34,020 matches
-
său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce‑i drept) care venea În sprijinul propriilor Îndoieli privitoare la existența unei conspirații internaționale secrete. „În afara celei bolșevice, care de mult domnilor, nu mai este secretă... În treacăt fie spus, vă este cunoscut că la ordinul generalului Denikin am efectuat o anchetă, pentru a constata dacă În Rusia exista vreo grupare conspirativă ca aceea descrisă de Nilus. Și, domnilor, singura organizație secretă pe care am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
domnilor, nu mai este secretă... În treacăt fie spus, vă este cunoscut că la ordinul generalului Denikin am efectuat o anchetă, pentru a constata dacă În Rusia exista vreo grupare conspirativă ca aceea descrisă de Nilus. Și, domnilor, singura organizație secretă pe care am descoperit‑o a fost organizația al cărui scop era Întoarcerea la putere a Romanovilor... Vă rog, fără proteste. Căci există note oficiale cu declarații ale martorilor... Da. Indiferent care Romanivi... Odată, domnilor, am ajuns după pedepsirea conspiratorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să‑i fie În preajmă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
capitale europene“ (L’Echo de Paris, 21 noiembrie, 1901). Baronul Taube, care, la vreo zece ani de la revoluție, Încercase În cartea sa Politica rusă să explice, În primul rând sieși, cauzele destrămării Imperiului și să arate rolul major al poliției secrete În toate acele evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să‑l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca deja În anul următor să fie numit șef peste toate serviciile secrete, având sediul la Paris. La prima vedere, rețeaua țesută de el se va lăbărța pe harta Europei absolut haotic, până În clipa În care‑i descopereai arhitectonica perfectă: Paris‑Geneva‑Londra‑Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
duce până În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia șaizeci și trei de teroriști predați de Racikovski. Vor trece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Nilus, va atinge În jurul anului 1925 o jumătate de milion de exemplare, datorită, În primul rând, susținerii unui ziar de mare tiraj, al cărui proprietar era Henry Ford, omul care În viața sa avusese două obsesii: automobilele și societățile secrete. În America Latină ani de zile această carte Își va găsi aplicarea eficientă În luptele aprige dintre partide, fiind chiar un Îndreptar pentru fanatici, Îndeosebi din rândurile populației de origine germană. A treia ediție portugheză (Sao Paolo, 1937, pe a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ci trebuința și eficiența.“ (p. 218) „Ne vom strădui ca Împotriva noastră să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crâncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula Bora Bora, ca aparținea nobilei familii Tetuanúi și că hotărâse să nu se afilieze sectei Arioi sau vreunei alte societăți secrete de acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la picioarele maestrului sau drept cele mai importante din viața lui, iar această ultimă vizită mai mult chiar decât celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cercul conducător al Sectei - nu-i conveni deloc gândul că un Arioi va fi stăpân pe destinul lui, chiar și pentru scurtă perioadă în care se vor afla pe acea insula. Dacă să se afilieze sau nu la puternică sectă secretă - apărută în același timp cu Bora Bora însăși, dar cu ramificații importante în aproape toate insulele aflate la sud de Tahiti - reprezentase mereu una dintre principalele bătăi de cap pentru majoritatea adolescenților din regiune, căci, în momentul când trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu reușea să tulbure suprafața oceanului, Miti Matái cerea să se facă liniște și, cățărându-se pe catargul de la prova, petrecea ore întregi cercetând apele care se întindeau în fața vasului, ca și cum ar fi vrut să citească în ele un mesaj secret. —De ce faci asta? întreba Tapú Tetuanúi, care își dorea în continuare să învețe cât mai multe de la maestrul sau. — În nopțile astea întunecoase, răspunse acesta, mai ales dacă plouă, se poate vedea, sub apă, o rază de lumină care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Insula noastră pustie. Cu toții înghesuiți în clipa aia între autobuz și beznă. În clipa aia când am ieșit, Agentul Ciripel ne spune: — Zâmbiți. Ceea ce domnul Whittier ar numi camera din spatele camerei din spatele camerei. În prima clipă a noii noastre vieți secrete, lumina ne izbește atât de repede și cu atâta strălucire încât întunericul e și mai întunecat decât bezna. Momentul ne găsește agățându-ne unii de alții, clipind orbi, dar încrezători, în vreme ce vocea doamnei Clark ne conduce prin ușa de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
