112,413 matches
-
diferență între a fi în exil și a fi turist. Din acest punct de vedere mi se pare interesant că W.G. Sebald nu a vrut să se numească scriitor în exil în ciuda faptului că a trăit un sfert de secol în Anglia. Argument: “ Europa a devenit o țară atât de mică. Întotdeauna ești la Düsseldorf într-un moment.” Dar am putea zice că această creștere extraordinară a mobilității în spațiu nu exclude lipsa adăpostului iar consecvența este că însăși condiția
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
suprem al acelei prosperități: această regiune s-a bucurat de o siguranță, de o acumulare de bogăție și de o libertate politică mai mare decât în orice moment în cei 1.000 de ani de istorie. În ultimul sfert de secol, România a trecut de la stadiul uneia dintre cele mai nenorocite și mai asuprite națiuni captive ale Blocului Sovietic la democrația cea mai de succes din Balcani. PIB-ul a crescut cu 150%. A atras peste 170 de miliarde de dolari
Conferinţa Wess Mitchell – România după Războiul din Ucraina: amenințări și oportunități [Corola-blog/BlogPost/93800_a_95092]
-
din Mark Twain, semnată de Mihai Eminescu în ”Fântâna Blanduziei”2, în legătură cu care, ulterior, s-a declanșat o vie polemică 3. Despre această scriere controversată s-a afirmat că este ultima creație literară a poetului. Traducere sau original ? La sfârșitul secolului al XIX-lea, această chestiune părea definitiv tranșată. Într-un articol tipărit în ”Fântâna Blanduziei”, în 1889, L. Gh. Nicoleanu (”Eminescu și Fântâna Blanduziei” 4) mărturisea că textul umoristic evocat mai sus a fost tradus de Eminescu din opera lui
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
că „Receptarea lui Edgar Allan Poe ca personalitate a lumii literare (în oricare din cele trei ipostaze: poet, prozator sau critic, sau toate la un loc) este o problematică pe cât de spinoasă, pe atât de fascinantă, chiar și după un secol și jumătate de la apariția operelor sale”12. Alți autori români vor transpune la rândul lor din lirica acestui mare scriitor american, desigur având în fața ochilor, traduceri franțuzești: T. Maiorescu, I.L.Caragiale (The Devil in the Belfry)13, Al. Macedonski 14
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
medievale? - Exact. Dar mai presus de aceasta, simți că oamenii caută ceva mai presus, pe Dumnezeu... Renașterea nu mă interesează atât de mult - înainte de ea totul era mult mai frumos... Am văzut de exemplu în Maramureș o mănăstire mică-mică, din secolul XV, cu pictură naivă, minunată, de factură foarte modernă... - Lucrările grafice din expoziția gălățeană le-ați dublat cu poeme gravate. Ale cui? - Sunt hai-ku-uri englezești. Ale lui un poet faimos, James Kyrkup, care a locuit 25 de ani în Japonia
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
25 de ani în Japonia. Am hotărât să lucrăm împreună. Am făcut matrițele pe lemn și le-am imprimat pe hârtie japoneză (Washi, din fibra a trei arbuști, netratată chimic, inventată acum peste 1.400 de ani și rezistentă pentru secole). - Îmi spuneați că ați folosit lemn din Japonia, din Canada, din Europa. Știți dinainte ce lemn s-ar potrivi unei lucrări anume? Afectiv, nu tehnic. - Vreau să-ți spun cum am început să fac xilogravură. Profesorul meu era din Viena
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
că a fost o revoluție pe internet”. A cui e vina? Dacă ziarele, fie tipărite, fie online, au devenit superflue, vina e a lor. Dar lucrurile ar fi putut să stea vreodată altfel? Oare țara e dezbinată cu adevărat, în secolul XXI, de întrebarea dacă lucrurile pe care le citim se lasă atinse? E musai să ne certăm pe fâșâitul hârtiei, câtă vreme oricine își dă seama că într-o lume fără hârtie un ziar pe hârtie devine imediat o gaură
Viitorul jurnalismului – O promisiune sacra [Corola-blog/BlogPost/93870_a_95162]
-
Ziariștilor. - Cum a apărut și a evoluat Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România? - UZP a apărut în anul 1919 ca inițiativă a unui grup de tineri jurnaliști ce simțeau nevoia unui alt fel de reprezentări decât cea sindicală, existentă încă din secolul al XIX-lea. În 1990, la 4 mai, a reapărut la fel: noi, fondatorii, doream o reprezentare și o asociere pe bază de creativitate și profesionalism, ca o veche breaslă. - Ce reprezintă UZP în lumea presei de astăzi? - Astăzi, UZP
„Televiziunea a fost şi a rămas pentru mine, prima şi ultima dragoste profesională” [Corola-blog/BlogPost/93883_a_95175]
-
primul loc în cadrul studiului Comisiei Europene privind calitatea vieții, realizat în 79 de orașe și 4 aglomerări urbane din Europa, și faptul că acesta este poziționat pe locul 3 în topul mondial al orașelor unde se redefinește arta contemporană a secolului 21, așa cum se specific în articolulo Art Citiec of the Future“, publicat în “ The Huffington Post“. Al.Florin Țene, scrie în continuare că, împreună cu Iulian Patca și editoarea Voichița Pălăcean-Vereș, membri al Ligii Scriitorilor Români, au hotărât să editeze această
