5,781 matches
-
este vorba aici despre orgoliul omului modern, de a deține metalele prețioase, în cantități cât mai mari, ci de un mod de a fi specific lumii primitive, în care conducătorii bogați se îngropau împreună cu bogățiile lor și împreună cu animalele și slujitorii lor. Evident, discutăm despre un mod de a privi lumea profund diferit, impregnat de credințe religioase primitive, altele decât cele ale omului modern. Apariția, deci, a metalelor prețioase în rolul de bani, de instrument unic de schimb, este un proces
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
antrenează avalanșa pe care încercând apoi s-o oprești poți sfârși prin a fi strivit cu totul de ea.” Este rezumată în această frază întreaga dramă a tânărului procuror Irava, cel ce abdicase încet, dar sigur, de la misiunea sa de slujitor al legii, pentru deveni o simplă marionetă în mâinile potentaților. În ultimul moment, riscând disperat totul, eroul se întoarce la datele conștiinței sale inițiale, pentru care singura rațiune de a fi este a acționa doar în spiritul dreptății și al
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
a conviețuirii acestuia cu creștinismul în ofensivăla Dinogetia (Garvăn-jud. Tulcea), este atestată continuitatea cultului familiei, zeii locali și credința în zeii tradiționali ; la Histria, un grup îl înfățișează pe Hercule. Sf. Augustin spune într-o scrisoare: deși templele erau distruse, slujitorii au rămas păgâni. Ca în multe părți ale lumii mediteraneene, viața religioasă a populației rurale din Scythia Minor era tributară fondului vechi de credințe ancestrale cultul străvechi al vetrei descoperit la Telița (Jud. Tulcea), atașamentul față de Hercule, ceea ce denotă conservatismul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Sucidava, Slăveni, Romula, depindeau de scaunele episcopale de pe malul drept dunărean, Oescus, Ratiaria, Aquae, Viminacium. Deși lipsesc obiectele creștine, adepți ai religiei noi se aflau și în alte teritorii controlate de Imperiu. În sursele istorice, nu este menționat nici un slujitor din comunitățile creștine daco-romane dependente de Moesia Prima și Dacia Ripensis. În partea centrală și de nord a ex-provinciei Dacia, rămasă permanent în afara Imperiului, menționăm bisericile de la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Porolissum, care, prin vechimea lor, au conservat structura organizatorică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și complicată, cu sacerdoți aleși de credincioși ce săvârșeau unele taine. Creștinarea altor locuitori și apariția unor noi comunități a fost opera unui misionarism de contact, direct, "celular" de la un nucleu daco-roman la altul în care erau implicați credincioși și slujitori locali. Acest mod de convertire a păgânilor explică conservarea unor elemente antice (precreștine) în creștinismul românesc. Bisericile daco-romane din nordul Dunării nu erau izolate, ele se aflau în contact cu comunitățile din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adevărat, Creatorul, Dumnezeu-Unul Născut, cu o divinitate deosebită de cea a Fiului-creatorul întregii creații, și că Sf. Duh nu este nici Tată, nici Fiu, nici principiu, nici creator, ci creat de Tatăl înaintea tuturor lucrurilor, prin intermediul Fiului, al cărui slujitor este. Ca o concluzie la cele spuse mai sus, Zeiller afirmă că aici, în regiunea Dunării, avem "arianismul cel mai pur". Creștinismul propovăduit de Ulfila și urmașii săi se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Bălgrad-Alba Iulia, un oraș-cetate. În aceste țări-voievodate, existau mai multe cetăți, centre militare, dar și economice: Cluj, Țeligrad (Blandiana), Bălgrad (Alba Iulia), Morești, Moigrad, Morisena (Cenad), Orșova. Cetățile adăposteau garnizoane însemnate, sprijinul și forța căpeteniilor politice, se aflau aici slujitori care încasau dările de la locuitori (populație) și judecau neînțelegerile dintre supușii lor. Armele folosite de cetele militare, în secolele X-XI, erau: coifuri de piele sau metal, scuturi sau paveze, cămăși de zale sau veste de piele, arcuri și săgeți, săbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o românilor acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum ". După un interval de 25 de ani de stăpânire a Cumaniei, în care ioaniții beneficiau exclusiv de venituri și foloase, slujitorii regelui urmau să vină acolo din cinci în cinci ani, "spre a le strânge, dar jumătate din acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să pătrundă în noile posesiuni ale cavalerilor, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar acolo unde lipseau cetățile, se organizau "curți" regești. Puterea centrală a fost preocupată de întărirea comitatelor regale-acestea înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La rândul lor, păturile sociale suprapuse erau desemnate și ele sub o serie de termeni: potentes (cei puternici), magistres (magiștri), proceres, nobilis (nobili
