5,479 matches
-
o figură desfigurată de nervi, silabisi. „Atena te rog,, mergi În camera cealaltă. Iar martorii, având În vedere că misiunea lor s’a terminat, Îi rog să părăsească locuința...! Nu de altceva dar, am unele amănunte de discutat cu acești simpatici domni...!! Invadatorii nu avură timp să comenteze:Tony Pavone,izbucnind. „Domnilor invadatori, acum suntem singuri și vă rog să părăsiți imediat acest apartament care este al meu, iar voi sunteți niște intruși dezgustători. Nimic nu se confiscă, iar dacă vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din zâmbetul lui - felul sigur în care îi ceruse să-l mai atingă o dată - o făcuse să-și revizuiască estimarea inițială. Sheba a refuzat să repete gestul. Era timpul să plece acasă, i-a spus. Și-a pus haina și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în această lume ca să mă ajute, fiindcă se purta foarte protectiv. “Ești cu mine”, părea să-mi spună în timp ce mă săruta scurt pe obraz, apoi continuă: Nu contează numele tău, eu o să-ți spun Gonzales, fiindcă semeni cu șoricelul acela simpatic din desenele animate... Acum mă duc înapoi la ăia doi, să nu se supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să mă mișc nu puteam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Toate cuvintele în care se includeau “s”-uri deveneau sâsâieli, iar limba ei nefiresc de lungă și îngustă adormea pe acea consoană de parcă abia învăța să o pronunțe. Nu pot spune că era deosebit de frumoasă, dar cu siguranță era tare simpatică și știa să se facă plăcută tocmai prin felul ei natural de a fi. Faptul că era scundă îmi conferea un aer de egalitate cu ea și aveam un motiv în plus să-mi pară mai dragă. Nici ochii nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
numesc țărancă de duminică. Cele mai vechi amintiri ale mele sunt diferite de ale tale. Nu e neimportant că ai 8 ani mai puțin ca mine. Uite, eu m-am născut când satul nu avea colhoz, și bunicul, un pilangiu simpatic și nerealist, cumpăra ca prostul pământ în timp ce mama, învățătoare în alt sat, lămurea oamenii să se „întovărășească”. Aveam tot soiul de locuri: holda de peste vale, dumbrava de la Căcăcioasele, livada de sub cer, pășunea de la cruce. Pădurea era obștească. Mă uit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Petru Groza). O cârciumioară pe cinste! Elegantă, cochetă. În fața ei, parcate căruțe și tractoare vechi. Lumea bea Stela Artois. De mâncat, mănâncă doar camionagiii de drum lung. Celorlalți le-ar fi rușine. Ce, ei n-au mâncare acasă? Un chelner simpatic foc, cum doar la Quattro Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit că pot mânca la ei: - Vai, doamnă, dar vă pregătim ce meniu vegetarian vreți. Avem și fructe de mare la congelator. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor, dar în cazul străbunicii domnea, cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la buna să vă hrănească!” sau să vă ducă la culcare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens) și de nuvele facultative (lecturi de plăcere). Cărțile copilăriei se depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteai găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-comsomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să îi urască pe ruși, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rebelă față de Vest, hai să încercăm împreună să punem cap la cap acest teribil impact pe care l-a avut, în primă instanță, materializarea lui Go West. Mie mi-a plăcut melodia băieților de la Pet Shop Boys și clipul lor simpatic cu Statuia Libertății cu secera și ciocanul. Primul meu West a fost, în 1990, Dubrovnikul. Frumos. Școală CEU pe tema Philosophy for Children. Adriatica. Pomi de climă meditaraneană. O cofetărie de lux. Înghețată cu umbreluță. Prima și ultima. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la o școală de vară de studii de gen. Am ajuns mai târziu acolo decât restul lumii. Prima constatare e că mă repartizaseră în cameră cu o albaneză (parole d’honeur că ne așezau după distanța față de Evropa!). Albaneza era simpatică foc. Nu știa deloc engleză, limba de seminar, știa italiană și franceză. Programul ei era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între timp trăgea un binecuvântat somn. Seara îmi ținea o teorie stereotipă: - Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e nimeni dispus să plătească a professional thinker, adicătelea un filosof cu carte de muncă. Ei nu au intellectuals, sunt cum nu se poate mai empirici și mai pragmatici. Acum nu vreau să pic în nici o apologie. Îmi amintesc ce simpatic mă admonesta bunica de câte ori lăudam în exces anumite medii: „Ei, maică, după capul tău, la ăia și rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din întâmplare, nu din întâmplare!” S-a uitat la mine puțin surprins de boarea acidă a răspunsului. „Uite, am aici un text, o să apară în curând, în Steaua, da’ vi-l dau să-l citiți în samizdat, că-mi păreți simpatic.” Am luat textul (îl citisem mai demult, într-o traducere franțuzească), l-am pus jos pe masa lungă din cancelarie și m-am așezat pe scaun, chiar în fața lui. „Dom’le, am și eu o variantă despre Iuda, eretică, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