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93903_a_95195]
-
nu statul. Sugestia lui Jefferson nu s-a repetat în America dar pare să se repete în România. De la 1776 încoace America a trecut și ea prin convulsii sociale, exemplificate în mișcarea pentru drepturi civile ale polulatiei de culoare pe la mijlocul secolului trecut, ori exploziile anarhiste ocazionale de tipul celor recente din Baltimore, Ferguson (Missouri) ori Waller (Texas). În România, însă, periodic se produce o „revoluție” ori „revoltă”. La o generatie după revoluția anticomunista din decembrie 1989, în ianuarie 2012 tinerii României
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
a rămas nemișcat timp de o oră și jumătate, uluit de avalanșa de analizele sociologice, istorice și geopolitice ale lui Eminescu. Piesa este un dialog între doi jurnaliști, unul din mileniul trei (interpretat chiar de autorul piesei) și celălalt din secolul al XIX-lea, respectiv Mihai Eminescu (interpretat de actorul Dan Seevaldt Bălășoiu). Precizare importantă: jurnalistul care ia interviul vorbește de pe un ecran; el este o proiecție, o umbră, în timp ce personajul Eminescu este viu, pe scenă. Piesa, în ansamblu, este, de
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
de poporul său, pe care le-a slujit necondiționat, dar în cunoștință de cauză. Trag nădejde că „interviul” cu Mihai Eminescu va fi măcar o temă de „regândire”a celei mai slăvite și mai blamate personalități naționale din ultimele două secole”. Inițiativa dramatizării aparține Asociației socio-culturale „Florești”, în colaborare cu Uniunea Generală a Sindicatelor din România. Din echipa care a participat la realizarea spectacolului mai fac parte Cristian Apostol-Popovici (regie tehnică și montaj) și Claudiu Manea (filmări). Parteneri în acest demers
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
a informaticii cu biologia eredității. Toată activitatea de cercetare pe care ați desfășurat-o până în anul 1997, o citiți acum altfel decât o citeați atunci, decât o citeam atunci noi, ceilalți. Erați, în a doua jumătate a anilor ’90 ai secolului trecut, unul din liderii mondiali ai teoriei limbajelor și gramaticilor formale, fapt ilustrat în mod convingator de poziția în prim plan pe care o aveți în cele trei volume din Handbook of Formal Languages publicată la Springer în 1997 și
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
și la celebritate. Este acum, fără îndoială, un moment de bilanț. Este clar ca ați dus la capăt un proiect grandios, maratonic, extins pe parcursul a patru decenii.Ați reușit acest lucru într-o țară în care, în urmă cu câteva secole, Dimitrie Cantemir observa cu amărăciune că pe aceste meleaguri oamenii cu greu se apucă de ceva și când se-apucă, repede se lasă. Desigur, nu sunteți primul contraexemplu la reflecția marelui Domnitor al Moldovei. Dar, trebuie să recunoaștem, suntem încă
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
face analiza unei creații și, mai ales, fără a plasa viața și opera lui Eminescu în contextul timpului și spațiului. De exemplu, a vorbi despre Eminescu numai în contextul gustului estetic și al exigențelor criticii și teoriei literare de la începutul secolului al XXI-lea este ca și cum l-ai judeca pe Arhimede după grila cunoscătorilor de IT, după modele cibernetice sau după teoria expansiunii universului! În acest sens, revenim asupra judecăților relativ recente, legate de naționalism, xenofobie, rasism și antisemitism, puse în raport cu
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
modele cibernetice sau după teoria expansiunii universului! În acest sens, revenim asupra judecăților relativ recente, legate de naționalism, xenofobie, rasism și antisemitism, puse în raport cu gândirea eminesciană, cu poezia sa și, mai ales, cu publicistica sa. Naționalismul a fost definit în secolul al XX-lea drept o ideologie care susține o națiune prin câteva elemente de identificare comună valabile pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile noastre, termenul a dobândit contații negative. Xenofobia a însemnat inițial frica față străini și de
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
o ideologie care susține o națiune prin câteva elemente de identificare comună valabile pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile noastre, termenul a dobândit contații negative. Xenofobia a însemnat inițial frica față străini și de necunoscut și, abia din secolul al XX-lea, s-a definit prioritar ca ură față de străini, față de popoare și națiuni străine. Rasismul este considerat de unii o formă a xenofobiei, când de fapt acesta înseamnă cu totul altceva: convingerea că oamenii sunt inegali în funcție de etnia
