2,270 matches
-
sus ale lui Dostoievski, cît mai degrabă cu proiecția lor în literatura secolului său”. Aici, Elena Loghinovski îl întîlnește pe Marian Papahagi care, în Eros și utopie și în studiul Accidentele imaginației, plasa protagonistul din Rusoaica într-o serie cu „seducătorul” lui Kirkegaard, „imoralistul” lui Gide și „omul sfîrșit” al lui Papini. Cel mai întins studiu al cărții (aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski. Inspirată, Elena Loghinovski purcede de la confesiunile lui
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
nu de vreo neînțelegere sau incident, ci de simplu arbitrar al vieții. Unul este cercetător în domeniul medicinei, cu o căsătorie cît se poate de fericită alături de o femeie frumoasă, iubitoare, distinsa și caldă, altul este un aventurier șarmant, nestatornic, seducător, cu o viață misterioasă și fascinantă, bogat și excentric. În copilărie, cei doi au fost extrem de apropiați, au crescut împreună, fiecare oferindu-i celuilalt ceva ce acela nu ar fi putut altfel avea: primul, Jean, pasiunea pentru studiat, seriozitatea, o
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
al artistei. Aceeași tehnică a jocului strălucitor și a autoreflectării, în care grația se îngîna permanent cu accentele de cruzime, se regăsește și în poemele din Libresse oblige. Optzecista bine temperata, știind adică să mențină un echilibru fragil, dar mereu seducător, între natură confesiva a unei feminități în plină expansiune și scepticismul lucid al creatorului de texte, poeta creează un spectacol continuu în care imaginea plastică și invenția lexicala merg în mod natural împreună. Cele mai multe efecte stilistice și expresive sînt obținute
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
magma de idei și prototipuri create de Shakespeare. Uneori, demonstrația își atinge scopul, alteori categoric nu. Dar idiosincrasiile de lectură ale lui Harold Bloom, cele care îi permit să îl descopere și redescopere pe Shakespeare pretutindeni, sînt, cu toate acestea, seducătoare. Cel mai serios și dezamăgit reproș pe care i l-aș putea face lui Bloom (dincolo de logică uneori vicioasa a raționamentelor lui) este că nu joacă fair cu adversarul. Pentru cineva care nu știe mai nimic despre Școală Resentimentului și
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
strategii narative care se topesc în misterele palpitante ale unui Ev Mediu recuperat printr-un bombardament de informații. Captația cititorului este obținută, în primă instanță, prin firul polițienesc. Cine nu se teme însă de ghimpii trandafirului, se poate apropia de seducătoarele-i petale, îmbogățind receptarea cu noi și noi dimensiuni estetice, sociale, religioase, politice, culturale, metafizice. Drumul prin labirintul semnelor este plin de tentații, de obstacole, de ramificații stufoase. Fiecare este liber să aleagă calea de a nu se rătăci, de
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
Ministerul Culturii. Cine este Alexandra Nechita, despre ce expoziție este vorba și ce căuta Președintele și instituțiile statului în această ecuație? În primă instanță, răspunsurile sînt simple: Alexandra Nechita este acum o fetiță în pragul adolescenței, o româno-americancă inteligență și seducătoare, socotita un talent plastic ieșit din comun (de acolo i se și trage supranumele ridicol de "micuța Picasso"), victima a două categorii de interese. În ceea ce privește partea americană, adică familia și staff-ul Alexandrei, interesele sînt de ordin financiar și mediatic
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
diversele teorii ale "lectorului inclus în text", la cercetările asupra lectorului empiric, de la studiul mentalităților și al "duratei lungi" la fenomenologia experienței estetice, de la pragmatica textului literar la mecanismele comunicării. O asemenea abordare este, nici vorbă, cît se poate de seducătoare, dar i se poate reproșa o anume suprapunere de planuri: ce fel de lector trebuie cercetat, pînă la urmă, în predosloviile cărților vechi, cel real sau cel virtual, cel istoric sau cel transistoric? Autorul însuși sesisează pericolul unei anume incongruențe
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața colegilor ostili, sacrificîndu-și banii pentru o bătrînețe tihnită. Aceasta dintr-o nobilă devoțiune pentru la fel de fermecătorul Brad Pitt, al cărui personaj seducător s-a avîntat în hazardata expediție din dragoste pentru o militantă implicată în acțiuni umanitare. Deși armonizate de muzica lui Harry Gregson-Williams, flash-back-urile de pe diverse fronturi de luptă n-au cum să evite același laitmotiv: conspirațiile. De neignorat în cinema
