansa. Îi plăcea să danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost să se facă dansatoare. ― Dar n-ai observat, Tecla, insistă Olga cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]