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Rasismul este considerat de unii o formă a xenofobiei, când de fapt acesta înseamnă cu totul altceva: convingerea că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin și de culoarea pielii. Și rasismul a fost teoretizat cu-adevărat tot în secolul trecut. Antisemitismul este o atitudine ostilă față de evrei ca atare, numai pentru faptul că sunt evrei. Noțiunea (Antisemitismus) a apărut abia în 1879, fiind folosită de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistică îndreptată contra evreilor. Dacă preluăm
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
atare, numai pentru faptul că sunt evrei. Noțiunea (Antisemitismus) a apărut abia în 1879, fiind folosită de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistică îndreptată contra evreilor. Dacă preluăm conținutul acestor noțiuni, așa cum este el definit științific în secolul al XX-lea și îl aplicăm operei eminesciene, găsim destule mărturii în favoarea prezenței unor idei naționaliste, xenofobe, rasiste și antisemite în anumite texte scrise de marele creator romantic aflat în atenție. Din păcate, cadrul și timpul nu-mi permit acum
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
țara, unde erau situate vechile capitale Baia, Siret și Suceava și unde se aflau gropnițele domnești cele mai slăvite și, în primul rând, Putna lui Ștefan cel Mare; în fine, scriitorul îi „urăște” și pe acei străini care, de multe secole, ocupaseră vechea Dacie Superioară, unde fuseseră așezate capitala lui Decebal și apoi a împăraților romani, unde se plămădise sinteza românească și unde „ducele Gelou, un anumit român”, domnise pe la anul 900 peste români și slavi. În fine, Eminescu îi numește
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
și pe „străinii” de la sud și est de Carpați, de la intrarea Dunării în țară și până pe Valea Prutului. Firește, ca să înțelegem toate aceste „uri”, trebuie să vedem cum era țara noastră atunci, ce teritorii cuprindea ea. Prin anii ʼ80 ai secolului al XIX-lea, România avea cam 137 000 de km pătrați și cuprindea Oltenia, Muntenia, Moldova dintre Munții Carpați și Prut (dar numai de la sud de Suceava începând) și Dobrogea (părțile centrale și de nord ale acestei provincii). Basarabia era
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Suceava începând) și Dobrogea (părțile centrale și de nord ale acestei provincii). Basarabia era, din 1812, ocupată de „muscali”, Bucovina se afla, din 1775, sub stăpânire austriacă (din 1867 austro-ungară), iar Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul fuseseră cucerite încă din secolele XI-XIII de către Regatul Ungariei (fiind, din 1688 sub autoritatea Vienei, iar din 1867 sub regim austro-ungar). Aceste din urmă provincii aveau să se unească cu Regatul României abia la 1918-1920, când țara avea să aibă aproape 300 000 de km
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
o țară românească situată „de la Nistru pân’ la Tisa”, Eminescu era un vizionar realist și nu utopic, fiindcă România anului 1918 urma să se întindă exact de la Nistru și până la Tisa! Viața avea să dovedească, după aproape o jumătate de secol, că „străinii” condamnați și criticați de Eminescu fuseseră condamnați și de istorie, de lume, de societate. La 1918, se împlinea de fapt ceea ce prevăzuse Eminescu, iar salvarea fusese tocmai Moldova, care conservase, în clipele cele mai grele (1916-1918), nucleul de
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
ta mânie, să nu cunoaștem îndurare până mai mișcă vreunul dintre nemernicii ăștia pe acest pământ”.5 De altfel, ideea că maghiarul trebuie să fie „fără îndurare” față de popoarele conlocuitoare (și față de străini în general) a traversat deceniile și chiar secolele, devenind un laitmotiv al conștiinței publice elitare ungare, până la finele primei jumătăți a secolului al XX-lea. Mai toți contemporanii creatori de valori intelectuale ai lui Petőfi gândeau și exprimau aceleași idei. Széchenyi István (1791-1860), scriitor și om politic, unul
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
acest pământ”.5 De altfel, ideea că maghiarul trebuie să fie „fără îndurare” față de popoarele conlocuitoare (și față de străini în general) a traversat deceniile și chiar secolele, devenind un laitmotiv al conștiinței publice elitare ungare, până la finele primei jumătăți a secolului al XX-lea. Mai toți contemporanii creatori de valori intelectuale ai lui Petőfi gândeau și exprimau aceleași idei. Széchenyi István (1791-1860), scriitor și om politic, unul dintre cei mai importanți reformiști maghiari (a dat numele și Bibliotecii Naționale din Budapesta
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]