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele: - este incomodat în situațiile în care nu se află în centrul atenției; - interacțiunea cu alții este caracterizată adesea printr-un comportament seducător sau provocator sexual inadecvat; - prezintă o schimbare rapidă și o expresie superficială a emoțiilor; - profită în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atenția asupra sa; - are un stil de a vorbi extrem de impresionistic și lipsit de detaliu; - manifestă
ANEXĂ din 23 februarie 2011 la Hotărârea Guvernului nr. 155/2011 privind criteriile şi normele de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci dintre următoarele: - este incomodat în situațiile în care nu se află în centrul atenției; - interacțiunea cu alții este caracterizată adesea printr-un comportament seducător sau provocator sexual inadecvat; - prezintă, o schimbare rapidă și o expresie superficială a emoțiilor; - profită în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atenția asupra sa; - are un stil de a vorbi extrem de impresionistic și lipsit de detaliu; - manifestă
CRITERII ŞI NORME din 25 ianuarie 2012 de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]
-
width="600"] Alexandra Horghidan, Fără titlu, 2014.[/caption] Obiectificarea femeii, deși se manifestă azi sub noi înfățișări, rămâne un produs aproape clasic al patriarhatului. De la „zeificarea” frumuseții feminine, între simbol al purității divine (simbolul Fecioarei) și pilon-sursă al ispitei (simbolul seducătoarei, al Evei), evoluția metamorfica a patriarhatului reinventează frumusețea sub simbolul izbândei egalității de gen, păstrând totodată neschimbate elementele sale de bază ce ii reîntăresc și reproduc raporturile de dominație specifice. Femeia rămâne prinsă între două condiții identitare contradictorii: 1) femeia
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
ei absolută hollywoodiană, cunoscută drept „mașină de vise”, este un element contemporan de bază pentru construcția identităților de gen patriarhale, hipersexualizarea și obiectificarea femeii fiind armă principala pentru asigurarea propriului succes. Nicicând emanciparea femeii nu a fost mai vizibilă, mai seducătoare, măi impresionantă și mai înșelătoare decât în cadrul artei cinematografice - dovadă a puternicii influențe asupra imaginarului nostru. Afirmarea femeii în cinematografie, pe cât de elogiata, rămâne în mare parte redusă în cadrul limitelor deja stabilite ale obiectificării acesteia și ale profitului de pe urma sexualizării
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
profitului de pe urma sexualizării ei. Ca mecanisme audio-vizuale de reîntărire a raporturilor de dominație patriarhala, regăsim reprezentarea personajelor cinematografice feminine mai totdeauna în legătură cu un personaj masculin și arareori reprezentate de sine stătătoare. Portretul acestora va trimite în general la o figură seducătoare, pasivă și dramatică, făcând astfel apel la identificarea spectatoarelor cu propria lor experiență de viață. Întrebarea rămâne: identificarea spectatoarei cu profilul pasiv al personajului feminin are ca scop identificarea acesteia cu povestea personajului sau naturalizarea, si automat interiorizarea, identității feminine
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]
-
Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul de sedus, și rolul de seducător. Zeus, în special, se pare că s-a bucurat de favorurile a numeroase Naiade, iar ceilalți zei nu se lăsau mai prejos. Naiadele se îndrăgosteau și de muritori și îi urmăreau și pe aceștia. Literatura clasică abundă cu legende despre
Naiade () [Corola-website/Science/300165_a_301494]
-
părțile însorite ale caselor sau șurilor se puneau polițe special făcute, pe care erau înșirate coșnițele făcute din curpeni sau nuiele de salcie. Acești stupi asigurau familiei mierea pentru alimentație sau de leac. Mierea se mai folosea la prepararea băuturilor seducătoare, cum era țuica în care se macera izmă creață. Cu timpul, în epoca modernă, odată cu apariția în comerț a zahărului, cei mai mulți oameni au renunțat la stupărit sau și-au făcut stupini moderne. De altfel, îngrijirea stupilor era o treabă nu
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
la Le Mans, fiu al împărătesei Matilda și al celui de-al doilea soț al său, Geoffrey de Anjou. Prin mama sa, era strănepotul lui William Cuceritorul. Henric avea un caracter aspru, o "forță vulcanică", o cultură uimitoare și maniere seducătoare. Adolescent zdravăn, cu gâtul de taur, cu părul roșu tuns scurt, plăcuse grozav de mult reginei Franței, Eleonora de Aquitainia, cănd venise să presteze omagiul slabului Ludovic al VII-lea pentru provinciile Mâine și Anjou. Eleonora obținu divorțul și, după
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]
-
