16,835 matches
-
numa’ la căldarea ta de guiaș, apa ne-o curs pă țavă și ghezu’ pîn paipuri, lampa s-o aprins sîngură, ce ne-o trăbuit? De asudat, am asudat lucrînd cu focu’ și cu heru’, da’ am putut a mă spăla cînd am vrut! Acolo ajungea la noi negru’ cela cu cîte un hurdău de bere la săptămînă, tăți beam și petreceam cu voie bună! Aci, aflu numa pălincă de napi care pute de zîci că-i din cufuritură de prune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește în semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcătoasei”. Spre deosebire de Marcu și Matei, unde gestul femeii are un sens premonitoriu, echivalând cu o îmbălsămare avant la lettre, Luca își construiește scena cu o semnificație evident penitențială. Femeia intră în casa fariseului ca să-și plângă păcatele, ca să și le spele cu lacrimi și, în cele din urmă, să fie iertată și izbăvită. Ea se apleacă deasupra picioarelor lui Isus, pe când femeia din relatările lui Marcu și Matei varsă mir peste capul Acestuia. La Marcu și la Matei (ca și la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-I varsă lui Isus parfum peste păr. Luca vorbește clar despre o „păcătoasă”, cunoscută ca atare de lumea din oraș, care intră în casa unui fariseu pe nume Simon și-I toarnă lui Isus parfum peste picioare, după ce I Le spală cu lacrimi și I Le șterge cu părul despletit. Tot Luca, în capitolul imediat următor, amintind numele Mariei Magdalena, spune despre ea că a fost posedată de șapte demoni. Conexiunea este sugerată, chiar dacă nu se afirmă identitatea explicită, între păcătoasa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită coincidență între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, în vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, așa cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Christ, terminată în 1855, dar reprezentată abia în 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice în jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede învestit cu tragica misiune de a-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care îmi îngădui să o citez aici, în traducere proprie: Vestea nașterii Mariei Ana s-a întristat foarte tare, și-a azvârlit veșmintele de doliu, și-a spălat părul, s-a gătit în haine de mireasă și pe la ceasul al nouălea a coborât în grădină să se plimbe. și văzând un dafin, s-a așezat sub el și a început să se roage la Domnul atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
maximă precauție și discreție, să-i aducă la cunoștință tragicul deznodământ. Dar Abraham, lipsit de organul perceperii răului, nu înțelege nimic. Păstrează totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile în apa mării și rugându-se lui Dumnezeu - obiceiul tuturor iudeilor -, se înhămau iarăși la citirea și lămurirea fiecărui șpasaj din Scripturăț. 306 I-am întrebat și despre aceasta, anume, de ce își spală mâinile în timp ce se roagă? Iar ei mi-au explicat că e o mărturie cum că n-au făcut nici un rău. Căci toată puterea șde a făptui cevaț se află în mâini. Ei legau toate cele, în chip frumos și sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
1565), șase franciscani spanioli, iar toți ceilalți erau laici. Alb. Casa noastră în alb.1 Ne întorceam de la Nishizaka. Soția stătea în prag. Fiii mei au văzut-o. Eu nu vedeam decât pietrele drumului. Albe și ele. Ploi și zăpezi spălaseră drumul. Nu și sângele. Țineam ochii în pământ. Strângeam din dinți. Nu vorbeam. Nici unul nu vorbea. Cel mare m-a tras de mânecă. Simțeam cum tremura. Atunci am văzut-o. Aprinsese "lanternele morții"2 lângă ușă. Ne aștepta. Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
murdar de lut, m-am luat binișor după el să văd unde stă și ce face. Era ud tot și plin de lut ca și mine. S-a strecurat pe lângă casă în șopronul unde lucra tatăl lui (probabil să se spele mi-am spus), când tocmai atunci am auzit-o pe mama lui chemându-i la masă. "Ei, să vezi acu' chelfăneală!" mi-am zis, fiindcă știam ce mă aștepta pe mine acasă. În plus, taică-su era tare supărat: meșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce să fac?! Și uite ce murdar ești! Ce-o să zică mama când te vede?!" Hm! mi-am spus. Scapă ușor, pe mine taică-meu m-ar fi pocnit deja, urlând de-ar fi auzit tot satul: "Haimana ce ești! Spală-te și treci la treabă! Nu mănânci până nu-ți termini treaba! Să te înveți minte! Te-ai înhăitat cu toți derbedeii, pușlama ce ești! Ce, avem noi timp de joacă?!" Dar tatăl lui văd că stă de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi frate-su, nu fii-su. Iar el, uite-l! Nici nu clipește, de parcă l-ar lăuda! Și nici nu-și cere iertare! Mamăăă, dac-aș fi făcut eu așa, ce bătaie mâncam nu mai stăteam pe fund o lună! "Spală-te și du-te la masă, să n-o supărăm pe mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai sus de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unele în casă! Calic, da' cu nasu' pe sus!" Atunci, bărbatul s-a uitat la copil și am văzut cum în ochi îi juca toată bucuria și toată lumina soarelui. "Nu veniți la masă? Ia-l și pe prietenul tău, spală-l și haideți, că se răcește mâncarea!". Apăruse mama lui. Atunci am înțeles că fusesem văzut și mi s-a făcut tare rușine și frică. Mă gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
