3,476 matches
-
care îl denumește sau măcar există cunoașterea despre obiectul respectiv. Datorită legăturilor nemijlocite cu starea socială și culturală a oamenilor, cuvintele se schimbă mai ușor și mai profund decît alte compartimente ale limbii, decît sunetele, decît formele gramaticale și decît sintaxa. Unele cuvinte dispar fără urmă atunci cînd devin inutile, deoarece obiectele pe care le semnificau au fost înlocuite prin obiecte total diferite, iar dacă totuși rămîn, ele suferă modificări de înțeles atît de mari încît se transformă, de fapt, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din alte limbi sau prin îmbogățiri și schimbări de conținut la elementele lexicale existente. Împrumuturile lexicale din alte limbi pot genera și prefaceri în unele compartimente ale morfologiei, iar preocuparea orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de exemplu, cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cel asiatic, în Indonezia. Neerlandeza este apropiată în morfologie de limba engleză și, ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar viitorul se formează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
această perspectivă, limbile se pot grupa în aceeași categorie fie că sînt înrudite din punct de vedere genealogic, fie că nu sînt înrudite. Deși bazată îndeosebi pe structura gramaticală (pe morfologie), clasificarea tipologică reflectă și anumite particularități ale vocabularului, ale sintaxei și chiar ale sistemului fonetic. Cea mai cunoscută clasificare tipologică a limbilor este cea care are în vedere structura morfologică a cuvîntului și care face printre altele distincția între limbile flexionare și limbile aglutinante. Din acest punct de vedere, maghiara
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rasoforilor, cel mai modest de altfel, semn că procesul de rafinare și iluminare nu s-a terminat. Seria ritmică se suprapune peste seria semantică a textului, creând în termenii lui Osip Maksimovici Brik<footnote Vezi, Osip Maksimovici Brik, „Ritm și Sintaxă”, în „Ce este literatura? Școala formală rusă”, Editura Univers, București, 1983. footnote>, o „sintaxă ritmică”, ce își impune legile asupra canoanelor obișnuite de sintaxă, specifice unui astfel de text. Propozițiile sunt scurte, sacadate, construite în jurul grupului verbal, care este determinant
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
s-a terminat. Seria ritmică se suprapune peste seria semantică a textului, creând în termenii lui Osip Maksimovici Brik<footnote Vezi, Osip Maksimovici Brik, „Ritm și Sintaxă”, în „Ce este literatura? Școala formală rusă”, Editura Univers, București, 1983. footnote>, o „sintaxă ritmică”, ce își impune legile asupra canoanelor obișnuite de sintaxă, specifice unui astfel de text. Propozițiile sunt scurte, sacadate, construite în jurul grupului verbal, care este determinant ca pondere și își subsumează tot materialul lexical. Verbul este în acest caz creator
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a textului, creând în termenii lui Osip Maksimovici Brik<footnote Vezi, Osip Maksimovici Brik, „Ritm și Sintaxă”, în „Ce este literatura? Școala formală rusă”, Editura Univers, București, 1983. footnote>, o „sintaxă ritmică”, ce își impune legile asupra canoanelor obișnuite de sintaxă, specifice unui astfel de text. Propozițiile sunt scurte, sacadate, construite în jurul grupului verbal, care este determinant ca pondere și își subsumează tot materialul lexical. Verbul este în acest caz creator de timpi. Din seria semantică ilustrativă a timpurilor de prigoană
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
