2,705 matches
-
europeană, Buenos Aires este uneori cunoscut că „Parisul Americii Latine”. Orașul este cel mai aglomerate centre culturale din America de Sud, cu teatre și case de producție. În Buenos Aires își are sediul Teatrul Colon, o cunoscută opera la nivel internațional. Sunt cateva orchestre simfonice și societăți de cor. Orașul are numeroase muzee, muzee despre istorie, arta, arta modernă, arta decorativă, arta populară, arta sacra, teatre și muzică populară. Sunt prezervate de semenea case ale unor notabili colecționări, scriitori, compozitori și artiști. Orașul este casa
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
lui Richard von Weizsäcker președintelui de atunci al Germaniei, ocazie cu care a dirijat Simfonia a 7-a a lui Anton Bruckner. Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
7-a a lui Anton Bruckner. Pentru un timp, nu mai are o funcție permanentă, fiind invitat cu regularitate la pupitrul unor renumite orchestre simfonice din America de Sud și europene: Orchestra Radio din Stuttgart (Germania), Orchestra Națională din Paris (Franța), Orchestra Simfonică Radio din Stockholm (Suedia). Între 1960 și 1962 ține cursuri de perfecționare în arta dirijorală la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), iar mai târziu la Fontainebleau (Franța) și la München (Germania) pentru tineri dirijori selecționați cu multă severitate. În
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
tineri dirijori selecționați cu multă severitate. În 1979 primește funcția de director muzical general al orașului München și de dirijor permanent al orchestrei filarmonice din acest oraș. Sub conducerea sa, Filarmonica din München devine una din cele mai bune orchestre simfonice din lume. a fost un mare interpret al muzicii postromantice, fiind recunoscut ca dirijor neîntrecut a simfoniilor lui Anton Bruckner, precum și al impresioniștilor francezi, de la Claude Debussy la Maurice Ravel. Stilul său dirijoral era foarte original, fiind cunoscut în special
Sergiu Celibidache () [Corola-website/Science/297376_a_298705]
-
coarde in aranjamentul muzical al muzicianului Lucian Moraru, cât și piesele Ciocârlia, Lonely Shepherd etc. În decursul unei cariere muzicale care depășește 50 de ani, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Repertoriul său cuprinde compozitori de la perioada barocă și clasică precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Arcangelo Corelli, Antonio Vivaldi, până la contemporani ca John Lennon, Paul McCartney, Billy Joel sau Elton John. <br>Gheorghe Zamfir este câștigătorul a 120 de
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
aniversării a 60 de ani de la înființarea Statului Israel. De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primește numeroase premii, distincții și medalii, printre care: Gheorghe Zamfir a compus peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Printre acestea se numără: Participă la coloana sonoră a următoarelor filme: Interviuri Video
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
din Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia. În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Enescu era și un pianist rafinat, apreciind posibilitățile polifonice pe care i le dădea pianul, în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru concerte simfonice și șase camerale, cronicarul Mihail Sebastian scria: „George Enescu impune respectul artei, o înaltă conștiință a valorilor, o mare disciplină a muncii. [...] Extraordinar artist, Enescu este, deopotrivă, un excepțional educator. Vocația sa dirijorală se vede că răspunde nu numai necesității
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Tarja Soile Susanna Turunen Cabuli (n. 17 august 1977, Kitee) este o soprană lirică, compozitoare și pianistă finlandeză care a obținut notorietate pe plan internațional ca solistă a formației de metal simfonic Nightwish, alături de care a cântat între 1996 și 2005. Ulterior ea și-a făcut debutul discografic pe plan independent și a lansat trei albume de studio până în prezent. Tarja și-a început cariera muzicală în anul 1996, când a pus
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
