KorAP: Find »[drukola/base=sinagogă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...97 >

2,409 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899

oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10. Și oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta. 11. Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, și înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijorați cum veți răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veți vorbi; 12. căci Duhul Sfînt vă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți." 13. Unul din mulțime a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. 9. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia." 10. Isus învăța pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. 11. Și acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. 12. Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-și îndrepte spatele. 12. Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: "Femeie, ești dezlegată de neputința ta." 13. Și-a întins mîinile peste ea: îndată s-a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu. 14. Dar fruntașul sinagogii, mîniat că Isus săvîrșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, și a zis norodului: "Sunt șase zile în care trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!" 15. "Fățarnicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
fiul lui?" 45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46. "Păziți-vă de cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 47. și casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut pe niște bogați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
11. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete și ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare și semne mari în cer. 12. Dar înainte de toate acestea vor pune mîinile pe voi, și vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogilor, vă vor arunca în temnițe, vă vor tîrî înaintea împăraților și înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu. 13. Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiți mărturie. 14. Țineți bine minte, să nu vă gîndiți mai dinainte ce veți răspunde; 15

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531

Povestea e simplă: un purceluș și-un arici văd un panou pe care scrie „Cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, aceluia îi lipsește ceva!“ și pornesc în căutarea a ceea ce le lipsește. Trec pe la o biserică, o moschee și o sinagogă și, îngroziți de violența și ridicolul personajelor de-acolo, se întorc acasă, convinși că nu le lipsește nimic și că cine crede în Dumnezeu ori e sărac cu duhul, ori îi lipsește o doagă. Editorii și-au apărat cartea, spunând

