5,168 matches
-
ne invidiază. Pe la începutul lui 2016, pentru prima oară, am făcut o donație pentru un jurnalist independent. I-am descoperit articolele și povestea personală impresionantă în mod întâmplător și m-am simțit jenată să nu contribui cu nimic, după ce am sorbit o jumătate de duzină de articole, toate scrise cu zvâc, inteligență și sensibilitate. Pe la finele anului, am făcut și prima donație pentru o organizație a jurnalismului independent. A fost o decizie emoțională, recunosc. Povestea doctorului Burnei, documentată sisific, în episoade
„Fă-te micro-mogul de presă” și alte 3 soluții prin care poți apăra democrația de minciună, manipulare, propagandă () [Corola-blog/BlogPost/338363_a_339692]
-
în orașul Sancti Spiritus, unde mai sunt oameni care-și aduc aminte de un 6 ianuarie 1959 și acel Comandante care coborâse din munții Sierra Maetra și le striga că în curând o lume nouă va să vină. Mulți îl sorbeau ca pe serul care să le mai dea o speranță împotiva cancerului corupției și sărăciei pe care le întruchipa atunci dictatorul Batista. Au trecut 58 de ani de atunci, ani de ... dar să-i lăsăm pe cubanezi să-și eticheteze
Cucerirea revoluționară a lui Fidel pe care toată lumea și-ar dori s-o păstreze: Cimavax, vaccinul cubanez pentru tratarea cancerului () [Corola-blog/BlogPost/338704_a_340033]
-
de parcă ar fi singura masă după săptămâni de zile. Au fost două persoane care au scotocit în pungile alea de popcorn și le-au foșnit un sfert de oră ca nu cumva să piardă vreo boabă de porumb, apoi au sorbit zgomotos și cu nedismulată poftă din băuturile carbogazoase. Nu pot să înțeleg bucuria, disperarea sau lipsa de bun simț - spuneți-i cum vreți molfăitului zgomotos de popcorn din sălile cinemaurilor de mall. Pentru mulți, filmul devine doar un pretext pentru
La mall, l-am petrecut pe Kennedy pe ultimul drum, alături de un cor de consumatori frenetici de popcorn și cola () [Corola-blog/BlogPost/338790_a_340119]
-
jos acolo, în piață, iar unul dintre tinerii Harry Potter a început să țină un soi de discurs. Evident, nu înțelegeam nimic din ceea ce spuneau, dar îmi puteam da seama că discursul era important pentru cei așezați, deoarece cu toții îi sorbeau fiecare cuvânt. La finalul discursului s-au auzit aplauze și chiote de bucurie, iar ceilalți tineri cu mantii au umplu niște bidoane cu apă din fântână și, trecând pe deasupra capetelor celor care stăteau jos, au răsturnat bidoanele cântând și râzând
ce învățăm la trei luni după ce ne urcăm pe mese la banchetul de absolvire a liceului () [Corola-blog/BlogPost/338589_a_339918]
-
cănile pline de apă. Bătrânul intră pe portița îngustă dinspre agud și se strecură în chiler ignorându-i. Apucă de coadă un ibric, îl strecură în găleata plină de sub masă, pipăi cu buzele brăzdate de arșiță și praf lichidul rece sorbindu-l mai apoi cu nesăț. Era de la moș Mănlache, proaspătă și bună la gust. - Pe lumea cealaltă Dumnezeu l-o fi iertat, că mare bine o mai făcut când o săpat-o, gândi el în sinea lui. Oboseala și toropeala
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Soare mai plutea încă deasupra Hobanei. Se ridică cu greu de pe prispă. Apă mai avea într-o găleată pe o bancuță din față chilerului. Apucă o moșoaică dintr-un par, o clăti, se spălă pe mâini, apoi își umezi buzele sorbind rațional din lichidul răcoros. Nu mai avea timp de dus la fântână. Vaca trebuia mulsă. Peste un sfert de ceas se-ndrepta tăcut spre poiată c-un șiștar și-un ibric plin cu apă călduță, urmat în tăcere de un
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
și o duce bine. O duce încolo, o duce încoace, o duce în brațe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust și gust bun. Nevasta-l mănâncă și-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneșteanul, și-i tare atent cu toată zestrea și cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, și-i tare mult iubitor de pământurile pe care le are femeia mai încolo, pe
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Literatura > Beletristica > PETALE DE PRIMĂVARĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De-ar fi să mor, să fie primăvară, Să poată heruvimii să-mi presară Petale-n catifea de trandafir, Să sorb aevea mireasma din potir. Să mă-nvelesc în zori cu lăcrămioare, De-mi va fi frig și nu va fi nici soare, Voi bea atunci nectarul lor fierbinte, Să nu mai simt, când sufletul asfinte! Iar dacă-s norii supărați