făcut tare rușine și frică. Mă gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să spună un cuvânt, mama lui mi-a surâs, m-a luat de mână, m-a mângâiat, m-a dus la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și frică. Mă gândisem că, dacă mă descoperă, or să mă pocnească și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să spună un cuvânt, mama lui mi-a surâs, m-a luat de mână, m-a mângâiat, m-a dus la apă, m-a spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și or să mă alunge doar trăsesem cu ochiul și nu era familia mea. Atunci copilul s-a întors și a spus: "Am să te spăl mai târziu. Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să spună un cuvânt, mama lui mi-a surâs, m-a luat de mână, m-a mângâiat, m-a dus la apă, m-a spălat din cap până-n picioare, mi-a dat o cămășuță curată. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Spală-l tu acuma, mamă n-a venit încă timpul să-l spăl eu!" Și, fără să spună un cuvânt, mama lui mi-a surâs, m-a luat de mână, m-a mângâiat, m-a dus la apă, m-a spălat din cap până-n picioare, mi-a dat o cămășuță curată. Ne-am așezat la masă, s-au aprins lumânările, s-a spus rugăciunea și la noi acasă se aprindeau lumânările și se spuneau rugăciuni dar aici parcă o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
blând și trist: n-ai înțeles nimic. Și m-am simțit murdar, murdar de gândurile mele, de sărăcia, de invidia pe care n-o știusem până acum. Dar băiatul... Oare ce-o fi vrut să spună atunci că o să mă spele mai târziu?... Cum și Când adică?" N-am știut nici eu ce să-i spun. Tăcuserăm și ne uitam în flăcările care închipuiau oameni, case, castele, pasări... Așa se face că n-am văzut ce se petrecuse doar am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ierusalim. L-am căutat cu privirea pe tânăr. El încă mai dormea, dar chipul său strălucea. L-am trezit, fiindcă deja ceilalți se pregăteau de plecare. "Știi ce mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fiindcă nimeni, dar nimeni nu are un unchi ca al meu ! De data asta, chiar mergem ! a zis tata. Nu mi-a venit să cred. Îmi pierise graiul și am încremenit cu gura căscată. Hai, du-te, mișcă-te odată, spală-te și să te găsesc gata când mă întorc cu mama lui, că o luăm și pe ea să-l vadă. E fiul ei și i s-o fi făcut dor de când nu l-a văzut... Da, sigur, avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a chemat la el. Mi s-a făcut frică. Acuș o să-mi spună să plec. Dar unde, Doamne?! Dar nu, nu era asta. S-a uitat lung la mine cine știe ce-o fi văzut. Mi-a spus să mă spăl și să mergem împreună la sinagogă. N-avea importanță dacă mai era ceva de făcut prin casă. "De când nu te-ai mai rugat?" mă întrebă el. N-am răspuns. Parcă de când se uscase mâna, nici nu mai vorbeam cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altoia! Auzi! "O face ca să iasă om din mine". Da' așa, ce eram?!) Ei, da, o ascultam pe mama, fiindcă-mi părea tare rău de ea. Numai într-un plâns o ducea de când murise el. Ne făcea de mâncare, ne spăla, ne ducea la culcare... dar deodată i se umpleau ochii de lacrimi și stătea așa, dusă, nu vedea, n-auzea nimic, puteai să și strigi lângă ea. Pe urmă ne lua la sărutat pe fiecare... Sau nu. Mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și purpură... exact ca al unui rege. Și picioarele-i erau albe și curate doar o pată roșie, așa ca un trandafir, înflorea pe fiecare o fi vreun semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Pe care nici apa morții n-a reușit s-o stingă. Ce este autentic: textul egiptean; pasajele din Biblie; aprecierea distanței și direcției de mers de la Ierusalim spre Emaus (spre vest); izvorul din Emaus, unde se spune că și-a spălat picioarele Iisus; numele Gamaliel (al învățătorului Sfântului Ștefan); Kelil = coroană = Stephanos. Povestea este "istoria" Sf. Ștefan. În cer și pe pământ Hai, surioară, uită-te un pic la mine. Așează-te oleacă să vorbim. Nu pleca afară ! Știu, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]