KorAP: Find »[drukola/base=sili & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...539 >

13,467 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

parte s-o prindă și să-și asigure posesiunea tăriei, puind în ea o garnizoană a lor proprie. Cu această ocazie banul Ioan de Maroth se distinse într-așa fel încît a fost crezut vrednic de o deosebită răsplătire. Regele sili pe lângă aceasta și pe populația acelui olat să i se supuie; intimidat însă de sosirea oștirii de căpetenie a turcilor și rechemat prin boala mortală a soției sale Maria, carea curând după aceea și muri, el încheie campania cu puțină

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
muri, el încheie campania cu puțină dobândă și se întoarse acasă mai mult fericit decât glorios. Dezamăgirea și supărul lui Mircea pentru părăsirea acestei campanii, ce-l espunea acum pre dânsul armelor turcești, degenerară în acte de dușmănie. Hotărî să silească pe rege la continuarea războiului cu turcii, puse deci pe neașteptate o cursă în calea regelui ce se-ntorcea fără nici o bănuială cu oștirea sa prin partea Valachiei ce se ținea de banatul Craiovei, îl atacă dușmănește cu săgeți otrăvite

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sa prin partea Valachiei ce se ținea de banatul Craiovei, îl atacă dușmănește cu săgeți otrăvite și cu alte proiectile omorâtoare și, la trecerea lui în Ungaria, îl puse într-o stare atât de grea încît trupele crăiești au fost silite să răzbată puind la mijloc întreaga lor bărbăție. Vitejia și precauțiunea palatinului Nicolae de Gara au contribuit mai cu samă la mântuirea oștirii ungurești și au aflat deplină recunoaștere crăiască. Dușmănia produsă prin încetarea campaniei se stinse la reînceperea cruciatei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și care inspira respect Mohamed se îndreptă spre sud, unde, în șesul dela Tschamurli între orașele Ichtiman și Sofia nu departe de râul Ikra, se și încinse bătălia hotărâtoare, la a cărei primire Musa, înghesuit din toate părțile, era acum silit, cu toate că prin lepădarea de mai înainte a celor de mai sus și prin cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
orașul Thessaloniki, cu al cărui comandant însemnător, Dimitrios Laskaris Leontaris, dori să intre în relație, dar pe drum fu ajuns de Mohamed ce-i venea în urmă cu putere precumpănitoare, fu atacat, bătut și după împrăștierea întregii sale oștiri fu silit să caute scăpare în {EminescuOpXIV 185} acest oraș. Mohamed ceru categoric estradițiunea celor doi fugari, căci de altmintrelea amenința cu imediata cucerire a orașului, cerere pe care Leontaris o refuză poli[ti]cos, însă hotărâtor. Împăratul Manoil, căruia Mohamed îi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și în caz de trebuință să ceară ajutor de trupe de la regele; iar regele din parte-i se îndatorea să răspunză suma împrumutată chiar în cazul când Halicz ar încăpea pe mâni inamice și s-ar pierde. Petru Vodă se sili și izbuti să câștige pe Mircea, viteazul voievod al Valachiei, pentru Polonia și în contra Ungariei. Astfel se încheie între cei doi voievozi și regele Vladislav o alianță defensivă mai cu samă contra Ungariei, iar după chibzuință și în contra altor inamici

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
contra Principatelor dunărene românești cari se îndărătniciseră, făcând începutul cu Moldova, ce se declarase pe față pentru Polonia. C-o oaste reîntinerită și cu gând statornic de cucerire, regele irupse în Principat la anul 1390, unde însă Ștefan Vodă se sili din răsputeri să-i împiedice intrarea, puind în cumpănă toată puterea sa de luptă, întărind căile de munte, strâmtorile și drumurile săpate ce aveau a le trece ungurii mai cu țarcuri, mai puind curse și lăsând pretutindeni garnizoane de arcași

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sufer egal sub ploaia cea de săgeți și întreaga oaste regală se vede {EminescuOpXIV 196} oprită în loc. Ungurii la nevoie estremă sar de pe cai jos, se aruncă cu inimă de leu asupra moldovenilor, taie pe mulți dintr-înșii și-i silesc să se retragă în cele mai apropiate ponoară și prăpăstii, aducând fugarilor mari pierderi. Cu spada în mână Sigismund își face drum în țară și pătrunde până la capitala Suceava. Ștefan Vodă, atât de viteaz între stânci, ponoară, codri și vizunii

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și un corp din natură defectuos nu prezintă un obstacol neci chiar pentru prestațiuni (Leistung) remarcabile. Însă cât de nemărginit de rară e acea putere comică originală și cât de mult trebuie să fie prevăzut cu ea acela care o silește la serviciu cu toată împrotivirea fățișă a naturei. Însă această escepțiune rară nu servă decât spre adeverirea celor zise. n vice comique - are comedia-n ei După un corp bine făcut vine la apreciare espresiunea feței, fața, acest focariu propriu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neputință ca actori cari perseverează pe acest stadiu al simțirei nemijlocite să producă efecte asemenea celora ce se puteau produce în vremile de mai nainte, pentru că intensitatea vieței nemijlocite de simțire e slăbită în timpii noștri. Întreagă starea lumei îl silește așadar pe actor să iasă din acest stadiu al simțirei nemijlocite. Ceea ce-și făcea odată drum prin o inspirațiune lirică intensivă și revărsa peste auditori fluviul fresc al poeziei nemijlocite, aceea-i zguduită azi din puterea sa originală atât