Iulius Cezar. Ea s-a dus la palatul regal din Alexandria și se spune că i-a fost dusă lui Iulius Cezar înfășurată într-un covor, care i-a fost oferit cadou. Cleopatra, o femeie nu prea frumoasă dar totuși seducătoare, a atras atenția puternicului lider roman, acesta fiind de acord să participe la războiul civil egiptean de partea ei. Cleopatra iese învingătoare din acest conflict și rămâne la domnie alături de un alt frate de-al său, Ptolemeu al XIV-lea
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
Stâncile rătăcitoare", plonjează în lumea eterogenă a străzilor dublineze, concentrându-se succesiv, ca într-un album de viniete, pe diverse personaje mai mult sau mai puțin importante ale romanului. Bloom cinează la Hotelul Ormond, unde realitatea pare transfigurată de muzica seducătoare și farmecul celor două chelnerițe, Miss Douce și Miss Kennedy ("Sirenele"). Mai târziu, vizitează niște prieteni la taverna Barney Kiernan, dar se confruntă cu un personaj grobian și violent, intitulat „Cetățeanul”, un exponent al fenianismului și al antisemitismului ("Ciclopii"). Pe
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
dar că nu e imposibil să cultivi claritatea profunzimilor, nici plantele rare". La întoarcerea sa, manifestă foarte puțină plăcere pentru domeniul afacerilor. În 1895 se produce evenimentul sentimental care va marca tot restul existenței sale: el devine iubitul Adei Cooper, seducătoarea soție a vărului său, maiorul Athur Galsworthy. Orfană de tată, această pianistă are o sensibilitate incompatibilă cu caracterul soțului său, iar John va trebui să aștepte zece ani până ce vărul său va consimți să divorțeze, apoi moartea tatălui său, în
John Galsworthy () [Corola-website/Science/298833_a_300162]
-
dar nu e nimic tragic în asta, mulțumită unui joc actoricesc impresionant din partea "Mariei Popistașu" în rolul extravertitei "Kiki" și a Ioanei Barbu, în rolul mai liniștitei "Alex". Pentru rolul din acest film ziarele au numit-o „"demon frumos și seducător"”. Filmul Legături bolnăvicioase a obținut în anul 2007 "Premiul publicului" în cadrul galei "Premiilor Gopo" pentru "cel mai mare succes la box office" în anul 2006. Interviuri
Maria Popistașu () [Corola-website/Science/308625_a_309954]
-
pruncul născut la orfelinat, iar ea, împinsă de mizerie, a ajuns într-o casă de toleranță. După câtva timp a fost judecată pentru vina de a fi furat bani de la un "„oaspete”" beat. La proces, printre jurați se afla și seducătorul ei de altădată. Soarta fetei l-a impresionat grozav și el s-a hotărât să-și răscumpere vina, cerând-o în căsătorie. Relatarea i s-a părut foarte interesanta lui Tolstoi, care l-a sfătuit pe Koni să scrie o
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
în franceză, „Siége de Corinthe”. Ultimele doua opere, o farsă, „Contele Ory” (1828) și o dramă istorică, „Wilhelm Tell” (1829) sunt compuse direct de pe librete franceze. Ultima sa compoziție, în care se simt totuși câteva slăbiciuni, îi aduce propuneri materiale seducătoare, dar care nu se vor împlini. Bolnav, epuizat psihic si moral, rătăcește prin orașele Italiei; în 1855 revine la Paris unde va rămâne până la moarte și unde ține un salon prin care trec artiști, muzicieni, scriitori. Chiar și Richard Wagner
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
cavalerul pleacă nepăsător. Donna Anna încearcă să explice sentimentele ce o leagă, în ciuda dorinței ei, de Don Giovanni. Jucând dubla comedie a răzbunării filiale și a fidelității față de logodnicul ei, ea nu urmărește de fapt decât să se răzbune pe seducătorul care a abandonat-o și pe care l-ar prefera oricând molatecului Don Ottavio. În palatul său, Don Giovanni ia masa. E vesel și fredonează câteva din melodiile la modă, între care și o celebră arie din opera "Nunta lui
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
sale. Hoffmann îi poruncește să o aducă pe Coppélia în fata invitaților curioși. Pentru a-l compromite pe Hoffmann și a-l aduce în pragul falimentului, unul dintre invitați se furișează în laboratorul lui Coppélius și se travestește în păpușa seducătoare. Spre deliciul asistenței, presupusa Coppélia cucerește bărbații, unul după altul. Distracția continua până când Franz cade și el "victima" păpușii, stârnind gelozia proaspetei sale soții și supărarea tatălui. La rândul său, Coppélius devine gelos. El smulge "păpușa", care tocmai îl îmbrățișa
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
vreme, Franz revine în locul unde a cunoscut-o pe Coppélia, căutând-o în zadar. Preocupat, nu își da seama că Swanilda l-a urmărit până aici. Supărată, ea privește cum Franz, aflat încă în puterea vrăjii, rememorează întâlnirea cu păpușa seducătoare. Intrat pe ușa secretă, Coppélius reapare, căutând o batistă pierdută de Coppélia. Franz și Coppélius se întâlnesc. Franz îi mărturisește inventatorului că s-a îndrăgostit de Coppélia și că și-ar da chiar și viața să o mai vadă o dată
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]