2,425 matches
-
cunoști oameni - nu balene sau ucigași de dragoni - fără să fie nevoie să te miști de la calculator. Lui Maggie i se părea oribil, dar acum i-a fost stârnită curiozitatea. Cum adică era acum personaj? Partea legată de „chestia care simulează negocierile de pace“ o înțelegea: existau multe lucruri din astea în rețea, unde absolvenții de facultate puteau să joace un rol în ultima repriză de negocieri din Orientul Mijlociu. O impresiona faptul că știau deja că e la Ierusalim. Presupuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
jucam aici și ne prosteam în toate felurile, groapa a devenit reală. Pentru câteva minute numai, poate doar pentru jumătate de minut... Sau poate pentru câteva secunde... Înțelegeți? BRUNO: Când? MAJORDOMUL: Nu-mi dau seama precis. Dar nu atunci când am simulat noi că e reală. Nu atunci când erai să cazi tu în groapă. Mai târziu. BRUNO: Când mai târziu? Vreau să știu! MAJORDOMUL: Mai târziu. Nu știu când, dar mai târziu... Într-un moment când nimeni nu-i dădea nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ascundă gândul.): A, da, ploaia... sigur... Ploaia... CASIERUL (Perfid, privind în sus.): A, da, ar trebui să înceapă... Și de fapt, de ce să nu înceapă... (Către HAMAL.) Nu? Ar putea să înceapă foarte bine... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (El însuși perfid, simulând nepăsarea în fața unui gând care îl chinuie.): Ar trebui, nu, să plouă... HAMAUL: Așa, așa... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Pe aici... ploaia... vreau să spun, cum arată ploaia, cum anume plouă... Cât de des plouă? CASIERUL: A, da, aici, ploaia... HAMALUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că greșisem destinația, am salutat cu tupeu În stânga și-n dreapta, ca și când aș fi cunoscut pe toată lumea, ba chiar am Încercat să intru În vorbă cu câteva persoane a căror fizionomie Îmi inspira oarecare Încredere. Ultima figură n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că Roger n-a rezistat tentației. A ridicat mâna și a dus-o deasupra tablei, Întorcând-o cu palma În sus, Într-un gest de dezolare simulată: „Păi, În cazul ăsta, Îți iau regina”, a zis cu regret - și el simulat - În voce. „Asta e, am răspuns, mimând, la rândul meu, o ciudă imaginară, pièce touché, pièce joué!” Mă rog, cum vrei”, a continuat el să facă pe dezolatul - adică, „eu mi-am făcut datoria și ți-am atras atenția, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și umărul și scoțând un oftat, simulând o epuizare exagerată, pentru a sublinia greutatea lui, fabuloasa lui plinătate. Își Întindea apoi boletele În cercuri concentrice, pentru a le număra și a le sorta, pe o masă rotundă de grădină din fier, de lângă o bancă de grădină albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
invitase În locuința lui din clădirea școlii cu țurțuri atârnați de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a fost o masă În toată regula, plănuită cu dragoste. Parcă văd și acum fața lui surâzătoare și Încântarea splendid simulată cu care tata a Întâmpinat un fel de mâncare (iepure la tavă cu smântână) pe care știam din Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care era un actor de primă mână, a reușit să simuleze toate simptomele unui caz grav de tifos, ceea ce ne-a folosit când, În sfârșit, ușa a cedat. În zorii celei de-a treia zile, la o scurtă oprire, am profitat de o perioadă de acalmie a acelei vesele activități, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să Înainteze, ieși din apă și se opri din nou, la vreo doi metri distanță. Începură să se miște Încet, dîndu-și tîrcoale și studiindu-se unul pe altul tot mai aduși de spate, cu mușchii Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mișcările Melaniei Lupu. Doru Matei privea absent în lungul aleii. Arăta obosit și prost dispus. Cristescu, însoțit de Azimioară, se apropie. Grigore Popa clipi nervos și scoase nasul din fular. ― A... Ați venit... E drăguț din partea dumneavoastră... ― Condoleanțele mele! ― Mulțumesc. Simula destul de neîndemînatic surpriza și maiorul se miră de ce o face. Melania Lupu le surâse dulce, asigurîndu-i cu mâna că termină imediat. ― Cred că am răcit, spuse Doru Matei. Mi-e îngrozitor de frig. Îi observă pe cei doi și-i salută
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Categoric, spuse hotărât Vâlcu. Mi-amintesc chiar că am pășit în vârful picioarelor ca să nu-i trezesc. Ezită: Nu știu, s-ar putea să mă înșel, dar la un moment dat am avut senzația că sforăitul lui Grigore Popa e simulat. ― Cum așa? ― Mi s-a părut că se preface. ― Interesant. ― Firește, n-am dat importanță faptului. În ultimă analiză evita în felul acesta să-și ia rămas-bun. Privi câteva clipe figura lui Cristescu. Sânt oameni ciudați, domnule maior! Melania și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fost tentat să crezi acum. Fără îndoială, avusese totdeauna o siluetă admirabilă și trăsături regulate, dar vârsta poleise totul cu o tentă de distincție. Câștiga enorm prin faptul că nu încerca să pară mai tânără nici măcar cu o săptămână. Cristescu simulă surpriza în fața serviciului de ceai și a platoului cu fursecuri pregătite pe masă. Melania Lupu îl invită grațioasă să se servească apoi adăugă zîmbind: ― Aștept un musafir drag. ― Atunci desigur că eu sânt de prisos... ― Oh, deloc! Mi-ar face
