2,424 matches
-
tot acest timp, să tragă din țigară sau să ia o dușcă de țuică - li se păreau imposibil de suportat. Una plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
punând-o jos la un moment dat, am crăpat borcanul cu smântână. Acasă, în cameră m-am trezit la un moment dat cu niște vergi date peste picioarele goale și doar bunica a reușit să mă salveze. Mama locuia cu soacra, avea și ea frustrările ei pe care și le descărca când și pe cine avea ocazia. Apoi cu banii luați din vânzarea unei bucăți de pământ la țară, părinții au cumpărat o parcelă de pământ pe aceeași stradă, unde urmau
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
A fost o perioadă destul de grea pentru mine și pentru întreaga familie deoarece pe 9 august încetase din viață tata. O zi destul de neagră pe care mi-o amintesc destul de bine. În acea zi sculptam în bucătărie la lucrarea „Limba soacrei”, tata se simțea rău de o săptămână, după ce i-am dat câteva bucățele de pepene, i-am citit rugăciunea Regelui Manase din biblie după care m-am întors în bucătărie, doream să termin lucrarea; nu au trecut decât vreo 10
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
domeniu, deoarece o altă trăsătură a stilului său este simplitatea. În ansamblu ei colecția reprezintă o îmbinare armonioasă de sentimente și stări sufletești variate. Tristețea, veselia, îngândurarea, melancolia sunt doar câteva dintre ele. Dintre lucrările expuse ieri amintim: „Clovnul”, „Limba soacrei”, „Învierea”, „Trecând prin veac și mileniu”, „Necunoscutele”, „Leprosul”, „ Tristețe”, „Pasiuni secrete” și multe altele. Având o mare putere de abstractizare, Costel Iftinchi stăpânește cu desăvârșire arta de a îmbina și utiliza liniile, iar originalitatea și simplitatea creațiilor sale fac din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Vechi Mihai Eminescu; Expoziție personală „Între pământ și cer”, artă fotograficăIași, Galeria Casa Cărții; Salonul de toamnă al A.A.P. - Iași, Galeria Casa Cărții; Premii Premiul II cu lucrarea LACRIMI, la Salonul de primăvară, Iași -1998; Mențiune cu lucrarea LIMBA SOACREI, la Salonul de toamnă, Iași - 1999; Mențiune cu lucrarea DANSUL IELELOR, la Salonul de toamnă, Iași - 2000; Premiul III cu lucrarea BEȚIVUL, la Salonul de primăvară, Iași - 2001; Mențiune cu lucrarea ȚĂRANUL, la Salonul de toamnă, Iași2001; Premiul III cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Când îl luă în brațe, ochii lui căpătară o strălucire aparte. Îmbrăcat în paltonașul de urson alb și costumaș alb părea un omuleț de zăpadă din cei mai frumoși câți sau văzut. Când văzu că apare din urmă și mama soacră simți o bucurie în plus. Se agreau reciproc. Se sărutară pe obraji, strângându-se puțin la piept cercetând fără voia lor, una chipul celeilalte. Trecând pragul casei simți că Nicky emana un miros neplăcut. În câteva minute Carlina reușise să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Carlina își dăduse drumul lacrimilor care țâșniseră prea repede, fără voia ei, unindu-se jos aproape de bărbie. Nicky își croise sigur drumul spre inima ei, înduioșând-o până la lacrimi. Zarurile fuseseră aruncate și totuși cine câștigase? Ea sau el? Mama soacră îi lăsase timp berechet să se acomodeze în postura de mămică. Îl ținea pe Nicky la ea câte două-trei săptămâni după care îl aducea la bunicii lui. Acest lucru se petrecu trei, patru ani. Virginia era o femeie foarte inteligentă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
