2,643 matches
-
scris cu becuri. Sperasem mereu că Într-o zi le vor și aprinde, Însă asta nu s-a Întîmplat niciodată. Iar faptul că arăta ca o biserică avea o explicație simplă - ăsta fusese scopul În care Îl construiseră mileriții, o sectă religioasă ai cărei adepți erau convinși că lumea se află În pragul pieirii. Firește, aici aveau dreptate. Însă, pornind de la Biblie și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zi, când se lăsase copilărește prea mult pe panta visurilor, o mașină îl răsturnase și se trezise la spitalul Karolinska. Acolo întâlnise iubirea, sub forma unei infirmiere cu ochi blânzi și păr lung, îngeresc. Se numea Duva, Porumbița. Aparținea unei secte religioase - „Preoții noi“ sau „Aleșii Domnului“. Prin Porumbița, Zaharel se convertise și chiar începuse să i se dezlege limba, vorbind limba țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă Porumbiței că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era evreu, dar „Aleșii Domnului“ nu vor afla niciodată adevărata lui naționalitate. Ei erau convinși că toți oamenii erau născuți preoți, având menirea să aducă mulțimii mesajul divin al unui Dumnzeu prezent în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la faptul că el însuși băuse vin toată noaptea. Dar Porumbița fusese mândră de el. Atât de repede intrase în spiritul sectei, răsfoise Biblia cu gesturi simple, alegând sigur de sine o pagină, punând palma peste ea și spunând cu o voce din străfundul trupului: - Dragii mei, vă amintesc de tânărul Iosif care a interpretat visul Faraonului. Faraonul visase cei șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune. Tot din inițiativa lui Zaharel se adunaseră bani pentru cumpărarea unui aparat foarte scump pentru purificarea apei, asigurându-se prin asta stingerea setei membrilor la timpul cuvenit. Zaharel predica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Pentru Zaharel sfârșitul devenise și mai rău decât începutul. Porumbița îl părăsise definitiv pentru un bărbat mai tânăr. În plus, „Aleșii Domnului“ îi intentaseră lui Zaharel un proces de sustragere de fonduri. Toate proviziile din templu și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
infinită, un loc de trecere care așteaptă ani în șir să fie descoperit și apoi alți ani în șir până să ajungă la el singura ființă care-l poate străbate. Există cărți secrete, scrise de mână, despre REM, există câteva secte concurente care recunosc REM-ul, dar au idei cât se poate de diferite în privința semnificației sale. Unii susțin că în REM ar fi un aparat infinit, un creier colosal care reglează și coordonează, după un anume plan și într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.12), seamănă cu aceea a zvonului (poate că răuvoitor) care susținea story-ul după care sora ar fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine zidit al bisericii penticostale din care duminică de duminică se revărsau în triluri iscusite de mandolină cântările de preamărire. Între timp poetul stă în șezlong Și ce mai citește din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la ei, la uniți, la baptiști sau penticostali, pe care-i numea generic pocăiți, până când, prin trecerea timpului și prin hărnicie, penticostalii au devenit vizibili și le-a spus el lor "penticostași". Mai era vorba, în vremuri mai vechi, de secta nazarinenilor, nu știu mai există ea sau nu, știu numai că moș epitropul, bun cunoscător al denominațiunilor, confesiunilor, cultelor, sau cum se numesc ele, le spunea "năzăricuși", iară celor care se închinau sîmbetei și disprețuiau duminica și o necinsteau prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un francez pe nume Jean-Paul la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — SÎnt membră a unui club, zice Lissy după un moment de tăcere. — O, Doamne. Sper că nu-i o sectă... — Nu, nu-i nici o sectă. E doar... Își mușcă buza. SÎntem doar niște avocați care ne-am strîns Într-un grup și am format un... club de dans. Un grup de dans ? Preț de cîteva clipe, nu sînt În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la ea În cameră ? Mă simt de parcă aș fi aterizat drept În toiul unui vis ciudat. — SÎnt membră a unui club, zice Lissy după un moment de tăcere. — O, Doamne. Sper că nu-i o sectă... — Nu, nu-i nici o sectă. E doar... Își mușcă buza. SÎntem doar niște avocați care ne-am strîns Într-un grup și am format un... club de dans. Un grup de dans ? Preț de cîteva clipe, nu sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rog, nu Înțelegea nimic, dar Bobby pricepuse că Juan Lucas avea o plantație În zona pădurii virgine. Un centru experimental, mai bine zis, cu lingviști care studiau dialectul triburilor chuncho și cu tot ce trebuie, pînă și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine se ocupă de asta, darling? De ce nu rni-ai povestit nimic? — O să mergem s-o vedem Într-o zi; amenajăm un mic aeroport pentru avionetă. Am angajat cîțiva iugoslavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le trebuia timp, nu glumă, ca să se consume. Nu le schimbase din ziua În care deșteptătorul părăsise depozitul unui magazin din Montréal ca să vină să-i otrăvească lui existența. Bateriile fuseseră cu siguranță fabricate În Japonia de niște adepți ai sectei Calea Săbiei, oameni meticuloși care te atacă zbierînd Kâtsu! Sabia adversarului tău se ridică. Tôtsu! Craniul ți-a fost despicat În două. Avusese nevoie de un ceas deșteptător ca să nu Întîrzie a doua zi dimineața la aeroportul Mirabel, unde urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca mine, un frumos exemplu de fiu care a fost extrem de apropiat de tatăl lui. CÎnd vindea cărți prin corespondență, Îl ajutam să scrie adresele pe etichete. Mă străduiam. Eram deja un perfecționist, din păcate nu În sensul „perfecționiștilor“, o sectă creștină americană care practică partajul femeilor. SÎnt de acord să accept această „misterioasă dependență“ de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de neșters, dar aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la moarte de regele Henric al VIII-lea, ca adversar al Reformei. Înaintea execuției, Thomas Morus l-a rugat pe călău să-i cruțe barba, „deoarece aceasta nu-i deloc vinovată de înaltă trădare“. 