de Operă din Savonlinna”, unde a interpretat compoziții clasice compuse de Richard Wagner și Giuseppe Verdi. Primul album de studio al grupului, intitulat "Angels Fall First", a fost lansat în noiembrie 1997; discul conține unsprezece compoziții încadrate în genul metal simfonic, a obținut locul 31 în clasamentele de specialitate din Finlanda și a primit recenzii variate din partea criticilor. Reprezentanții casei de discuri Spinefarm Records au fost surprinși de reacțiile pozitive primite și i-au acordat formației conduse de Tarja șansa de
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
și nu se aștepta să fie concediată, aparițiile sale publice programate pentru 2006 au fost puține la număr. În iulie Tarja a cântat la „Festivalul de Operă din Savonlinna”, unde a fost acompaniată de tenorul Raimo Sirkiä și de Orchestra Simfonică Kuopio. Ea a interpretat arii clasice precum „O mio babbino caro” de Giacomo Puccini sau „Libiamo ne' lieti calici” de Giuseppe Verdi, dar și câteva compoziții moderne precum „Don't Cry for Me Argentina” sau „Phantom of the Opera” de
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
producători precum Anders Wollbeck, Mattias Lindblom sau Harry Sommerdahl. De asemenea, compozitorul american James Dooley a avut un aport decisiv în crearea discului, intitulat "My Winter Storm". Materialul conține optsprezece compoziții care variază din punct de vedere stilistic de la metal simfonic până la muzică clasică. Fiind lansat la data de 14 noiembrie 2007, "My Winter Storm" a obținut poziții înalte în clasamentele de specialitate din Europa și a primit discul de platină în Finlanda, iar vânzările de peste 120.000 de exemplare din
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
formația Nightwish a fost dificil să cânte muzică metal fără să-și rănească corzile vocale. Totuși, în timp ea a învățat să își controleze glasul astfel încât să poată cânta piese rock, iar datorită progresului său piesele lansate de Nightwish — metal simfonic — au fost foarte apreciate la începutul anilor 2000. De asemenea, deși a interpretat frecvent arii de operă, Turunen nu se consideră a fi o cântăreață de operă în adevăratul sens al cuvântului. Tarja s-a declarat încântată de faptul că
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, cât și pe podiumul filarmonicilor noastre, precum și la pupitrul Orchestrei Radio, alături de care a realizat, între altele, concertul extraordinar la centenarul Verdi (2001). Personalitatea sa artistică
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
primind, în 2002, Diploma de Onoare a Operei din Timișoara, instituție de care a rămas legat în întreaga viața. Participări interne și internaționale, colaborări interne și internaționale: Colaborări cu toate teatrele de operă și muzicale din țară, precum și cu orchestrele simfonice din: Timișoara, Arad, Oradea, Satu-Mare. <br> 1975 - Participant audient la Cursurile de Dirijat și interpretare ale Maestrului Kurt Sanderling (Berlin, octombrie-noiembrie)<Br> 1977 - Participant la Festivalul "Toamna Varșoviană" (Polonia)<br> Din 1996 - Participant în juriul Concursului de canto "Traian Grozăvescu
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Polonia)<br> Din 1996 - Participant în juriul Concursului de canto "Traian Grozăvescu" Lugoj, la toate edițiile<br> 1999 - Președinte în juriul Concursului Internațional de canto din Montecorvino di Rovella (Italia)<br> 2001 - Concert aniversar "Giuseppe Verdi" în colaborare cu Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din București<br> Imprimări Radio - Televiziune - Electrecord Turnee în străinătate Distincții: 1969 - Ordinul "Meritul Cultural" Cl. V <br> 1971 - Ordinul "Meritul Cultural" CL.III <br> 1998 - Diploma "Marea Unire-80 de ani" Timișoara <br> 2002 - Membru de Onoare al
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Georgescu include în repertoriul orchestrei, alături de marii clasici ai compoziției, și operele compozitorilor români, în primul rând ale lui George Enescu. George Georgescu dirijează adesea în străinătate, fie împreună cu orchestra filarmonică din București, fie invitat la pupitrul unor renumite orchestre simfonice. Își alege programul în funcție de orchestre și de public. Asfel la Viena dirijează compoziții de Johannes Brahms și Richard Strauss, compozitorii săi preferați, la Paris compoziții de Maurice Ravel și Paul Dukas, la Praga uvertura la opera "Mireasa vândută" de Bedrich