perioadă de timp când nu se simțea așa bine, hotărî să facă un control de rutină. Îi găsise niște afecțiuni hepato-biliare și fusese internată într-un spital. Trecuseră cam șase luni de zile, iar Carlina se simțea din ce în ce mai rău. Mama soacră era de față când avusese simptome de greață. Născând șapte copii își dădu seama imediat de semne și îi spusese lui Valentin: - Ia-ți soția și du-o la doctor. Precis este gravidă. Era o doctoriță tânără și agreabilă la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acord Ion. Dar de ce nu vrei să înveți și tu din exemplul dat de alții?! Zău, Mihai, nu-mi place să mă laud, dar tu știi care-i situația mea: soție farmacistă, doi copii, apartament cu cinci camere, bine mobilat, soacră-mea stă la mine și are grijă de copii, într-un cuvînt: mi-e bine! De curînd mi-a sosit și mașina... Cumnată-miu e cineva în tîrgul ăsta... E de ajuns să-i dau un telefon că-mi sosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se simte bine. Da, așa-i. Se simte bine. Evident, a avut și un gram de noroc. S-a căsătorit în ultimul an de studenție și, la repartiție, a cerut combinatul ăsta, să locuiască în același oraș cu mama fetei. Soacră-sa avea o casă mare, frumoasă, lîngă poștă. Dar nu avea încălzire centrală. Au vîndut-o și s-au mutat la bloc. Cumnată-su, cu un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în același oraș cu mama fetei. Soacră-sa avea o casă mare, frumoasă, lîngă poștă. Dar nu avea încălzire centrală. Au vîndut-o și s-au mutat la bloc. Cumnată-su, cu un copil patru camere. Ion, cu doi copii și soacră cinci camere. În una, a închis caloriferul și ține alimentele. Soția lui Ion, frumușică dealtfel, e farmacistă la farmacia din centru o văd de multe ori cînd merg să cumpăr aspirine. La Ion, în casă, am fost doar de cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun, paralizat de ideea că s-ar putea să nu mă fi invitat Ion de vreme ce mă întreabă așa ceva. Ce bilet?! face ochii mari spre mine Ion. Eu i-am lăsat un bilet să treacă urgent pe la noi, o aud pe soacra lui Ion. Sper că nu v-am deranjat prea mult, domnule Vlădeanu... Mă întorc spre soacra lui Ion, care a ieșit din sufragerie și a înaintat pe hol, pînă lîngă fiică-sa. Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreabă așa ceva. Ce bilet?! face ochii mari spre mine Ion. Eu i-am lăsat un bilet să treacă urgent pe la noi, o aud pe soacra lui Ion. Sper că nu v-am deranjat prea mult, domnule Vlădeanu... Mă întorc spre soacra lui Ion, care a ieșit din sufragerie și a înaintat pe hol, pînă lîngă fiică-sa. Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste pieptul plin, curgînd în falduri de la cordon pînă spre pămînt. Sărut mîinile, doamnă! îi spun, înclinîndu-mi fruntea. Ion se uită neștiutor la cele două femei. Soția sa îi înfruntă un timp privirea, apoi și-o mută spre mama ei. Soacra mai face un pas spre mine, scuturînd din cap într-un gest scurt, plin de mîndrie. Domnule Vlădeanu, mă ia de sus bătrîna, ia spune-mi unde a stat ginerele meu seara asta pînă la ora zece? Mamă, intervine jenat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din cap într-un gest scurt, plin de mîndrie. Domnule Vlădeanu, mă ia de sus bătrîna, ia spune-mi unde a stat ginerele meu seara asta pînă la ora zece? Mamă, intervine jenat Ion. Tu să taci! i-o taie soacra. Vă ascult, domnule Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre sufragerie, apoi mă uit la Ion bietul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o avarie la combinat. Ion a stat acolo pînă după opt... Și pînă la zece?! Pînă s-a spălat, pînă s-a schimbat..., mașinile vin rar..., îngîn eu. Am să întreb mîine la telefon dacă a fost vreo avarie, hotărăște soacra. Întrebați și acum... Nu mă învăța dumneata! Aseară unde a fost ginerele meu? Observ că Ion face un gest scurt, de hoț prins asupra faptului. Aseară l-am luat pe Ion la băut pînă tîrziu, că am primit niște bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cincizeci de lei nu înseamnă că mi-a plătit băutura. Nu luasem bani destui la mine. Poftim, Ioane, banii, spun, scoțînd din portmoneu cinci hîrtii de cîte zece lei, pe care i le îndes lui Ion în mînă. Mulțumesc, Ioane! Soacra