79. În original: hlâstovșcina, de la hlâstovsto - sectă organizată în comunități sau „corăbii“, în fruntea cărora se află proroci, hristoși, născătoare de Dumnezeu sau prorocițe; adepții acestei secte nu recunosc clerul, biserica și sfintele taine; cred în Hristos-dobânditul, adică acceptă posibilitatea ca fiecare om să devină Hristos, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
călău să-i cruțe barba, „deoarece aceasta nu-i deloc vinovată de înaltă trădare“. 79. În original: hlâstovșcina, de la hlâstovsto - sectă organizată în comunități sau „corăbii“, în fruntea cărora se află proroci, hristoși, născătoare de Dumnezeu sau prorocițe; adepții acestei secte nu recunosc clerul, biserica și sfintele taine; cred în Hristos-dobânditul, adică acceptă posibilitatea ca fiecare om să devină Hristos, urmând cu severitate modul de viață ascetic al lui Iisus. Liturghia lor constă din lecturi și explicații ale Sf. Scripturi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obicei din loc în loc, călătorul e izbit de pâlcul de mașini îngrămădite în jurul unei modeste construcții, care e biserica. Aici nu sunt biserici mari, costisitoare, ca în Europa. Biserica e separată de stat. Sunt nu mai puțin de 212 comunități - secte religioase. Fiecare e liber să-și aleagă comunitatea pe care o vrea. Cea mai puternică e biserica catolică, cu aproape 20 de milioane suflete și cu numeroase episcopate. Urmează baptiștii cu 9,2 milioane, metodiștii cu 9 milioane, presbiterienii cu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
cu 9,2 milioane, metodiștii cu 9 milioane, presbiterienii cu 2,7 milioane, anglicanii cu 1,3, luteranii cu 2,8 milioane și alte comunități cu număr de membri din ce în ce mai mic. Cei mai originali sunt mormonii, sectă de care mă voi ocupa când voi ajunge în Salt Lake City, capitala lor. Comunitatea israelită cuprindea atunci 360.000 suflete. Preotul din Ames ne face o vizită. A auzit că suntem străini. Ne invită să venim duminică la un
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
cu el. Dar Templierii Îl alungă de acolo pe intolerant și-i cer scuze musulmanului. Această frăție de arme cu dușmanul Îi va duce mai târziu la ruină, pentru că la proces vor fi acuzați și că au Întreținut raporturi cu sectele ezoterice musulmane. Și poate e-adevărat, e oarecum ca și cu aventurierii aceia din secolul trecut care se molipesc de africanism; ei n-aveau o educație monahală riguroasă, nu erau atât de subtili În a sesiza deosebirile teologice, Închipuiți-vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri ai lui Dumnezeu care-și vedeau de afacerile lor necurate, pe urmă ca pe-o armată În marș, apoi ca pe niște adepți ai unei secte luciferiene, În fine, ca pe niște martiri ai libertății de gândire... Cine erau, de fapt?” „O fi existând vreun motiv pentru care au devenit ei un mit. Probabil că erau toate aceste lucruri la un loc. Pe cine anume reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
instalează În Templu și, În loc să-i omoare pe musulmani, leagă prietenie cu ei. Iau contact cu inițiații acestora. În fine, sfântul Bernard, cu sprijinul economic al conților de Champagne, constituie un ordin care În Pământul Sfânt intră În contact cu sectele secrete arabe și ebraice. O conducere necunoscută planifică cruciadele pentru a da viață ordinului, și nu invers, și constituie o rețea de putere ce se sustrage jurisdicției regale... Eu nu sunt un om de știință, sunt un om de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cine sunt?” „Sunt catarii. Unul dintre apelativele date ereticilor era acela de poblicani sau popelicant. Catarii din Provence au fost distruși, și n-am să fiu așa de naiv Încât să cred Într-o Întâlnire printre ruinele de la Montségur, dar secta nu-i moartă, există o Întreagă geografie a catarismului ocult din care iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost distruși, și n-am să fiu așa de naiv Încât să cred Într-o Întâlnire printre ruinele de la Montségur, dar secta nu-i moartă, există o Întreagă geografie a catarismului ocult din care iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără trecut. Și atunci Încearcă să reconstituie o identitate colectivă, În lipsa celei familiale. Se Întorc la rădăcinile lor. Este modul lor de a se opune, cum ziceți voi, tinerii, forțelor dominante”. „Dar parcă ați spus chiar adineauri că se amestecă sectele acelea europene,” zise Amparo. „Draga mea, puritatea e un lux, iar sclavii iau ceea ce găsesc. Dar se răzbună. Azi au capturat mai mulți albi decât poți să-ți Închipui. Cultele africane originare aveau slăbiciunea tuturor religiilor, erau locale, etnice, mioape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
probleme sunt cu toții de acord: sinarhia există și guvernează lumea În secret. Dar, aici e un «dar»...” „Care dar?” „Dar la 24 ianuarie ’37 Dimitri Navașin, mason și martinist (nu știu ce va să zică martinist, dar mi se pare că e una dintre sectele acelea), consilier economic al Frontului popular, după ce fusese director al unei bănci moscovite, este asasinat de o Organisation secrète d’action révolutionnaire et nationale, mai bine cunoscută sub numele de Cagoule, finanțată de Mussolini. Se spune atunci că această Cagoule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]