PETALE DE PRIMĂVARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340063_a_341392]
-
s-ascund durerea Și-n lacrima ostilă.. mi-a triumfat plăcerea! Chiar dacă ploaia rece îmi spală astăzi trupul Țâșnesc din mine raze..înlănțuind văzduhul Având curaju-n tâmple ca să-mi acopăr rană.. Mirajul mi-e destinul...eu sunt Fata-Morgana! Căci astăzi sorb din viața scânteia cea divină Iar mâine urc în ceruri pe-o rază de lumină! Cu cat prezentul urca spre viitorul meu Cu-atât va trece timpul..trecutul voi fi eu.. Deci vreau că viața-mi scurtă iubirea s-o
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
MICA SIRENĂ Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Tu mică sirenă a mării frumoasă făptură ți-ai dorit pe uscat să trăiești și-un bărbat cu foc să iubești. Și ai sorbit însetată de dorință din fermecatul elixir, apoi ai gustat ca și Eva din fructul oprit. Acum pe plaja pustie se văd doar urmele pașilor tăi, parfumul tău de ambră încă mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
să mai zbori prin lumi de inimi, Vrei să porți neliniști, clipe, ascultând adânc în glasuri Al timpanului cascade, stropi albaștri te ud lacrimi, Marea-i plină de-al tău plânset, valuri spumegă în marșuri. Porți în suflet soarta lumii, sorbi vestită-n amintiri, Ai iubit, eternă dragă, poate da sau poate-i mit! Fierbi regrete înroșite, a fost tot sau doar priviri? Șoapte-n strune te îndeamnă, vers în cerul adormit. Eu privesc sprânceana vremii, secole de dor eu simt
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
mine-n gând. Râuri fierb, izvorul tandru-i, printre albe zeități Sufletul se-mbată-n tine,-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă. Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă, Prin coloane de catrene zburdă-n claie albe vise, Soarele mai stă și-ascultă, gânditor, departe-i nimfă, Îți zâmbește,-ți luminează, mut în conul nopții triste. III Caldă în priviri
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE Autor: Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă, În zorii zilei, prin pădurea măiastră, Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare, Admirând creația divină în floare! În mirifica pădure oxigenată, Stau în Mama natură, cea fără de pată, În labirintul de poteci de
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340097_a_341426]
-
se află într-un vid cosmogonic, unde „ vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște” Atât de îndepărtat este de Hiperion, încât acolo unde pare că stăruie umbra demiurgică,„Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe/ E un adânc asemena/ Uitării celei oarbe.” Hiperion este un răzvrătit, de două ori nefericit. Revolta lui este dublă: la început el se răzvrătește împotriva”greului negrei veșnicii”, dorindu-și leliberarea, pentru ca , în final, să-și manifeste acea revoltă glacială
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
nu să coboare pe pământ în banalul existenței umane. Confruntarea lui Hiperion cu Demiurgul este dramatică. El pare un fulger neîntrerupt: „El zboară gând purtat de dor,/ Pân ’ piere totul-totul...// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe.” Structura poemului în cele patru tablouri, aflate în antiteză, în care pendularea planurilor dintre terestru și cosmic, uman- fantastic, aduce cu sine explicarea simbolurilor. În primul tablou comunicarea celor doi ( Luceafăr și Cătălina
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
de departe de București, într-un sat cufundat între dealuri, în care nu e nimic de luat în seamă și „unde nu se întâmplă nimic”, el a răspuns cu versurile: Nu e nimic, și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene/ Iubirii celei oarbe!, strofă care, în scurt timp, avea să apară pe toți pereții, ca și lozincile despre partid și republică. Când a intrat prima dată într-o clasă de elevi, a șaptea, a trântit catalogul
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
variate și nuanțate, specifice poeziei, Liviu Jianu s-a împrietenit cu marele Cuvânt, în frazări axiomatice, sapiențiale, din fondul cel Curat al Limbii Române, amirosind a busuioc și a mirt. Rostirea lui este cea a înțelepților de la care trebuie să sorbi toate cuvintele ca să găsești zeci de înțelesuri. O poezie atât de profundă, rar am aflat printre confrații de condei contemporani. De câțiva ani urmăresc site-urile literare și mereu găsesc filoane aurifere și pepite cu care mă delectez pe îndelete