narativi ai textului, timpii fugii, care desfășurându-se în mod iterativ construiesc un adevărat tipic al curgerii textului și acțiunii, după modelul: deplasare - liman - apariția elementului disruptiv - fuga ca soluție - continuarea deplasării. Aceștia ar fi timpii fugii, care dispuși pe sintaxa ritmică pe care și-o construiește textul, pun în mișcare un scenariu itinerant cu episoade multiple, individualizate doar prin toponimul specific desfășurării unei scene sau a alteia și prin actanții implicați, care întotdeauna sunt alții. Martorul-narator este întotdeauna același, tânărul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tema copilăriei ca descoperire a lumii prin uimire, tema înstrăinării în mediul educativ de tip scolastic, tema fugii și a căutării refugiului. În studiul structural inerent desfășurării analizei, s-au folosit noțiunile de „principiu arhitectonic al textului”, „fluxuri ritmice” și „sintaxă ritmică” din repertoriul teoretic al Școlii Formale Ruse, semnat de Iurii Nikolaevici Tînianov, Boris Viktorovici Tomașevski sau Osip Maksimovici Brik. A fost de asemeni identificată paleta de genuri reprezentată de trăsături pertinente intratextuale, gamă generică ce se întinde de la autobiografie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două le-am luat cu 10, primul l-am picat (cu țăcănitul acela de C. Dumitriu și gramatica-i contestatară!). Nu-i nimic. Între timp, prietenul meu (!) Radu Călin Cristea a publicat în FAMILIA nr. 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nouă s-a născut în 2010 când am descoperit poezia ebraică modernă. Am început să traduc din poemele publicate săptămânal de ziarul Haaretz, care selectează cu predilecție tineri și talentați poeți israelieni. Am descoperit la ei o problematică specială, o sintaxă și un tonus poetic mult deosebite de poezia clasică, familiară nouă. Am deja 3 volume de traduceri însoțite de grafică (Maia Martin, Nahum Sternberg) de care sunt sincer foarte mândru. Sper să am inspirația și energia să continui această muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vremea lui Wikander, Kasten Rönnow5. Cititorului român îi poate fi cunoscutmai ales grație alianței temporare cu schematismul trifuncțional al lui Dumézil, intersecție fecundă pe care acesta din urmă a recunoscut-o canonic aproape și consecvent 1. De altfel, aceasta este sintaxa în care, pe o arie mult mai vastă, posteritatea științifică îl localizează, cu atât mai mult cu cât maturitatea sa a coincis cu profesoratul la catedra de sanscrită și lingvistică indo-europeană de la Uppsala 2. Intenția noastră exactă e aceea de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
farsă universitară! Ați fost invitat, acest lucru este sigur. Am văzut procesul-verbal, și pe 9 (nouă) februarie 1951 facultatea de litere v-a invitat să țineți două conferințe pe o temă la alegerea dvs. și să conduceți un seminar de sintaxă română. Lucrul s-a decis, iar banii au fost puși deoparte - nu trebuie decât să veniți atunci când vă va face plăcere. Dar ș,ț în privința invitației, sunt complicații pe care nu le înțeleg. În primul rând, s-a uitat trimiterea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de expeditor. Sper că mă veți ierta și voi face să vă parvină o altă invitație. Sunt foarte fericit că vreți să țineți conferințe aici, în ultima parte a lunii noiembrie, o dată foarte convenabilă, și că vreți să vorbiți despre sintaxa română” - cf. scrisoarea lui Arbman către Eliade, 16 august, 1951, în Corespondență I, pp. 59-60. 2. Vezi Erland Ehnmark, The Idea of God in Homer, Uppsala, 1935 (disertație doctorală); Anthropomorphism and Miracle, Uppsala-Leipzig, 1939, lucrare concepută inițial, la sugestia profesorului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați, ci și deplasați. În Semnul mirării (1995), accentul este pus pe ceea ce criticul va numi marginalizații întru asumarea unui destin al adevărului, întemeiat pe o sintaxă etică: responsabilitatea. Criticul declarîndu-se un adept al "artei impure", al unei arte responsabile. Observatorul "actualității românești" va constata cu exactitate că-ntotdeauna comuniștii și-au anexat la patrimoniul socialist al culturii naționale pe toți marii artiști, cu o condiție: ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el a vorbit cu acea limbă pe care o folosesc cei ce sunt ținuți prizonieri, cei care se tem de a fi Înțeleși și atunci botează lucrurile și ideile cu alte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ia În mîini aceste „organe” și s-a strecurat la televiziune, ziare, și chiar În noile partide politice. Primisem dreptul, indiscutabil, de a comenta orice și pe oricine, cenzura, orice fel de cenzură - chiar și cea a gramaticii sau a sintaxei frumoasei limbi române! - dispăruse În colbul trecutei dictaturi, dar nu ne-am mulțumit doar cu acest „privilegiu”, de a comenta! Din martori am vrut să devenim și „actori”, din spectatori, chiar și În primele rânduri, am vrut să ne Încercăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente În română). Este, cu siguranță, cea mai originală dintre limbile romanice.