3,065 matches
-
apărut) de Tudor Vianu, VI. Streinu și Șerban Cioculescu, urmărește evoluția estetică a literaturii. Pe aceeași linie apar numeroase monografii ale curentelor literare: Junimismul (București, 1966) de Z. Ornea (cf. si excelenta monografie Titu Maiorescu de E. Lovinescu, București, 1943-1944) Simbolismul (București, 1966) de Lidia Bote, Poporanismul și "Viața Românească", București, 1961, de Dumitru Micu, ca și apologeticul Gîndirism de C. Vrabie, București, 1940, completează puținele lucrări despre curentele literare. Pentru literatura de după al doilea război mondial, cf. D. Micu și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
lucrul la un eseu autobiografic încă din 1904, și, după numeroase transformări, cartea va apărea abia în 1916. Încrezător în importanța documentării procesului formării sale artistice, Joyce a dus la împlinire, de fapt, un proiect al autenticității sale creatoare. Tributar simbolismului de secol 19, Portretul... este, fără îndoială, spațiul experimentelor în care va fi pus în funcțiune instrumentarul divers și complex implicat, peste ani, în crearea universului total al romanului Ulise. Stephen Dedalus va suporta toate metamorfozele necesare și va fi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
două epoci". Critica antebelică, bine articulată, se concentrează tot mai mult asupra problemelor de actualitate ale literaturii - Ilarie Chendi, Gheorghe Savul, Izabela Sadoveanu - Evan publică texte critice consistente, în care decadentismul "este vizat oblic, prin delimitare în relația sa cu simbolismul". Etapa traducerilor unor texte străine în vogă (romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, apare în românește cu titlul Crimă și conștiință) asociază literatura decadentismului zonelor marginale ale culturii, astfel că "romanele scriitorilor decadenți sunt puse în rând cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
că, în epocă, poetul este autorul căruia i se atribuie cea mai clară "reputație" decadentistă. Revista celor l'alți, patronată direct, în scurta sa existență de trei numere de către Minulescu însuși, reușește să ordoneze un perimetru stabil al interesului pentru simbolism și decadentism, deschizând o traiectorie pe care vor evolua ulterior și alte publicații, precum Insula sau Versuri și proză. Modernizării interbelice a literaturii îi corespunde și un interes aparte pentru estetica decadentismului, autori de prim rang precum Lovinescu, Fundoianu, Perpessicius
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ușor auto-ironic: Eu rămân ce-am fost, romantic, a învățat zborurile celeste și setea de sinteze de la romantism. Pe de altă parte, mărturisește că ar fi putut atinge perfecțiunea artei antice (în Scrisori) după care tânjea. A deschis drumul către simbolism, a scris o poemă existențială demnă de un Camus (nu lipsește din ea nici stânca lui Sisif). Sonetele shakespeariene i-au fost la îndemână și l-au îndemnat la emulație. La fel cosmogoniile din Rig-Veda. Și așa mai departe. Mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de slabă, pe atât de alterată, cu mici excepții, cum ar fi Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor în sfera esteticului, pentru motivul că simbolismul românesc îl revendică, dar mai ales pentru întâlnirea cu principiul simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amestecul de umbră și lumină, peisaj vesperal prielnic imaginilor și situațiilor stranii, un călugăr visează un cod coordonator, deși e un "patriarh al magiei negre"; doi pensionari comentează o dramă amoroasă; un nebun "mânca și cânta după gramofon" etc. De simbolism și implicit de reverberațiile poematice se îndepărtează prin ironie și tentația parodicului. Convenția lirică se atenuează tot mai mult în Impresii de roman, prin apariția unor nuclee epice și, mai ales, prin aceeași infiltrare a efectelor ironice. "Viața Românească", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat de a controla și evalua corect sursele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul existenței care se săvârșește în orice om. Ca la orice mare poet, în creația acestuia particularul și universalul se întâlnesc, tot așa cum simbolismul și antisimbolismul, eminescianismul și antieminescianismul dau fizionomia unui artist calificat cu prea mare ușurință, la nivelul "complexelor de cultură", drept un "întârziat" în toate. Reluând demonstrația din punctul unde o dusese Svetlana Matta în 1958, beneficiind de substanțialele contribuții ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două tipuri de narcisism: patogen și creator. În ce măsură narcisismul bacovian este unul evident creator sau dimpotrivă, cititorul avizat va descoperi în paginile cărții pe care încercăm s-o prezentăm. Ideea de bază este că la trăsăturile cele mai autentice ale simbolismului, la influențele de tip expresionist și apoi la psihanaliza ce identifică un complex narcisist generator de frustrări, dar lucrativ pentru opera bacoviană, ipotezele s-au transformat în concluzii și au beneficiat de lămuriri mai mult sau mai puțin subiective, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de față se adresează specialiștilor, acelor cititori cu exercițiul lecturii elevate sau celor pasionați de simbolismul bacovian și nu numai... Nivelul este unul intențional înalt, abordarea respectă canoanele academice, și din câte am putut surprinde, autorul își nuanțează dezideratele, asumându-și și nemulțumirea de a nu fi spus tot... "Ateneu", nr. 9, septembrie 2003 Virginia BLAGA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ultima, că nu s-a hazardat. E drept, instrumentele sunt moderne, mai pătrunzătoare. Tehnica observației se pretează unui studiu din interior, ceea