56,932 matches
-
mea în general, nu numai din punct de vedere intelectual". Tatăl său i-a pregătit o casă la marginea orașului, înconjurată de o mare grădină, putînd sta, pe patul său cu rotile, pe terasă înfofolit toamna, primăvara și iarna, la soare. Îl ruga insistent, să vină să-l viziteze, putîndu-și face chiar vacanțele la Roman. Oricum, era exasperat de gîndul de a nu deveni o povară pentru acest nesperat prieten. "Te rog însă să nu-ți fie teamă de expresia mea
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
gîndul la Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel al ultimei perioade: "Lumea-i culcușul unui iepure alb ninge ca-n codru/ ca-n pragul unui secol iluminat/ unu-nțelege/ alții se uită urît/ la jocul cu mărgele de sticlă/ soarele se turtește la orice eroare de limbă/ dar spre seară eu nu șterg nimic/ spun propoziții enorme/ mai complicate decît filigranul pardoselii spre paradis" (Vizionarea unui poem). În privirea meditativă a poetului nostru apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Constantin Țoiu Elementul vizigot, cel maur, latin, plus grecii și fenicienii alcătuiesc substanța iberică al cărei spirit strălucește mai ales în pictură. El Greco... Velasquez... Goya... Acestui spirit i se adaugă lumina pămîntului ars de soare, firea aprigă a locului, fervoarea catolică. Să ne mai mirăm că aici a fost înălțat Escurialul credinței absolute și că, drept urmare, apăru la un moment dat și Inchiziția?... Dar celălalt adaos, civil, - Cavalerul tristei figuri, personajul tragi-comic al originei complexe
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
metru pătrat. Pot să spun că încep să respir mai ușor abia cînd întîlnesc vreunul din blocurile americanizate din centru. Unul are fațada imensă de sticlă peste care curge silențios o pînză uriașă de apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul etaj al blocului, de unde începe iarăși să cadă la loc peste suprafața de sticlă fulgerînd în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc în acest
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
apă prelingîndu-se peste siliciul scînteind în soarele verii... Stau sub tunelul de apă ce se îndoaie pe dedesubt, reciclîndu-se, urcînd din nou spre ultimul etaj al blocului, de unde începe iarăși să cadă la loc peste suprafața de sticlă fulgerînd în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc în acest tunel răcoros, umed de scurgerea necontenită a cascadei de apă, gîndindu-mă că jocul spectaculos al apei veșnic reînnoite, tălăzuind în plan vertical, nu putea fi născocit decît în capitala Imperiului în care soarele nu
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
în soare. Cîtva timp, mă adăpostesc în acest tunel răcoros, umed de scurgerea necontenită a cascadei de apă, gîndindu-mă că jocul spectaculos al apei veșnic reînnoite, tălăzuind în plan vertical, nu putea fi născocit decît în capitala Imperiului în care soarele nu apunea niciodată și că patima ținutului glorios al tuturor cuceririlor geografice, artistice, a fost și a rămas Oceanul... * După Ermitage, Tate Gallery, Uffizi (exceptînd Luvrul, ca arhitectură) muzeul național spaniol Prado în care mă pregătesc să intru întîia oară
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și de problemele insolubile ale comunității lor, navigînd spre punctul fertil al întîlnirii cu celălalt, sub soarele culturii eliberate de mistica "rădăcinilor" și al unei apartenențe nu moștenite, ci asumate la Europa". Însă nu e aceasta tocmai postura cea mai clarvăzătoare? Întrucît să recunoaștem că ea înfățișează măcar trei avantaje indubitabile: depășirea impasului istoric al unei Basarabii
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