întinde mîna, iar Ion, galben tot, îi pune banii în palmă. Cumplită scenă! Și, te rog, mi se adresează soacra, nu-i mai zice Ion, că-l cheamă Nelu. "Paștele mă-ti de babă sclifosită!", îi zic eu în gînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scoțînd din portmoneu cinci hîrtii de cîte zece lei, pe care i le îndes lui Ion în mînă. Mulțumesc, Ioane! Soacra întinde mîna, iar Ion, galben tot, îi pune banii în palmă. Cumplită scenă! Și, te rog, mi se adresează soacra, nu-i mai zice Ion, că-l cheamă Nelu. "Paștele mă-ti de babă sclifosită!", îi zic eu în gînd, privind-o scurt, apoi mă uit spre Ion, ferm decis să încep panarama: Auzi, mă Ioane, te cheamă Nelu... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
posibil să nu dormi, dragul meu?! Copiii cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția lui Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în Australia, în vizită la sora vitregă a lui Luke, care s-a mutat acolo, așa că nu se vor întoarce decât cu puțin timp înaintea nunții. Așa că singura reprezentantă a familiei lui Luke va fi Elinor. Elinor Sherman. Viitoarea mea soacră. OK... să nu mă gândesc la asta. Hai să scap de ziua asta și mai vedem. — Luke... tac, încercând să-mi găsesc cele mai potrivite cuvinte. Tu cum crezi că o să fie? E prima oară când părinții noștri se văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu însuflețire, uitând parcă și să mai respire. Le cunoști? Nu prea, recunosc. Nu știu prea multe persoane de aici. — Mi-am închipuit. Îmi zâmbește ironic și mai ia o gură de șampanie. Și... cum te înțelegi cu viitoarea ta soacră? Are o expresie atât de inocentă, că-mi vine să râd. — Bine, zic. Știi cum e... — Despre ce vorbiți? spune Luke, ivindu-se brusc lângă umărul meu. Îmi întinde un pahar plin cu șampanie, iar eu mă uit la Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cafea, zice defensiv. Și mi-a mulțumit. În felul lui, se poate spune că a fost și ăsta un fel de comunicare artistică... — Dacă zici tu. Îi zâmbesc fericită. Îmi pare foarte bine pentru tine. — Te distrezi? — Sigur că da! — Soacra ta e în elementul ei, văd. Ne întoarcem amândoi să ne uităm la Elinor, care e așezată la masa centrală, înconjurată de doamne elegante. Are o vagă îmbujorare în obraji și n-am văzut-o în viața mea atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
azi. N-am răspuns nici la precedenta, n-am venit nici la Bacău, la Festivalul Bacovia, n-am trimis nici interviul cu M. Steriade. Noi suntem cu toții sănătoși, dar foarte agitați de trei săptămîni încoace (mătușa Nuței, mai exact, cumnata soacră-mi, care este, în același timp, nașa noastră și nașa Lăcrămioarei, e grav bolnavă aici la Iași. Are 43 de ani, are doi copii, o fată ca Lăcrămioara și acum starea nașei noastre e foarte gravă. Adică nu este nici o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și dorea să-și stabilească domiciliul în capitală. DAN MIRCEA POPESCU (fost ministru al Muncii și Protecției Sociale) La 1.1.1990 domicilia în str.Ceaikovski nr.13, ap.6, et.2, sectorul 2, proprietatea personală a lui Zaharescu Constantă, soacra să. În baza borderoului 104/1 7.X. 1991, a primit de la Președinția României două locuințe pe numele său: 1.- poz. 5 din tabel - 52150/17.X.1990 - apartamentul 15/2 camere în blocul P.3 situat în Bd. Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Frasin), iubește ca pe proprii părinți, pe părinții lui Costache, asigurându-i cu toate cele necesare vieții, ocupându-se de sănătatea și hrănirea lor, tot atât de mult ca și a propriilor copii. (știți cum decurg în general relațiile dintre nurori și soacre ! De data aceasta fenomenul e invers, nora ține mai mult la socri decât la proprii părinți, care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor două fiice
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]