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să tragă vreun profit, trebuie să li se pară că mai sus menționata nevoie de echilibru e simulată cu neobrăzare în împrejurarea de față, că acea incertitudine artificială în legătură cu soția președintelui, dacă ea avea să vină sau nu să voteze era, sub toate aspectele, prea nesemnificativă din punct de vedere cosmic ca să trebuiască să fie compensată, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
treilea sau al patrulea după el, trebuiau, ca dublă garanție, cu toată sensibilitatea casetofonului pe care îl purtau ascuns, să fixeze în memorie numele și numărul de alegător când președintele prezidiului avea să le spună cu voce tare, trebuiau să simuleze că uitaseră ceva și să se retragă discret din rând, să iasă în stradă, să comunice prin telefon centralei de informații ce s-a întâmplat și, în fine, să se întoarcă pe terenul de vânătoare, așezându-se din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
discuție zdravănă pentru a descărca tensiunea acumulată, în special într-o situație cu caracteristicile pe care aceasta nu încetează să le demonstreze, dându-ne seama că e necesar să facem ceva și neîntrezărind ce anume. Făcu o pauză în discurs, simulă consultarea unor note și continuă, Prin urmare, acum că sunteți calmi, destinși, cu spiritele mai puțin inflamate, putem, în sfârșit, să aprobăm propunerea domnului ministru al apărării, adică, declararea stării de asediu pe o perioadă nedeterminată și cu efecte imediate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru a lăsa să treacă o ploaie continuă, adevărată, monotonă, intensă, deși nu violentă, din acelea capabile să plouă așa o săptămână întreagă și pentru care agricultura, în general, mulțumește. Nu și ministerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
O crimă, Un asasinat. Femeia se uită la soțul ei, ca și cum i-ar fi cerut un sfat, apoi se întoarse rapid spre comisar și spuse, Da, e adevărat, am omorât un om. Nu continuă, rămase cu privirea fixă, așteptând. Comisarul simulă că lua notițe în carnet, dar de fapt nu-și dorea decât să câștige puțin timp, să se gândească la mutarea următoare. Dacă reacția femeii îl deconcertase, nu fusese atât prin faptul că mărturisise asasinatul, ci pentru că rămăsese tăcută imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta a fost tot ce a rezultat din discuție, domnule comisar, impresia cu care am plecat de acolo este că soția medicului trebuie să fie un fel de eroină, un suflet mare. Comisarul se prefăcu că nu pricepuse ultimele cuvinte. Simulând că nu înțelesese, nu trebuia să-l admonesteze pe agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările actuale, puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tot aveați ceva să-mi spuneți, în orice caz nu era nevoie să vă dați osteneala să mă urmăriți, puteați să veniți direct la mine acasă, cunoașteți drumul, Nu v-am urmărit, n-am stat ascuns pe după vreun pom sau simulând că citeam ziarul așteptând să ieșiți din casă ca să vin după dumneavoastră, așa cum, la ora asta, trebuie să facă cu prietenii dumneavoastră inspectorul și agentul care lucrează cu mine la investigație, dacă i-am pus să-i urmărească a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
providențial, s.a., era deja trecut de ora șapte seara, îi găsi pe subordonați așteptându-l. Se vedea că nu erau satisfăcuți. Cum v-a mers ziua de azi, ce noutăți îmi aduceți, îi întrebă pe un ton însuflețit, aproape jovial, simulând un interes pe care, așa cum știm mai bine ca oricine, nu-l putea simți, În ce privește ziua, foarte prost, cât privește noutățile, și mai prost, răspunse inspectorul, Era mai bine să fi rămas în pat să dormim, spuse agentul, Explicați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dialoguri ocazionale, dată fiind inevitabila coincidență că de ochii unora dintre ei are grijă știința soțului oftalmolog. Comisarul a văzut deja unde se aflau supraveghetorii, unul dintre ei se alăturase unuia dintre grupurile mai numeroase, celălalt, rezemat cu o indolență simulată de un perete, citește o revistă sportivă, ca și cum pentru el n-ar exista, în lumea literelor, nimic care ar putea avea o mai mare importanță. Că citește o revistă și nu un ziar, e ușor de explicat, o revistă oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
and Life. Fusese unul dintre anchetatorii de vârf ai companiei și, în decursul anilor, rezolvaserăm câteva cazuri împreună, dintre care cel mai spectaculos fusese așa-numita Afacere Dubinsky, care făcuse din Henry o mică legendă în domeniu. Arthur Dubinsky își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul cu al său într-un accident urmat de incendiu cu derapaj într-o prăpastie din Munții Stâncoși. Maureen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]