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
ei doi erau cei mai buni dintre toți. Fuseseră colegi de cameră în anul care trecuse și acum se întorseseră în cabina lor ca să stea cu burta-n sus și să se lăfăie în neașteptata luxură a noilor efecte, ca să soarbă cafea decofeinizată, numită kafea și să fumeze țigările denicotinizate din rația reglementară, numite Denikcig de către producător și poreclite gîtuielnițe sau spărgătoare de plămîni. „Pasează-mi o gîtuielniță, Jax”, zise Oțel stînd tolănit cu mîinile sub cap și visînd la ce
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Rătăcind printr-o moleculă Fluxul magnetic al timpului m-a atras în centrul propriei mele molecule. Substanța chimică o sorbeam precum vinul dintr-un vas. Începusem să mă definesc ca un grup electric neutru când mi-am găsit perecha pe insula Eubeea, zisă Evia, un atom dinamic numit femeia. În sfârșit eram o moleculă diatomică, trăim în propria noastră reacție
RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340766_a_342095]
-
sunt treji, în fiece clipă, si veghez la frunțile de macilor, ale dumbrăvilor noi - de greșesc, dă-mi pedeapsa cea dreapta, numai ochii mi-i lasă să admir toți fluturii când roiesc că, albinele, cật îi ziua de mare, si sorb, ca și mine, cu nesaț, roua din ciuturi. Referință Bibliografica: Elogiu fluturilor / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELOGIU FLUTURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340792_a_342121]
-
După câteva minute Adriana se ridică. Își șterse sângele ce picura din nas și încercă să-i vorbească, sprijinindu-se de brațul canapelei, destul de răvășită încă de surpriza neplăcută pe care nu și-ar fi putut-o imagina vreodată. El sorbea șampanie, pahar după pahar, indiferent, aparent plecat cu gândul departe. Observând că nu o ascultă, cu pași mici, înceți și nesiguri, Adriana plecă la baie să se spele. Ieși de acolo mai calmă, mai sigură pe ea și se opri
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
el. Libertatea cuvântului este libertatea de a nu fi de acord. Ideile nu sunt atât de fragile ca oamenii.Socrate știa că ideile lui-și exemplul dat de el-aveau să dăinuiască și că Atena avea să poarte pata morții lui.Sorbind cupa cu otravă de cucută Socrate a trecut din efemera viață în trăinicia eternității.” Moartea lui Socrate”, înconjurat de discipoli, este eternizată sugestiv,într-un tablou executat în anul 1787, de Jacques Louis David. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Condamnarea
CONDAMNAREA LUI SOCRATE-O EROARE A ISTORIEI, SAU A JURAŢILOR? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340823_a_342152]
-
în formare; Nici nu a-mplinit un an, dar când face o cântare Din guriță, te excită... Păi, ea de mică are haz: Când vorbește, e peltică, iar gropița din obraz Îi dă farmec și-i iubită, că din ochi este sorbită; Când se plimbă pe alei, de cocoși este dorită. E fudulă și isteață, iar când vine pân’ la gard, Pintenatul s-a trezit... cum pe el penele-i ard. „Cucuruguuu!” zice hoțul, e semnalul că o place: Dă din aripi
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
azi ceea ce știam dintotdeauna: nu există distanțe. Nu sunt și nu au existat. Consistența treptelor de marmură și travertin ale faculății, tocite și rotunjite, se simte la fel de bine și prin pantofii noștri „Made Not in Romania”. Talpa noastră pare să soarbă febrilă energiile cu care se încarcă static ex-staticul nestatornic din noi, care a plecat puțin în lume, să mai vadă ce și cum. E momentul în care nu mai putem spune că ne aflăm la București. Corectă ar fi mai
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
Acasa > Poeme > Devotament > LA CAFENEA Autor: Ionica Baicu Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului La cafenea E noapte, Fum, vorbe sparte. Stau în cafenea, Cu Timpul mă petrec , Sorbind dintr-o cafea. Îl rog să se oprească Pentru o clipă-n loc, Să simtă-n a lui vene Neostoitu-mi foc. Îi povestesc de flori, De roua dimineții, De zâmbet de copil, De soare și de nori. Îi spun de
LA CAFENEA de IONICA BAICU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340941_a_342270]