2,545 matches
-
se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
săptămânii, așa cum avea să se poată... N-ai decât să faci ce-oi ști, ridică din umeri femeia, prefăcându-se indiferentă. Că de mine n-ai vrut să asculți! 8 Ninsoarea și viscolul începeau să-și facă tot mai mult simțite urmările. Pentru Virgil, care locuia la doi pași de secția financiară, nu era mare problemă să ajungă la serviciu, dar pentru funcționarii care făceau naveta la oraș era cu totul altceva. În a treia zi de viscol, Tanța Trandafir nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înalt etaj și transmit mesajul m eu. Dacă cineva va auzi acest mesaj, va veni aproape de mine, alături de mine. V. Melanie Adormisem. Pentru prima dată după dispariția tuturor am putut să închid ochii. Nu dură prea mult, coșmarurile își făcură simțită prezența la scurt timp. Deodată se auzi ceva. Începu ca un bâzâit ușor, apoi continuă și o voce părea că se aude în surdină. Încerc să identific ce este și constat că sunetul vine de la o mașină din apropierea mea. Mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele, care este cu mult mai puternic decât el. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemeni unui balaur care scoate flăcări pe nări. La sol, situația este și mai dramatică. Iarba începe să fie uscată și îngălbenită timpuriu. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul începe să fie pârjolit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a curs peste menhir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
punțile. Simți că nu-i vine să creadă, niciodată nu-și imaginase viitorul fără el, povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare În fața necunoscutului... Marie respinse acea infimă senzație și refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi eu Înzestrat, dar nu am răspunsuri la toate Întrebările. Marie cătă fără să vrea spre țărm. Era perioada fluxului slab. Totuși, se Înfioră cînd Îl văzu pe Lucas făcîndu-se nevăzut În interiorul cavernei și, adresîndu-i În minte cîteva cuvinte bine simțite, se duse după el. Era deja În fundul grotei, măturînd bolta cu fascicolul lanternei. - Dacă vrei cumva să cauți scoici, nu e chiar locul cel mai nimerit, Îl luă ea peste picior. - CÎnd m-ai strigat zilele trecute, erai lîngă menhiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de deliciu, făcînd-o să-și spună fugar că, În pofida celor Întîmplate, plăcerea tot exista. Deschise mîna și se concentră asupra micului obiect. Îl frecă și descifră clar pe sideful care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a dușului, Marie se lăsă În voia acesteia și plînse ca și cum din Întreg corpul ei ar fi curs lacrimi șiroaie. Cu capul tot greu, cu ochii obosiți, Marie Își regăsi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
i se adresă lui Gwen: - E În afară de orice discuție ca acest lucru să se afle. Și exclus să păstrați copilul, adăugă ea adresîndu-i-se lui Ronan. Ușa se Închise În urma ei. Gwen Își venise În fire, iar acum mînia se făcea simțită. Jigodia de PM era fratele ei vitreg! Yvonne avea dreptate, copilul acela nu trebuia să se nască, și mai trebuia ca Ronan să tacă. TÎnărul ar fi putut ține piept durității bunicii lui, dar nu și implorărilor și inteligenței mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
refuză categoric: Caradec Își continua cercetările și trebuia să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o Încercare să-l sune pe Fersen, dar nimeri peste căsuța vocală și Închise. Mobilul lui Lucas era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o electriză. Iar dorința se făcu simțită. Își apropie obrazul de al ei cînd unul din telefoanele celulare puse pe bordul mașinii Începu să vibreze. Cel al Mariei. Răspunse și se Încordă. Lucas n-avea decît s-o privească pentru a ști cine o suna. Magia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
culoare să fie simțită sau această amenințare încercată, și ca și cum suprafața, încrucișarea sau zidul ar putea simți ori încerca ceva. Așadar nu în ele, nu în lume sălășluiesc aceste determinări lumești, ci acolo unde fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de abstracțiuni fizico-matematice se întemeiază pe iluzia prealabilă că proprietățile sensibile
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