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfântului rege", pe pământurile regești, cu obligații militare față de cetate și față de rege; 2. iobagi de cetate, care ocupau, ca și primii, o situație intermediară între mica nobilime și țărănime, dintre ei, unii au intrat în rândurile micii nobilimi, ca slujitori regali, iar cei mai mulți s-au pierdut în masa țărănimii; 3. oamenii cetății (castrenses), principala pătură a țărănimii propriu-zise, cei care aveau obligația de a întreține și apăra cetatea respectivă, dar ca statut, ei erau inferiori iobagilor de cetate, fiind în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflat sub protecția Sf. Scaun, ca "proprietate a Sf. Petru", s-a lovit, tocmai datorită noilor sale succese, de împotrivirea tenace a episcopului Transilvaniei, care a dus în final la intervenția armatei regești și alungarea cavalerilor, în urma unui adevărat război. Slujitorii regelui au luat în posesie și țara (teritoriul) de dincolo de munți, aflată anterior în stăpânirea cumanilor. Abatele din Cârța (Făgăraș), "frumoasa mănăstire" (Iorga) de origine franceză, cisterciană, a fost solicitat să verifice hotarele încălcate-călugării cistercieni au dat dreptate regelui, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locali, desemnați sub numele de nobili, cnezi și voievozi. Această ierarhie s-a închegat din practica administrativ-teritorială, cea fiscală (dări), judecarea unor pricini (cauze), organizarea militară, apărarea teritoriului și ordinea lăuntrică. Se închegase un întreg aparat de stat, alcătuit din slujitori nobili, viitori mari dregători feudali, prin existența acestor funcții se prefigura viitorul mecanism statal medieval. În paralel cu voievodatul lui Litovoi din dreapta Oltului (Oltenia), în partea stângă a lui, în Muntenia, în zona Argeșului, se conturase un alt centru de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
efectul Comoroșan”, ceea ce i-a deschis o carieră internațională desfășurată în universitățile și laboratoarele din Europa, SUA și America Latină. Este membru de onoare al Academiei Române. Pentru biografia artistică a lui C. este de reținut descendența creatorului de ficțiune din familia slujitorilor științelor exacte. Dar mai sunt de reținut și întâlnirile lui cu Jorge Luis Borges și Constantin Noica, cruciale pentru simbioza dintre literatură și cultura filosofică. Literatură începe să publice în 1993: volumul de povestiri și eseuri Exerciții de naivitate, „prolegomenă
COMOROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286350_a_287679]
-
, carte populară de înțelepciune, cu un caracter satiric. Motivul, avându-și originea în vechile legende brahmane, este acela al înfruntării spirituale, competiție de întrebări enigmatice și răspunsuri înțelepte, între un suveran și slujitorul său. Arhetipul, aflat într-un text arameic, Solomon și Așmedai, inclus și în Talmud, se va transmite, prin intermediare bizantine la slavii de sud și la ruși, iar prin redacții latine, în Occident. Vechea legendă cunoaște o revitalizare în prelucrarea
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
ritualizate, cântecele funerare se impun prin arhaicitate și prin valoarea artistică deosebită. Departe de b. propriu-zis rămân versurile la morți, întâlnite în mai multe sate din jumătatea de nord a Moldovei, precum și în majoritatea zonelor transilvănene. Create și răspândite de slujitorii bisericii, aceste versuri funebre nu sunt încă asimilate de mediul folcloric. În ce privește structura, b. românesc are o serie de trăsături comune cu cântecele funebre ce răsună, în manieră asemănătoare, la înmormântările grecilor, albanezilor, sârbilor și bulgarilor. Jelirea mortului, plină de
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
loc trei secole mai tarziu, probabil nu a fost înțeles de contemporanii săi. După ceremonia de abdicare, în aceeași zi s-a tuns, s-a îmbrăcat cu haine bărbătești și a părăsit Suedia pe un cal alb, însoțită de câțiva slujitori. În cartea sa, intitulată Queen Christina of Sweden and her Circle: The Transformation of a Philosophical Libertine <footnote Susanna Åkerman Queen Christina of Sweden and her Circle: The Transformation of a Philosophical Libertine, E.J. Brill, New York, 1990, passim footnote>, Susanna