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
tecnică pătrunsă de (cultură) formare, și daca nu și-a asigurat succesul prin cultură artistică, și daca nu-i permite dotarea din natură ca să se-ntindă cu audacie în imperiul tipurilor poetice, pentru de-a le lua și a le sili, cum am zice, din cerul fantaziei la o realitate sensibilă, atuncea el rămâne pe treapta cea tristă a unui simplu mecanism care ajută într-adevăr ca să pui întregul în mișcare (utilitate), fără însă ca-n (el) mecanism însuși să locuiască

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât netratîndu-l ca pe o masă necultă, ca pe vulg. Vulgul se grămădește nepreparat înaintea casei teatrale, el cere ceea ce poate gusta nemijlocit, el vrea să vadă, (să caște gura) să se mire, s-audă, să râdă, să plângă și silește astfel și pe direcțiunele ce atârnă de la el ca să coboare mai mult or mai puțin până la el și ca să prea (acordeze) strunească pe de-o parte teatrul, iar pe de alta să-l lase moale. " {EminescuOpXIV 267} al tehnicei. Căci

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
EminescuOpXIV 275} reda în momentele cele mari, în puntele cardinale (Wendepunkt), cum am zice, priveliștea deplină a vieței nemijlocite, asemenea celor ce reprezintă direcțiunea prima, cad[e] în pericolul de-a nu putea lucra cu puterea unei forțe naturale care silește; pe de alta parte [cade] iar în pericolul de-a ridica adevărul natural, prin plinătatea detaliilor, asupra cărora el se întinde cu îngrijirea cea mai subtilă, asupra idealității. Această a doua direcțiune indicată de noi a stadiului nostru al treilea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a declamațiunei artistice câștigă deplina lor realizare naturalminte abia în deosebitele speții ale poeziei, a cărei culme, poezia dramatică, și pretinde pătrunderea cea mai vie și (întrebuințarea) aplicarea cea mai creatorie a cîtortrele momentele. {EminescuOpXIV 284} Artea reprezintațiunei dramatice însă silește, în 1) conformitate cu natura ei, la apărere sensibilă, la incorporare a intuițiunei poetice. Încolo de elementul ideal al vorbei ea îndegetează și la elementul real, acela al sensibilizărei prin mijlocul gestului. De-aceea, dacă prima noastră secțiune a avut

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
însă din lipsă de tact fin, îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și actori cu talente mari, cu amor nediscutabil pentru artea lor, că nu stârpesc o samă de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
e iarăși legat de-un deosebit stat german, a cărui fluviu de viață îl încungiură și-l poartă. Înspre partea asta însă el iar e-n legătură cu dialectul propriu al poporului de-acasă, dialect de care într-adevăr e silit să se desfacă cu sila. Germanul, foarte rar vărsat de-acasă în râul clar al unei pronunții nedialectice, ci din contra infectat atât de acasă cât și de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pronunție vițioasă, care să arată în forme generale și nedepen[de]te de dialecte. Ele se lasă concepute îndeastfel. Orce articulațiune se bazează, după zisa cea frumoasă a lui Humboldt, pe puterea spiritului asupra uneltelor de vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște așadar dintr-o necesitate internă care-l leagă într-un sistem cu toate celelalte sunete articulate, sistem care corespunde cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el se transpune în acea liniște

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
elementul mai înalt prin care omul produce liber o undolațiune mai repede sau mai trăgănată a tonului și prin care o domină. După natura lor tonurile nalte și cele base condiționează o mișcare mai lentă or mai iute; sunetele profunde silesc la persistare mai îndelungată și la o durata mai mare între diferitele elemente ale vorbirei; sunetele mai nalte aduc cu sine o părăsire mai grabnică a aceluiași ton și pauze mai scurte. Vorba vine însă ca să poți provoca aceste antiteze

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de acelea în cari întreaga compozițiune, caracterul și metrul silesc oarecum vocea la persistență (Verweilen), unde alergarea nimicește la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci, ca la un dialog ordinar în iambi de câte cinci picioare, ar simți îndată conturbarea caracterului. Ponderozitatea trimetrului și însușirile pomenite de noi hotărâse

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cari lungimi sunt propriile purtătoare a noțiunei cuvântului. A doua, declamatiunea trăgănată strică nexul intern al cugetărilor, discompunîndu-ne elementele, enumerîndu-le oarecum. Prin asta însă simțirea noastră vine în contradicțiune cu declamațiunea. [... ] Ea aleargă înaintea vorbitorului, îi anticipează, pentru că vorbitorul o silește de-a sta în loc cât nu se cuvine. Față cu declamațiunea trăgănată, simțirea oarecum o mână dramatice înainte, pe când vorbitorul întîrzie (retardează). Târâirea tonului este de-aceea și rădăcina așa-numitului patos solemnel și a declamațiunei (blagoslovită) miruită, care totdeuna

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o mare capacitate de-a forma și stăpânire absolută asupra mijloacelor sale, decât artistul care, având aceeași înzestrare de la natură, nu va fi dotat în privința vocei decât cu o tărie și un volum slab. Iesta din urmă va fi chiar silit să-și potrivească naturile eroice pe individualitatea sa și să le întrunească astfel încît să-i ajungă mijloacele tonului său și să nu fie părăsit de ele neci în afectele cele mai puternice. În genere, cu cât va predomina într-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de sine pentru a respira; însă vorbitorul trebuie totuși să calculeze bine măsura respirațiunei sale, mai ales însă în vorbiri lungi și cu construcțiuni împletite, pentru de-a {EminescuOpXIV 305} nu trece peste halturile condiționate prin înțeles, ca să fie apoi silit la o respirațiune falsă și jenantă, greșală prin care sufere sensul o întrerumpere, iar oboseala devine vădită. În această din urmă observare stă arătată a doua lege a respirațiunei care atinge mai cu seamă artea. Respirarea, ca un natural proces

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]