e - nu-i așa? - măgulitor: "Dar gîndiți-vă ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcurărașul din Miorița ar fi pus mîna pe ciomag și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar fi avut ciobănașul mioritic dacă ar fi rămas în viață!". Sau o precipitată înșiruire de opere ultragiate, doar-doar s-ar prinde în ilustrul șirag și propria-i producție: Există deci destine și
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
început și eu ca flăcăul din poveste care s-a însurat prea devreme și dacă la început era tare bine-se însurase ca toată lumea socotită toamna când sunt bucate-spre sfârșitul postului mare era sfârșit de tot. Ieșise pe prispă la soare (Paștele fiind măi în vară) să-și mai revină în puteri și a venit cocoșul lângă el și l-a mai pus naiba să înceapă să cucurigăcească, că bietul flăcău l-a dat cu mâna deoparte spunându-i: Ușșșșș!. Că
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
dar și cu o anumită ironie, găsindu-l cam neajutorat. Scenele "conjugale" sunt înduioșătoare și, în același timp, de un comic irezistibil. Iată-l, de exemplu, pe Fotiade cerând ajutor subalternului său după ce, nesăbuit, a stat prea mult dezbrăcat la soare: " - Simioane, făcu domnul Fotiade. - Ziceți, dom'șef. - Ești bun să vii să mă masezi puțin? - Să nu vă usture, dom'șef. Ați prins ceva culoare. Drept răspuns, domnul Fotiade puse ligheanul jos și se lăsă în față, ghemuindu-se. Acarul
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
ceva culoare. Drept răspuns, domnul Fotiade puse ligheanul jos și se lăsă în față, ghemuindu-se. Acarul veni lângă șezlong și-și puse palmele pe umerii rotunzi ai celuilalt. - Au, făcu domnul Fotiade. - Vedeți? V-am spus eu. - Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
între tineri și bătrîni. Editorialistul crede că, după '90, conflictul "a reizbucnit în forme schimbate și cu o intensitate greu de bănuit înainte. Franc spus, este vorba de o luptă pentru putere, fie ea și pur simbolică". Nimic nou sub soare, fenomenul e normal și prezent în toate culturile, numai că acum și aici capătă accente ridicole: "Niciodată[...] "bătrânii" nu s-au simțit mai amenințați, fiindcă tinerii intră în jocul simbolic al luptei cu niște arme pe care generația vârstnică nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
din epocă, de a scrie versuri. Scriam în contra vremii literare vitregite. De pildă, sonete parnasiene, ca următorul, pe care-l reproduc în amintirea lui Nego. Pastel eleat Am văzut cerul dreptunghiular printre blocuri Cerul limpede și trist ca o teoremă Soarele încerca să apună în mai multe locuri Dar spațiul era luminoasa dilemă. (Citez doar strofa I) Sau poeme suprarealiste ca: Scaunul de optsprezece carate Era o dată un scaun/ frumos ca un faun/ Și scaunul avea doică,/ O scoică./ Într-o
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
a părut mai rotund, mai lucrat în detalii expresive decât "Cavalleria", rămasă în granițele unei lecturi convenționale. În versiunea Ponnelle e invers: dintre cele două, "Cavalleria" este cea mai închegată. În decorul asemănător - o stradă de sat sicilian sub un soare arzător - dar împărțit pe mai multe nivele ceea ce permite un spațiu de joc variat, ritmul este grăbit, fără timpi morți. Iar atunci când suprafețele sonore extinse ale muzicii încetinesc desfășurarea, mici acțiuni secundare completează sau explicitează situațiile, vizualizând idei doar subînțelese
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
Bogdan Iancu După volumul Psalmii maimuței, publicat în 1997, Claudiu Soare revine cu un nou volum de poezie, Evul relei credințe. Coperta a IV-a oferă schematic, într-o confesiune revendicativă, o cheie de lectură: "practicînd astfel spovedania pînă la schelet, lipsită de carnea ipocriziei, textul acestei alcătuiri adună în el
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura Vinea, București, 1999, 72 p.
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura Vinea, București, 1999, 72 p.
