41,020 matches
-
despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei. Deși era Încuiat și astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le scot, că tot nu am destul loc, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
va primi pedeapsa. Faptul că a murit la Închisoare, neputând să fie de față la acest moment de izbândă, nu e un motiv suficient de Întemeiat ca să nu se facă dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația menționată mai sus vor servi ca dovezi În acuzațiile de neglijență În serviciu, aduse lui Manetti. În timpul percheziționării birourilor ei, a fost găsit manuscrisul atașat. Mi-a revenit sarcina deloc plăcută de a desface ciorapul cu care fusese legat acesta, și să evaluez conținutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mamă, la aceeași masă, și aceeași mâncare. E clar? Dacă mie-mi dai restul de friptură la tavă încălzită, ei o să-i dai tot un rest de friptură la tavă încălzită, și nu brânză Muenster, și nici conservă de ton servită pe o farfurie specială, de sticlă, să nu-i absoarbă microbii. Ei, dar nu, nu, se pare că mamii nu-i surâde deloc ideea asta. S-ar zice că-i pare ciudată rău. Cum adică să mănânc cu o șvarțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ochii lor, noi suntem o varietate năsoasă de Protestanți Anglo-Saxoni Albi! Mamă, și ce mai înfulecăm! Dintr-o dată, nici porcul nu mai reprezintă o amenințare - deși, ce-i drept, ajunge pe masă atât de ciopârțit și mărunțit și ne este servit în farfurii în niște oceane de sos de soia, încât nu mai aduce deloc cu un cotlet sau cu o pulpă sau, cel mai scârbos din toate, cu un cârnat (bâh!)... Dar de ce nu putem mânca, atunci, și un homar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx, răbdătoare, eternă, atotștiutoare... și așteaptă... în curând el revine în antreu, gemând, cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la un moment dat la toaleta damelor și s-a întors la masă cu un deget ce mirosea a zambilică, deget pe care l-am dus la nas, să-l adulmec, și pe care l-am sărutat în timp ce ni se servea felul doi - iar după câteva păhărele de coniac băute la Doney’s, am cules-o pe Lina din postul ei și am luat-o la hotel pentru repriza a doua. Numai că de data asta am despuiat-o personal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul lacului. Pe urmă se risipește, în sfârșit, extazul - ele se duc acasă la tații lor care vorbesc corect englezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obișnuită era formată jumătate din muncitori, jumătate din universitari. De fiecare dată speram să găsesc un loc liber la o anumită masă, de unde vedeam fața și auzeam clar glasul sicilianului mărunțel care stătea cu polonicele lângă ospătarul ce tranșa și servea carnea, și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din carne. 2 Nebune (meșughe: nebun, smintit). 1 Nebunie. 2 A cicăli, a sâcâi, a plictisi. 1 Penis. 1 În mitologia elină, tatăl lui Agamemnon și Menelaus, blestemat de fratele său Thyestes, căruia i-a omorât fiii și i-a servit la masă. 1 Baie de aburi. 2 Vai, vai. 1 German-American Volksbund, organizație de orientare nazistă din Statele Unite ale Americii, în anii ’30. 1 Fată creștină (pl. șikses, dim. șikseleh). 1 Bucurii neevreiești. 2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca să-mi prezint demisia.“ Dar zgomotul trenului Îi reduse bravada la un sunet echivalent mai degrabă cu un văl tremurător. — Scuzați-mă, Îi spuse el domnului Peters, care moțăia În colțul lui, puțin unsuros la gură după cina ce-o servise. El Își Întinsese picioarele de-a curmezișul compartimentului și-i bloca intrarea. — Scuzați-mă, repetă ea, iar domnul Peters se trezi și se scuză. — Vă-ntoarceți la noi? Asta-i bine. Nu, spuse ea. Am veni să-mi iau bagajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îl tulbură foarte mult. La urma urmelor, se gândi el, sunt tot de-ai noștri, sunt săraci, au neveste și copii. Ultima era o notă către bucătarul unității și conținea instrucțiuni detaliate pentru un prânz În trei, care să fie servit fierbinte În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea lui nemțească și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mă vor duce cu mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