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

mai făcea pete. Dintr-o suflare i-a scris Olgăi, invitând-o cu fetițele în Suedia. O numise „tânăra mea soție“. Era o nebunie, dar totuși câtă bucurie resimțise după acceptarea ei! De Sabat, Feifel se afla din nou în sinagogă - tocmai sosiseră evrei din Rusia, care aveau nevoie de ajutor. Feifel a făcut cunoștință cu o tânără pianistă din Moscova, Tamara. Ea și băiețelul ei doreau să rămână în Suedia, dar fuseseră refuzați, trebuiau să părăsească imediat țara. - O să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cu tine! - Mulțumesc! a răspuns Tamara și ochii mai mici, tot de smarald, ai băiețelului ei s-au umplut de lumină. Tamara a primit imediat adresa și numărul de telefon al lui Feifel. După asta, el a părăsit în grabă sinagoga. Ajuns în stradă, și-a spus: „Ești nebun, Feifel, de ce ai cerut-o de nevastă pe Tamara? Ai uitat că ești căsătorit cu Rita, iar Olga va veni aici, cu fiicele ei! N-ai destule griji?“ Dar oare era el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
într-adevăr fața, apoi își inspectă cu grijă unghiile, deschise gura larg ca să-și vadă culoarea limbii. La sfârșit își pieptănă cu grijă părul rar și mustața care-i umbrea buza de sus. Se îmbrăcă frumos și se duse la sinagogă. Pe drum, tocmai când se simțea eliberat de puterea spiritelor visate, auzi în el o voce ironică: - Ce idiot ești! Mai întâi se gândi la vechiul său demon zeflemitor, care încerca să se facă viu din nou. Dar treptat își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
seama că nu era decât vocea Hannei, sora lui. Cuvintele erau familiare răsfățuri. - Acum o ai numai pe Tamara, nebunule! Invit-o acasă, ia-o de nevastă! Repede, înainte ca să înceapă să miroasă a înmormântare la tine acasă! Ajuns la sinagogă, Feifel căută în zadar chipul Tamarei. Nici urmă de ea. Un cunoscut, medic bogat, vânător de fuste, îi șopti la ureche, așezându-se lângă el: - O cauți pe Tamara? Feifel dădu din cap. - Dar de ce mă întrebi? - Cum de ce? Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
blondă, asta nu mă deranjează de loc, dar de ce își ascunde privirea după ochelari negri? Feifel nu avea nici un răspuns. El însuși ar fi vrut să pună niște ochelari negri între ferestrele sufletului său și lumea de afară. Dezamăgit, părăsi sinagoga înainte de terminarea serviciului divin, vagabondând fără sens prin oraș. Bău câteva beri într-un bar, încercând în zadar să converseze cu doi bărbați care se așezaseră la masa lui. Pe la ora șapte, se întoarse acasă cu picioarele grele ca două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un suflu de înnoire în comunitatea noastră. Judit n-a mai spus nimic, dar în acea zi, Noah a remarcat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
e necesară pentru un om pios. Altfel cum ar putea fi acel om încercat? - E ușor să cazi în hăul morții, dar mai greu e să te ridici de acolo. Omul e îndrăgostit în mod curios de viață. - Vino la sinagogă, n-ai mai dat de mult pe-acolo, i-a spus Charlie la sfârșit. După plecarea lui Charlie, Noah a început să se roage plângând: „Doamne, rege al universului, tu știi cât de mult Te iubesc și cum voios și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
bătrânețe, să Te servesc, dar nu știu cum“. Noah a așteptat un semn că El, Cel de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
și asta l-a făcut să înțeleagă că se sfârșise cu viața lui veche. Ca evreu putea să emigreze în Israel. Dar până la urmă a ajuns în Suedia, ajutat de un prieten. După sosire, acest prieten l-a dus la sinagogă, cu toate că în realitate Zaharel nu era deloc credincios. La sinagogă lumea era pestriță, femeile se distingeau prin frumusețea lor neconvențională. Zaharel nu-și putea desprinde ochii de ele. Era timid și trist și nu îndrăznea să intre cu nici una în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
cu viața lui veche. Ca evreu putea să emigreze în Israel. Dar până la urmă a ajuns în Suedia, ajutat de un prieten. După sosire, acest prieten l-a dus la sinagogă, cu toate că în realitate Zaharel nu era deloc credincios. La sinagogă lumea era pestriță, femeile se distingeau prin frumusețea lor neconvențională. Zaharel nu-și putea desprinde ochii de ele. Era timid și trist și nu îndrăznea să intre cu nici una în vorbă. Avea cincizeci și cinci de ani, dar chipul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
al unei fete, avea un nas subțire, ochii negri scânteietori și o barbă galbenă ca mătasea porumbului toamna. Tânjea după iubire și visa să trăiască cu o femeie ca un evreu normal. Dar remarcase imediat că mai toate femeile din sinagogă întorceau privirea de la el. De altfel, Zaharel avea obiceiul să-și ducă mâna după ureche și să-și încrețească fruntea când vorbea cu femeile, pronunțând mereu greșit numele lor. Încercase să le vorbească în suedeză, dar femeile ori nu înțelegeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
în lume. Exista o condiție, ca în toate sectele: trebuia să cotizezi pentru viitorul și succesul mesajului sfânt. Asta nu era ușor pentru Zaharel, dar Porumbița îl ajutase, în numele iubirii. Devenise o ocupație plăcută pentru Zaharel să meargă sâmbăta la sinagogă și duminica la biserică. Era ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
ca și cum ar fi dus o viață dublă, în complicitate cu aleasa inimii lui. Chiar și eu, umbra lui Zaharel, am început să miros a prăjituri de Sabat și a lumânări de ceară, în același timp. Îl urmam pe Zaharel la sinagogă, sâmbetele, apoi pe el și Porumbița la biserică, duminicile. Recunosc că mă simțeam cel mai bine în biserică, acolo există o hrană specială pentru diavoli. Un belșug de îmbuiba spirituală. Adevărat paradis. Dar toate astea nu prea miroseau a bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Într-o noapte stăteam cu Zaharel și Porumbița în pat. Camera era plină de aburi de alcool și de fum de lene. În ceața dormitorului apăru deodată chiar Satan, luându-mă la întrebări, chiar pe mine: - De ce te duci la sinagogă și apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
plângea cu fața în palme. - Ce-ai primit de la iubire? Numai dezamăgire! - Mă voi arunca în aer de pe cea mai înaltă clădire din acest oraș! - Vei începe din nou să trăiești, i-am spus eu cu voce mai ridicată. La sinagogă nu știe nimeni de „nebunia ta“ și nici de faptul că te-ai destrăbălat cu oă Zaharel își spălase cu apă rece fața plină de lacrimi, apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
apoi mâinile. Apoi se trântise pe pat, cu fața în sus și ochii închiși, ca un mort în viață. Dimineața s-a trezit mai vesel, a jelit-o pe Porumbița după obiceiul evreiesc șapte zile, apoi s-a dus la sinagogă să vadă chipuri de femei. I se părea că acum știa ceva despre iubire. Nu mai putea fi înșelat atât de ușor. Era timpul, nu mai era un om tânăr. Era legat și eliberat printr-o iubire inexplicabilă de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
nouă îi amintea de timpul copilăriei, când citea cu tatăl său din Haggada și primise o cutie plină de culori ca să deseneze ce-i trecea prin minte. Cu forța luată din această imagine îndrăznea acum să se adreseze femeilor din sinagogă fără să roșească, nici să se bâlbâie, femeile nu mai îndrăzneau să-i corecteze felul de a vorbi și greșelile de gramatică. Poate vedeau noua dragoste în el, cea de sub fața plină de lacrimi. Acasă se așeza la masă, căutând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
și pielea ca mătasea de borangic. Nu mă recunoșteam, ca și cum ceva din țara de munte, Elveția, îmi lipise pe frunte o dungă de gheață veșnică. GHETELE FERICIRII Era sâmbătă dimineața și Rudi se grăbea ca de obicei să ajungă la sinagoga din centrul Stockholmului. Se îmbrăcase frumos cu caftanul de mătase, pe cap își pusese calota albastră și peste ea pălăria neagră. Timp de cincisprezece ani, de când emigrase din infernul comunist, făcuse același drum sâmbăta - având impresia că atâta timp cât va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
o plimbare în care să vadă fețe omenești, să audă cântându-se și vorbindu-se despre Cel de Sus. Regele Universului era, după credința lui Rudi, prezent în toți oamenii. A întâlni pe unul din ei, pe stradă sau în sinagogă, era ca și cum l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu însuși. Se ducea la sinagogă să lase acolo ceva din viața lui tristă, să se ușureze de greutatea ei, măcar puțin. Și mai ales să-i întâlnească pe evreii din toate țările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]