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
este o invenție a autorului. A doua ipoteza ne duce cu gândul la o formulare subtilă, ironică, a aceluiași autor, care sugerează că aceasta văduva ar fi avut o serie de relații intime cu viitorul rege sau cu unul dintre slujitorii săi și poate de aici și generozitatea să. Tindem să acceptăm a doua variantă, pentru că regele Carol al II-lea a rămas cunoscut în istorie, alături de vărul sau Ludovic al XIV-lea, pentru numărul mare de amante. Copleșit de situație
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
să aruncăm o privire peste umărul lui Richelieu. Pentru a înțelege dimensiunea caracterului politicianului Ludovic al XIII-lea este suficient să ne uităm la realizările sale. Richelieu nu a absorbit personalitatea lui Ludovic, ci, dimpotrivă, a fost cel mai devotat slujitor al său. Cardinalul a fost ministru numai cu voia lui Ludovic. Regele și ministrul au format un corp comun, rezistând unei nobilimi agresive și plină de gelozie, unui frate trădător, unei mame lipsite de suflet și morală. Această prietenie să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
dedicată morții cardinalului, a realizat una dintre cele mai frumoase caracterizări ale lui Mazarin, care însumează toate calitățile acestui mare om de stat:"A fost francez și italian, soldat și doctor în drept, laic și cardinal, un străin și un slujitor al coroanei, exilat și plenipotențiar, supus și prieten al regelui; una dintre cele mai de seamă victime, un phoenix; un Phoebus după ce norii s-au îndepărtat; arbitru al marilor popoare și al națiunilor".<footnote Geoffrey Treasure, The English Historical Review
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
o salbă, străvechi monumente, adăpostind neprețuite obiecte de artă, fiecare din ele amintindu-ne de un trecut glorios. Un astfel de monument este și Mânăstirea Putna, zidită de Ștefan cel Mare. Cuvinte: cetate de scaun = cetatea unde locuiau voievodul și slujitorii săi; capitala țării; Împlătoșat = Îmbrăcat, Înarmat cu o haină specială din zale, de fier, piele etc., pentru a apăra corpul de lovituri; arcaș = oștean Înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul. GIURGIU - CĂLUGĂRENII după Alexandru Vlahuță Sosim În fața orașului
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să puie mâna pe Lachanas care ședea pe scaun, simțindu-se pe deplin sigur. Pe când se întîmpla aceasta, Nogas strigă: Acesta este dușmanul părintelui meu, al împăratului; el nu merită să trăiască, să i se taie capul! " La aceste cuvinte slujitorii țin mînile lui Lachanas, îi înfig cuțitele în gât și, când se rostogolește la pământ, îl ucid cu totul. Curând Nogas dă poruncă să execute și pe Tzasimbaxis, care e ucis de un trabant ce-l lovește cu securea în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va avea să deie proviziile trebuincioase în măsură îndestulă pentru plată și restituire de cheltuieli, în cazul din urmă uzând de calea pe apă a Dunării și numai întrucît transportul va fi cu putință. 173 {EminescuOpXIV 174} 4. Acei soldați, slujitori sau furieri ai regelui maghiar cari ar fi opriți de-a pleca din cauză de boală și răni sau având a păzi carele sau din alte cauze temeinice vor petrece liberi și siguri în Valachia, fără a fi supărați sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
da viață Lumii. Similar, într-un alt text mitic sumerian, Enki stă întins în mare, dormind adânc. El este trezit din somn de Nammu, „mama tuturor zeilor”, pentru a săvârși antropogeneza : „O, fiule, scoală-te de pe patul tău... creează pe slujitorii zeului...” (52, p. 169). În texte mitice indiene, înainte de creația lumii, zeul Vi¿¡u doarme culcat pe șarpele cu o mie de capete, Ananta („fără sfârșit”, în sanscrită) - simbol al Haosului -, care plutește pe Oceanul primordial. În alte texte, după
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolul al IV-lea î.e.n.), în care un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau toți slujitorii săi (vicarios suos), este vorba de ospețe cultuale, probabil de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale - scrie Mircea Eliade - sunt din abundență atestate mai târziu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]