calitățile pe care doar Încrederea În sine și puterea le pot da cuiva. În fața așteptării tăcute și binevoitoare a colonelului Hartep avea limba legată. Căpitanul Alexici deschise ochii și Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru teritorii noi, ci pentru o lume nouă. Cuvintele Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ofertă. — Știu cât de interesați erau cei de la Moults de stafide, spuse Myatt. — Însă, vedeți, domnule Myatt, În circumstanțele date și cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști? Myatt se gândi o clipă, fără să se oprească din mers. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut prea mult la cină. Sunt Într-o dispoziție sentimentală. — Ți-au servit o cină foarte bună, nu-i așa? spuse Myatt cu mândrie. — De ce nu stai acolo? Oamenii spun că-i cel mai bun hotel. — Mă rog... Înțelegi, al nostru e destul de bun și-mi place Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care este poloneză și se Îmbracă numai În alb - pantofi albi, pantaloni albi, cămașă albă - și care Îți spune „Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu astfel de ceai care stă cald pe cuptor, În caz că Lauren are chef de o cană cu ceai pe la 3 dimineața. Agata o venerează pe Lauren deoarece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În același timp, Lauren și Tinsley. —Eu o să iau o porție de salată verde, am spus. Nu prea mi-era foame. Să comandăm niște șampanie? am sugerat. —Vă aduc comanda imediat, spuse chelnerița, Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Rue Jacob și Rue Bonaparte, patiseria cu fețe de masă din catifea tivită cu auriu este cel mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lewis Stuart, fondatorul companiei, și despre noua lui soție, Penny Price Stuart. Cei doi au luat aseară cina la ora șapte, la Chez Chef. Nu-i deloc greu să-l mituiești pe recepționerul de la hotel. Potrivit chelnerului care i-a servit, unul din ei a luat rizoto cu somon, celălalt, ciuperci Portabello. După notă, zice, nu-ți poți da seama care ce anume a comandat. Au băut o sticlă de Pinot Noir. Unul din ei a cerut plăcintă cu brânză la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lungă și roz, și zice: — Acordați-mi doar un sfert de oră, și o să aveți parte de o transformare de neînchipuit. Helen poartă un costum roșu, dar nu roșu-fragă. E mai degrabă acel roșu al spumei de fragi cu frișcă, servite într-un bol de cristal cu picior. De sub norul de păr roz, cerceii aruncă sclipiri rozalii și roșietice în bătaia soarelui. Femeia își șterge mâinile cu un șervet de bucătărie. E încălțată cu niște mocasini bărbătești de culoare maro, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
calm, cu un mare echilibru în vorbă așa și-l amintește din întîlnirile dese cu el în alimentara, la raionul de salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
salamuri. Nu știe ce sfîntu' spun ochi lui, dar vînzătoarele, cînd îl văd, se umplu din senin de zîmbet, servindu-l preferențial. A, feblețea vînzătoarelor de la alimentara; am stat de cîteva ori la coadă după el... Și pe mine mă servește preferențial măcelarul rîde Paula, atentă la pahare. Mîna lui Radu se întinde violent spre femeie, prinzînd-o de capot, obligînd-o să se răstoarne, cu spatele rezemat de pat, în timp ce ridică brusc mîna dreptă în sus, să salveze sticla cu coniac. Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
salută prietenește. Pavel și grăsuna lui mai sînt? întrebă șoferul. Sînt. Cum să plece?! se miră chelnerul, pregătindu-se să-și ia locul dincolo de bar. Du-te, Sultano, și trezește-i. Zilele astea era vorba să închidem. Cu ce vă servim? întrebă spre cel din fața lui. Să dau un telefon arată profesorul spre receptorul luat deja de șofer să ceară autogara. Țuică este? întreabă Mircea Emil, împingîndu-și spre ceafă, cu vîrful arătătorului, pălăriuța. Ai impresia că sîntem bodegă? Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]