demnă de news. 7 octombrie Scriu după ce iarăși am tras o porție de plâns ascultându-le pe mama și pe soacra mea. Amândouă au fost foarte pozitive, fiecare cu stilul ei, iar mama a fost de-a dreptul veselă și simpatică și mi-a căzut bine, mai ales finalul apoteotic: „Pot să mănânc ciocolată, că am glicemia mică!”. A fost adorabilă, ca și mama soacră, cu gogonelele pe care eu nu mai apuc să le mănânc că le termină ceilalți. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
O să fie bine” nu se referă la venirea lui Superman, ci la capacitatea proprie de a răzbi, de a trece peste necazuri. Asta însă aici e o filosofie publică. La noi e doar un film american prost, ușurel, cu personaje simpatice care fac în genere lucruri bune și cu acțiune care te anesteziază: mici necazuri pe care personajele le depășesc în final și surâd fericite în jurul unei pizza în familie. Acest film este complet rupt din viața americanului mediu. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asta da lovitură dată valorii supreme a lui average american: siguranța shopping-ului. Mă întreb cum o să fie lumea în care magazinele vor arăta ca aeroporturile: cu oameni umblând desculți de colo-colo. La aceeași emisiune de știri la CNN, unul simpatic glumea: Bush s-a hotărât să trimită americani pe Lună. Probabil a inclus-o pe Axa răului. Extern, pentru televiziunile americane există: o țară numită Irak, în care ei au trupe (doar ei, poate și ceva englezi rătăciți, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici tancurile celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au urmat. Așezarea mea, acum, în casa simpaticului meu proprietar și a soției sale, în apropierea grădinii publice de altădată, n-o rostuisem eu, ci intermediarul pe care-l rugasem să-mi caute o locuință într-un cartier mai liniștit ai orașului. După selecție fui invitat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rămânerea în funcție, atât de bucuroasă? Ce anume v-a mânat, mai ales că aveați alt program în ziua aceea, care v-ar fi împiedicat să veniți?” - „Așa am simțit că trebuie să fac. E greu de explicat, îmi sunteți simpatic, chiar foarte simpatic, asta e tot... Sau poate nu e tot. Dar ceea ce ar mai fi e atât de nebulos că nu poate fi explicat. Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atât de bucuroasă? Ce anume v-a mânat, mai ales că aveați alt program în ziua aceea, care v-ar fi împiedicat să veniți?” - „Așa am simțit că trebuie să fac. E greu de explicat, îmi sunteți simpatic, chiar foarte simpatic, asta e tot... Sau poate nu e tot. Dar ceea ce ar mai fi e atât de nebulos că nu poate fi explicat. Important e că am făcut un lucru pe care am simțit că trebuia să-l fac și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața atât de simplu. - Zic și eu așa, râse în timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu înghețată, precum și paharele cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atât de atente, deși subiectul nu le era străin, că aproape nu-mi observară intrarea în cameră, decât în momentul în care, înclinându-mă ușor, rostii, în pauza câtorva secunde, cu politețe, dar și afectuos - căci mărturisesc că-mi erau simpatice -: „Sărut mâinile, doamnelor!”. Ele îmi răspunseră în cor dezordonat: „Bună ziua!”, apoi una din ele adăugă: „Bine-ați venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de la noi, dar mult mai mare) era cufundată în beznă. Eram așteptați la intrare de un bărbat blond, pe care nu îl mai întâlnisem, cu o figură de mujic sănătos și cu o statură de halterofil. Căutând evident să fie simpatic, rusul a început să ne povestească despre un joc din regiunea lui natală, din care am înțeles că era vorba de o întrecere cu niște ciomege sau bâte. Nu mi se părea tocmai ce trebuia pentru a deschide atmosfera convorbirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de cei doi "diplomați economici" de la fosta Ambasadă a R.D.G. Ambasada fusese închisă, după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor R.D.G., cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am ajutat în multe probleme. La două săptămâni de la revenirea în țară, am fost din nou surprins de o "chemare" la cabinetul ministrului, pentru a asista la audiența solicitată expres de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și Jacqui ne duseserăm la întâlnirile de opt minute de care îmi zisese Nita în biroul lui Roger Coaster și cunoscuserăm trei bărbați; un arhitect chipeș și interesant, un brutar roșcovan din Queens care n-arăta cine știe ce, dar era foarte simpatic și un barman tânăr și drăguț care folosea expresii ca „moșule“ și „marfă“. Fiecare mă invitase să ieșim în oraș și acceptasem toate invitațiile. Dar, înainte de a crede că a) sunt o parașută care învârte trei bărbați (și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
profesiei mele era că nu mai credeam în nici una din promisiunile de contracarare a îmbătrânirii sau în vreunul din remediile miraculoase. De ce aș fi crezut? Eu eram persoana care le scria. Dosarul conținea o fotografie a profesorului Redfern, care arăta simpatic și cum ar trebui să arate un explorator. Bronzat, cu riduri în jurul ochilor, cu pălărie și cu o vestă kaki care par să fie ținuta obligatorie pentru exploratori. Cu barbă? Desigur. Nu lipsit de farmec, dacă îți place genul. Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]