<endnote id="10"/> Structurile limbii (morfologia și sintaxa) sunt Într-o măsură covârșitoare latine. În ce privește vocabularul, lucrurile se prezintă ceva mai complicat, iar polemicile nu au lipsit. Între 1870 și 1879, lingvistul Alexandru Cihac a publicat, la Frankfurt, un dicționar etimologic român (Dictionnaire d’étymologie daco-romane). Rezultatul studiului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tipografică, trebuie să lepădăm naivitățile trecutului. Dar mai este ceva tot așa de important. Nu e nevoie de gramatică, cu atât mai puțin de ortografie și punctuație. Nu numai că nu e nevoie de gramatică, mai ales de așa zisa sintaxă, dar cu cât ne pătrundem mai bine de acest adevăr în aceiași măsură trebuie să ne silim a sfărma robia calapoadelor ș-a rânduelii logice. Poetul, dacă-i poet, apoi trebuie să înțeleagă că trebuie să fie liber să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne silim a sfărma robia calapoadelor ș-a rânduelii logice. Poetul, dacă-i poet, apoi trebuie să înțeleagă că trebuie să fie liber să facă poezie. Cea mai mică atingere și piedică adusă liberului avânt trebuie înlăturată. Forme gramaticale, clișee, sintaxă, înțeles al cuvintelor, rânduieli gramaticale n-au ce căuta în această disciplină nouă poetică. Ce zici disciplină? Nu-i nici o disciplină, nu trebuie să fie nici o disciplină, fiecare face cum îl povățuiește un geniu interior. Freud aducând în timpurile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră, dela începutul veacurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crâng înverzit,/ Crâng înverzit și odrăslit,/ Mari boieri caii-și pășteau,/ Tot lui... (cutare) îi mulțumea” sau să revigoreze doar prin privire, care amintește de motivul concepției imaculate din basme: „Câmp pârlit, când l-au văzut,/ Mai frumos că mi-anverzit”. Sintaxa versurilor valorifică dinamismul construcțiilor eliptice. „Crângul era înmugurit, dar nici bine nu a sărit calul în el, că a și dat crengi noi” ar fi enunțul care, pierzând puterea de evocare egală în valoare cu „spectacolul” însuși, ar explica ritualul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca germana, spaniola, franceza, italiana. Ele simt că teritoriul lor este călcat în picioare de o armată întreagă de sintagme străine. Limba engleză pătrunde sub toate formele, și pe cale pașnică, și prin violență, în aceste limbi, schimbând structura vocabularului, violând sintaxa, sensurile și chiar modul de gândire autohton. Noi, cei din Țara Galilor, cunoaștem acest lucru de 800 de ani. E o chestiune care ne pune pe gânduri. Noi însă suntem optimiști. Țara Galilor a supraviețuit dominației romane, Imperiului britanic, și iată că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În copilărie am învățat înainte de culcare să spun, seară de seară, Tatăl Nostru în maghiară, am adormit cu povești populare maghiare citite de bunica sau poezii maghiare citite de mama. Am învățat din maghiară folosirea într-un alt fel a sintaxei sau reducerea verbelor. Am învățat de asemenea eliminarea dezacordurilor sau introducerea conștientă a acestora în opera literară și mai ales neaccentuarea genurilor. Cât a contat/ contează biografia ta în ceea ce ai scris/ scrii? Întreaga mea operă stă sub semnul biografiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spun, am căzut în fântânile abisale ale cuvintelor arhaice, care se mai conservau în Maramureș ca niște miraculoase fosile vii, ieșite din lege și din lume, uitate de timp și de Dumnezeu, coborând până la rădăcina limbii originare a lumii, la sintaxa universală a graiurilor, ceea ce pentru un scriitor este o experiență copleșitoare. În Maramureș, am cunoscut omul pământean al acestui spațiu de civilizațe carpatină, care respira încă viu după tiparul lui originar de la începutul lumii, așa cum am mai prins alacul, "grâul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]