patos, adică istorialul Absolutului în plenitudinea nicicând ruptă și ca atare neîntreruptă a suferinței sale și a bucuriei sale. Însă această plenitudine niciodată slăbită este cea a Energiei, ea este Prezența superputernică a vieții față de ea însăși și ceea ce face simțită forța sa în fiece clipă. În fiece clipă: fără să existe vreodată în ea, în pura sa încercare de sine, un a nu mai fi sau un a nu fi încă al acestei forțe, un fel al acesteia de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic de făcut acolo, Înăuntru, Își zise. Dă poruncă oamenilor dumitale să aibă grijă să desprindă trupul și să Îl transporte În camera celor morți În singurătate, de la Ospedale della
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se zbat să iasă în evidență, cei care n-au nimic de spus sau de demonstrat, noi ceilalți ne facem treaba în spatele ușilor închise, să fie bine înțeles, gîndește-te deci la organizarea unei celule de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și Curistul, în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e ideea, spune Roja, nu e nevoie să vedeți nimic, e de ajuns dacă simțiți. — Ca să vezi, încearcă din nou fără succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în cîteva minute n-o să mai ai loc nici să arunci un ac în ringul ăsta, zice Roja, așa că dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
moarte. Cornul abundenței lui Cupidon Dacă încercați să practicați postul de șapte zile recomandat în capitolul 2, veți observa, fără îndoială, o scădere marcată a dorinței sexuale care continuă până în momentul când începeți din nou să mâncați. De fapt, ceea ce simțiți este o revenire rară la libidoul normal. Ceea ce numim regim alimentar „normal” în ziua de azi sunt alimente pline de condimente și alte ingrediente cu proprietăți afrodiziace, iar acestea îi dau libidoului un impuls artificial căruia îi simțim cu ardoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
populară în întreaga lume civilizată din ziua de azi. Problema este agravată și mai mult de poluarea dăunătoare a aerului, apei, alimentelor și luminii de comerțul și industria moderne. Formele mai subtile de poluare a mediului își fac și ele simțite efectele: zgomotul, infracțiunile, stresul și miile de mesaje din mass-media care nu fac decât să dezinformeze. Să aruncăm o privire mai atentă asupra unui element poluant major care abundă în toate mediile țărilor industrializate moderne din ziua de azi - monoxidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați. — Dar dumneavoastră aveți plămâni? întrebă Felix S 23. — Am, răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în cosmos?... Ce mai știa face? Purceluși din șuruburi, girafe din chei franceze ruginite, coronițe de sârmă. Nimic nu i se potrivea Gettei. Păcat că nu știa face poezii. I-ar fi plăcut să-i compună Gettei o poezie așa, simțită, sinceră, dar, când intrase la Universitatea Populară, cursul de poezie „De la Dosoftei la Eminescu” fusese înlocuit de cursul de radioficare „De la Popov la Marconi”. Nici de cântat nu știa cânta, cum făcea Dromiket 4; pe vremea lui, cântatul individual nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dacă un bărbat se simțea rău și stătea în cortul lui sau la soare, în jurul lui munca femeilor mergea înainte, făceau pâine, bere sau torceau lână, iar el se simțea destul de rușinat de starea lui încât să nu-și facă simțită prezența. Dar acum aveam în jur o întreagă ceată de bărbați sănătoși care se învârteau pe acolo fără treabă. „Ce obositori sunt”, zicea mama despre fiii ei care nu stăteau liniștiți nici o clipă. „Mereu le e foame”, zicea Bilha, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn. Ochii tresar, ochii tresar de durere, Spre nopți de tăcere, nopți tăcute, tăcere plăcută, tăcere cerută Durerea apasă, durerea amăgește frumos Clipirea vieții, clipire de aur, clipire leneșă, aurul leneș al clipirii simțite. Lumina adie, lumina, privirea de foc, ochii, pielea fierbinte, Fierbinte de somn, de amor, fierbinte și-arzând, fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
adormeam bine. Adevărul e că, deși după întâlnire visam, nici unul nu dormea. Și mie, ca și lui, casa ni se părea cuibușorul nostru. Nu chemam pe nimeni acasă și nu dădeam în ea petreceri. Fiecare lucrușor în parte îmi făcea simțită prezența lui, și știu că și pentru el era astfel. Adoram casa aceea cu pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua, orice-ar fi. Toate frământările sale nu făceau bine nimănui. Auzi din nou sunetul metalului. Întinse mâna înainte să deschidă ochii. Pericolul simțit, acea stare care i se părea demult atât de incitantă, îl zgudui din nou. Dar deschise și ochii, înainte să se repete scena. Era Amanda iar. Nu din nou! exclamă ea. Îi dădu drumul. Nu mai întrebă nimic despre nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]