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
ea îmbrăcată, amîndoi în picerili goale. Atît. Nu goi, ca ăilalți de la oraș. Stau amîndoi la capătul plajei. Cît mai departe de dunga țărmului. Stau pe un fel de dîmb, el cu pălăria lui neagră pe cap albită de forța soarelui, ea cu o basma, tot neagră, cu flori roșii pe margine și cu... (nu se înțelege, scris decolorat). Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi relatează mândru cum îi spusese el neveste-si să-și aleagă și ea, d-acolo
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite: arhetipuri, modele și manifestările lor specifice: Panta rhei, dar Nimic nou sub soare. Pendulând între universal și particular, căutând întotdeauna să găsească în lumea de lângă el avatare ale miturilor mai vechi sau mai noi, culegător asiduu de mărturii orale, cititor de literatură proastă și amator de benzi desenate și filme de consum (mai
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
a doua zi dimineața... o conduc pe doamna Cancicov în vervă acasă la ea, în apropiere de Victoriei. Să tot fi avut pe atunci spre 70 de ani... Țin minte cafeaua pregătită de dînsa. Agerimea ei, feminitatea și cum bătea soarele matinal, puternic, în baia a cărei ușă rămăsese deschisă, razele reflectîndu-se în faianța albă. Starea de tranziție de la o clasă socială la alta. Locul unde caracterul uman slăbește preschimbîndu-se prea repede. Apare parvenitismul știut, au loc oscilațiile urîte. Vezi țăranii
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre toate acestea Alain Montandon a avut amabilitatea să ne vorbească la Saint-Denis (Réunion), spațiu paradisiac, scăldat de Oceanul Indian, înmiresmat de orhidee, vanilie și vetiver, încălzit de soarele tropical și de vulcanul Fournaise, frecvent în activitate, unde a fost organizat unul din colocviile despre ospitalitate. Domnia sa a avut amabilitatea să ofere cititorilor români acest eseu - din care publicăm mari fragmente - despre ambivalența și ambiguitatea pragului, temă atît de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
aptă de variațiuni cromatice pe propria-i temă ironic-solară: "poate că mîine vom înțelege// adevărul a fost întotdeauna/ un lucru obișnuit umil// însă azi mergem la întîmplare/ prin iarba umezită de ploaie// pipăim pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
identitate sonoră ce fixează reveria. Precizarea temporală, "o oară și mai bine", nu e deloc gratuită. Poetul semnalează astfel că tot ce se întâmplă se situează în timp profan, iar nu în vremea suspendată, în non-timpul inițiatic: amiază plină (când soarele e la zenit) și plinul miez de noapte (guvernat de nadir). Scriitorii români de prin anii '30-'70 ai secolului XIX, si mai tarziu, erau adesea inițiați în diferite rituri masonice... Curios e că, în "Muma lui Ștefan cel Mare
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mapamondul e "distribuția internațională"; cu consecința ei liber consimțită: în locul frumoasei limbi a lui Voltaire - engleza! Drept care, deși pepiniera franceză n-ar fi dus lipsă de exemplare corespunzătoare, iat-o pe transoceanica Uma Thurman în rolul de favorită a Regelui Soare, și iată-i pe toți - Ludovic, Colbert, Prințul de Condé, iată-l pe Depardieu, iată toată Curtea Franței și tot filmul (Vatel) vorbind englezește! Cannes-ul 2000 a fost inaugurat, așadar, de o superproducție franțuzească, jucată în engleză, sub bagheta
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Iulia Alexa Demers speculativ subtil, Melancolia descendenței, a Monicăi Spiridon reprezintă o psihologie metaforică a literaturii complexate de lipsa noutății. Motto-ul ei ar putea veni de la Ecleziast: "nimic nou sub soare", implicit eterne reîntoarceri și nostalgii ale trecutului. E o carte despre nevoia literaturii de a se legitima în descendență și despre avatarurile poeticii intrinseci. Din acest punct de vedere s-ar constitui într-o perspectivă de receptare de gradul II
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]