ce lipsea analizei dinainte. Are loc, așadar, adecvarea instrumentelor hermeneutice la obiectul interpretării: Bacovia este un poet modern, dincolo de simbolism și alte isme, singular. Autorul cărții despre Complexul bacovian și-a pornit demonstrația de la aceste premize esențiale. În punctul zero, echilibrul e maxim, deci și ambiguitatea arheală care se transmite expresiei poetice." În termeni stănescieni, suntem în spațiul ne-cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a bacovianismului. Poetul a constituit "material ilustrator" pentru disputele criticilor în marginea a ceea ce își imaginau ei că este simbolismul. S-a convenit, în cele din urmă, că simbolismul implică o acută conștiință a artificiului poetic." Faptul că lirica bacoviană răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia limbii poetice de a sugera mai mult decât a spune ceva pe nume. Întreaga artă bacoviană este aceea a intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Primii contestatari ai lui Noica i-au reproșat netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
netemeinicia filosofării limbii" (p. 76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a fi în lume al civilizației traco-getice. (...) Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens pozitiv, de părinți (de mamă îndeobște) Bacovia s-a simțit un "orfan", singur în fața neantului. "Orfan" se pomenește, în cele din urmă, și Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
abordate în lirica profund ontologică a lui Grigore Vieru și cea a lui Nichita Stănescu sau George Bacovia. De exemplu, problema maternității discutată în oglinda Vieru-Bacovia capătă rezonanțe speciale în simbolistica poeticii universale: "...Bacovia (...) a sublimat netipic prezența mamei în simbolismul ontologic al elementelor primordiale pământul și apa, care invadează imaginarul său poetic. Și asta în perspectiva a ceea ce am numit negativul stilistic, "produsul"-grund al "complexului Bacovia". Grigore Vieru, în schimb, reconvertește negativul existențial (necurmatele suferințe ale copilăriei și ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regula. Criticul Th. Codreanu, chiar dacă proclamă existența verdelui de Vieru apreciază totuși că avem a face cu un alt tip de romantism, față de cel întâlnit la Hölderlin sau Eminescu. Poetul basarabean ia și din romantism, și din sămănătorism, și din simbolism, și din postmodernism atâta cât crede că are nevoie să-și înfățișeze poezia solară. De altfel, Th. Codreanu argumentează că Grigore Vieru este un poet al dimineții, al răsăritului de soare, al lacrimii de rouă. Prăbușirea totului vegetal, spune criticul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
G. Dimisianu, Aurel Martin, Dinu Pillat, Dimitrie Costea" (1111). Întâlnirea cu poezia modernă nu-i provoacă tânărului schimbări de metabolism: "11 Elegii, de Nichita Stănescu. Carte dificilă, care trece de examenul logoreei" (793), poate pentru că nu se desprinsese încă de simbolismul minulescian: "Ion Minulescu unul dintre cei mai subtili artiști români. O sensibilitate care uneori atinge geniul" (1305); când ai de ales între Dan Deșliu, Maria Banuș, Eugen Frunză & comp, toți, toboșari ai vremurilor noi, și literatura neaservită partidului, normal că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceeași colecție 1. * * *, Ortografia limbii române 2. George Nicolescu, Magia aurului 3. Ioan Oprea, Lingvistică și filosofie 4. Alexandru Husar, Ideea europeană 5. Anton Carpinschi, Deschidere și sens în gîndirea politică 6. Alexandru Husar, Lecțiile istoriei 7. Jean Borella, Criza simbolismului religios 8. Stelian Dumistrăcel, Sate dispărute sate amenințate 9. Pavel Chihaia, Țara Românească între Bizanț și Occident 10. Petru Ioan, Logică și filosofie 11. Daniel Combes, Epopeea vinului 12. Anton Adămuț, Filosofia substanței 13. I. Saizu & Al Tacu, Europa economică
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mod fundamental, un imperiu germanic. Legitimitatea acestui imperiu în ochii contemporanilor sau cel puțin grija pentru legitimitate a celor care, în anturajul suveranului, teoretizează bazele puterii și ambițiile sale de a aspira la un imperium universal, se bazează pe un simbolism al încoronării și pe o teologie politică care face ca statul ottonian să fie un stat sfînt, înzestrat cu un suveran întrupat în două persoane (așa cum și Hristos are două naturi), Împăratul și Papa, cel de-al doilea trebuind să
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
-lea, în școlile publice, se dezvoltă cunoașterea limbilor "vulgare" ș i, plecînd de la acestea, o anume literatură profană triumfă în Franța odată cu romanul "de curte", ilustrat de Chretien de Troyes. În secolul al XIII-lea, această linie se prelungește în simbolismul Romanului Trandafirului al lui Guillaume de Lorris sau în satira lui Jean de Meung. Pe lîngă această literatură aristocratică, se naște și o literatură burgheză cronicile lui Robert de Clari, ale lui Villehardouin, Joinville, relatînd evenimentele vremii și o poezie
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mai grijuliu față de realitatea concretă, mai aproape de universul intelectual al burgheziei și clerului, și, deci, de concepția creștină despre cavalerism și metodele scolastice. Odată cu Romanul trandafirului, al lui Guillaume de Lorris, compus către 1230, libertatea curtenească se desăvîrșește într-un simbolism voit didactic, ba chiar moralizator, și în alegorie. Aproape 50 de ani mai tîrziu, Jean de Meung îi va compune o continuare, într-o perspectivă cu totul diferită, amestecînd preocupările enciclopedice cu satira feroce a moravurilor și superstițiilor vremii. El
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]