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
prins și răstignit, drama continuând cu trădarea, judecata, batjocura, chinurile pe cruce și moartea lui Iisus. Cu mijloace accesibile, realizează expresia muzicală a celor mai puternice sentimente umane, muzica sa dovedind putere de exprimare emoțională, caracterizări muzicale puternice și tratări simfonice de mare dramatism. Descrierea elocventă a Patimilor lui Iisus într-o muzică dominată de patosul durerii a contribuit la dimensiunea neobișnuit de mare a Pasiunilor și la depășirea limitelor stilistice admise de biserică, fapt ce a nemulțumit pe ierarhii bisericii
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în Concertele brandenburgice, cât și în cele patru Suite (intitulate „Uverturi”, 1717-1725), descifrăm viitoarea orchestră simfonică, care va deveni principalul mijloc de exprimare în timpurile ce vor urma. Concertele brandenburgice definesc tipul de "concerto grosso" din Barocul târziu, prin numărul de trei părți (în patru dintre ele), prin alternarea mișcărilor (repede, rar, repede) și a tonalităților
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în 1869, între 1872-1900 apare "Schäßburger Anzeiger", din 1901 publicat sub numele "Schäßburger Zeitung", iar din 1879 până în 1944 apare "Großkokler Bote". Toate acestea erau în limba germană. Sighișoara a avut până la cel de-al doilea război mondial o orchestră simfonică. Între oaspeții acesteia s-a numărat compozitorul Johannes Brahms, care a vizitat Sighișoara cu ocazia unui turneu concertant. Unul din cele mai vechi monumente din oraș este Biserica Mănăstirii Dominicane , construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea
Sighișoara () [Corola-website/Science/296635_a_297964]
-
cinematografia, radiodifuziunea și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară, arhivele și bibliotecile, editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural și altele. Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice: Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă (orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de muzică și dansuri populare, de muzică ușoară). Folclorul în Republica Moldova are o puternică
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
numele căreia derivă de la sediile regimentului faimos Gens d'armes, localizate acolo în secolul 18, este mărginită de două catedrale proiectate în mod asemănător, Domul Französischer, cu platforma sa de observație și Domul Deutscher. Konzerthaus (sale de concerte), casa Orchestrei Simfonice din Berlin, se află între cele două catedrale. Insula Muzeului, situată pe râul Spree are cinci muzee, construite între 1830 și 1930 și face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Restaurarea și reconstruirea intrărilor principale în toate muzeele, precum și a Palatului
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
În perioada când orașul era divizat, din 1961 până 1981, a fost singura operă mare din Berlinul de Vest. Principalele locuri destinate spectacolelor de teatru muzical sunt Teatrul am Potsdamer Platz și Teatrul Vestului (construit în 1895). Sunt șapte orchestre simfonice în Berlin. Orchestra Filarmonică din Berlin este una din orchestrele proeminente pe plan mondial; își are sediul în Filarmonica Berlineză, lângă Potsdamer Platz, pe strada ce poartă numele celui care a dirijat orchestra cel mai mult timp, Herbert von Karajan
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
odată - totuși este tranzitat de 50 de milioane de tone de cargo pe an. Docurile se găsesc acum la Tilbury, în afara limitelor Londrei Mari. Londra este un centru internațional al artelor, muzicii, muzeelor, și multor altora. Londra găzduiește cinci orchestre simfonice: London Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Philharmonia și BBC Symphony Orchestra. Principalele săli de concerte simfonice sînt Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall și Queen Elizabeth Hall. Royal Opera House din Covent Garden este casa
Londra () [Corola-website/Science/296823_a_298152]