costumelor mulate și ciorapilor groși de aerobic. Pe pielea ei de Miss America saltă și dansează o sumedenie de femei, fiecare privindu-se în oglindă. Filmul: umbra unei reflectări a imaginii unei iluzii. Spune: — Fiecare privire în oglindă e o secretă analiză de piață. Ea e propriul său eșantion de public. Evaluându-și atractivitatea curbelor pe o scară de la unu la zece. În fiecare zi testând o nouă versiune beta îmbunătățită a propriei persoane. Ajustând micile detalii pentru a urma trendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de treizeci de kilograme... În aceeași după-amiază, când Cora abia trăgea hainele pe băiat și pe fetiță, detectivii au venit la ea în birou să le ceară. Pentru interviuri. Pentru investigații. Cerând să le fie rezervate pentru câte-o evaluare secretă pe teren. Cerându-le peste noapte, ca să le poată folosi dis de dimineață. Peste weekend. Preferabil fetița, dar dacă nu era disponibilă mergea și băiatul. Până la sfârșitul primei zile, amândouă păpușile erau rezervate pentru tot restul lunii. Dacă era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
stingher, tăcea, iar musafirii râdeau, se prefăceau că se amuză. Acum Adam pricepe că n-avusese dreptate să se poarte așa și se simte el Însuși stingherit când Își aduce aminte de perioada aceea dificilă din viața lui. Nu existau secrete de dezvăluit, acum știa. Învățase că viața trebuie trăită În prezent Tocmai asta Își spune acum, așezat pe o treaptă a verandei acestei case Întunecate și abia părăsite de stăpân. Odată sosit aici, a trebuit să Învețe cum să trăiască
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dispoziție a surprins-o, așa că a clipit și i-a zâmbit ca să-și ascundă stin ghereala. Nu-i făcea plăcere să fie luată pe nepregătite. — De fapt era mai mult decât atât, a adăugat. Am Încercat să scriu o istorie secretă a insulelor indoneziene din sud-est, tot ce e la răsărit de Bali. Mie, insulele acelea mi se Înfățișează ca o lume pierdută, unde totul a rămas ca la Începutul Începuturilor, departe de orice privire străină, o lume nevăzută. Ce idee
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului și al hainelor ei nespălate. A roșit și s-a tras ușor Într-o parte, buzele ei i se păruseră nefirești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mi-a trebuit cam o săptămână să ajung la Jakarta. Din fericire am ceva bani, dolari americani. Tata are un loc ascuns unde ține bani pentru vreo urgență. Mi-a arătat unde e Încă de când am ajuns la el. Fără secrete Între noi, obișnuiește el să spună. Așa că am putut să-i plătesc pe cei care m-au adus cu mașina. Am cumpărat țigări și băuturi pentru șoferii de camion. A fost greu. Nu știam dacă mai sunteți În viață, nici măcar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Tu auzi lucruri. Tu ești de-a noastră, dar și de-a lor! Ce știi despre colegii tăi? Aud că asistentul tău, care face cercetare, are un trecut interesant. — Din? Ești Într-o ureche! — Margaret, am primit informații de la serviciile secrete. Se pregătește ceva printre studenți, ceva important. Trebuie să știu ce și dacă nu cumva e Împotriva intereselor noastre. — Interesele noastre? Ce Înseamnă asta? Ani de zile ți-am dat informații despre studenți crezând că vrei să le vii În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
informat, pasă-mi-te ca să poți ajuta țara asta să se ajute pe sine. Asta mi-ai spus. Doamne, ce proastă am fost! Dacă n-am fi fost... Oh, n-are nici o importanță. E o nebunie. Ce fel de informații secrete ai despre Din? Pur și simplu nu pot să cred că ar reprezenta o primejdie pentru cineva. Nu pot să-ți spun Margaret, dar trebuie să mă crezi. Te rog. Transmite-mi ce poți să afli. Crezi, poate, că exagerez
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prelingea de-a lungul zidurilor fără ca să fie luată în seamă. Dar asta înseamnă lașitate, se apostrofă mai apoi, am pierdut teren, l-am lăsat ca să-și etaleze părerile, numai de teamă ca nu cumva Alexe să posede o armă secretă, ascunsă, zdrobitoare care să mă neutralizeze. Să mă neutralizeze? Adică ce să mi se întâmple? Eu n-am nimic de pierdut, nimic! Chiar așa, așa, în definitiv n-am ce pierde în fața acestui cârtitor, se înverșună ea, ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am nimic de pierdut, nimic! Chiar așa, așa, în definitiv n-am ce pierde în fața acestui cârtitor, se înverșună ea, ăsta-i adevărul. Lăsând la o parte generalitățile, se avântă ea, totuși cum se poate ajunge la acea listă secretă de oameni, creatori totali, de vreme ce atât eu cât și alții am încercat s-o depistăm și n-am ajuns la nici un rezultat? Suferim cu toții de orbire sau ce se întâmplă cu noi, ăștia? Foarte simplu, mă, răspunse Alexe și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care ea nu mai avea forță. Sidonia era stăpână numai pe terenul supozițiilor, atunci când la mijloc erau viețile altora, îi era ușor să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]