9,106 matches
-
acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
armă, încă una, la dispoziția seducătorului. Ca orice senzual suprasolicitat, Robert Șerban dă semne de nevroză, se lasă bîntuit de sentimentul golului și-al destrămării, al pierderii puterii. Din aceste căderi excavează viziuni de o sălbatică expresivitate, sub imperiul unei spaime elementare și contagioase: ŤScutul lui cît o cîmpie de pe care s-au retras apele/ și au lăsat în urmă stîrvuri de animale de oameni și pești/ face umbră// pe plitele încinse sfîrîie prada înăbușită în mirodenii/ cu toții suflăm în jar
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
fi fost trecerea de la copilul din splendidul poem de mai jos la bărbatul sigur pe sine din erotice! Să fie rana sa de căutat în ființa asta vulnerabilă, de umilă extracție, din care urcă pe filiera feminină a poeziei vechi spaime ce păreau a fi definitiv depășite? Mă ascund în clopotul cel mare al bisericii/ și mă rog să nu moară nimeni și să nu fie sărbătoare/ să nu crească dintr-o dată rîul/ și focul să nu răbufnească// mă ascund/ lipit
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
cum niște cîini jucăuși din umerii îngerului îi țîșnesc aripile aidoma unor ape. Fii tu însuți Fii tu însuți îți spui și-ți repeți mereu apoi te uiți pe fereastră vezi un zid roșu de furie alt zid albastru de spaimă alt zid galben de indiferență și-o altă fereastră prin care te uiți nedumerit la tine însuți. Morală Castitatea cifrelor ce se rostesc în numele mulțimii promiscuitatea literelor ce se rostesc în numele tău unde e oare morala cînd ambele izvorăsc din
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
și cerul de fier - tot mai greu!! Miroase a prăpăd, a roze răscoapte. Drumul e lung. Aerul tare, și seara subțire, și-atât de înaltă!! Zeii dau buzna din templele nopții adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de nevăzut, ferecându-te în miezul lor încins!! Fiu al acestora ai fost dintotdeauna. Deci, te supui. Asculți. Te închini. Cânți nopțile, cânți suferința lor și a ta. Apoi
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
încui ușile/ pun în jgheaburi pîinea și vinul/ doar știi că pînă la urmă/ fiecăruia i se fixează locul/ între contaminare și pedeapsă/ (și mai susținem noi că/ poezia sporește cînd/ boala și moartea șterg/ interdicțiile?)" (pe covorul roșu). Din spaimă, din meditația asupra morții și a resurecției se nasc poemele Corneliei Maria Savu, dar numai sub aripa ficționalității asumate ca destin, într-o falsă ,viață liniștită", căci este dusă ,la adăpostul unei blănițe de șoarece/ (cu gîtul tăiat de lama
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
identitatea minoritară ... rămâne subiectul cel mai discutat! Intrigați de acest mod atât de modern de a relectura literatura română, redescoperim valențele "draculiene" ale poemului Mihnea și Baba, "marea reușită a lui Dimitrie Bolintineanu", ale cărui "sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă" îl amuzaseră și pe Călinescu. Dar Ilie Constantin extinde studiul recuzitei draculice, comparând Baba lui Bolintineanu cu vrăjitoarea din Piază-rea de Iancu Văcărescu (1792-1862): "Apariția propriu-zisă a vrăjitoarei (care "neagră la față din ochi clipește/ nu se aude ce mormăiește
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
ținuta muzicanților, dar mai ales aceea a domnului Kratochvil, foarte solemnă și sigură, încît de multe ori fugeam de acasă numai și numai pentru a mă afla în preajma lor. într-o zi am plecat pe furiș de acasă, spre marea spaimă a alor mei, care m-au căutat disperați prin tot orașul. într-un tîrziu, m-au găsit ascunsă printre muzicanții din pavilion". (Elena Drăgulinescu-Stinghe, Amintiri, ed. cit., p. 22-23) 3. ,O asemenea făptură ș...ț nu poate să aibă Ťrău
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul măsluitorului împinge din spate care alegorice înțesate cu toată aberația triumfului în coifuri și trompete lucitoare glorificând spaima De a rămâne singurii cuceritori ai pământului Femei cu sâni de plastic își mișcă șoldurile pe lambada Intuind singurătatea care urmează după fiecare strigăt de luptă Veteranii sug din tubul cu oxigen aburii altor imperii Scaunele scoase la soare rămân
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
Simona Tache Femeile sunt spaima băbuțelor care vin să vândă zarzavaturi în piață, zice Mihai Radu, aruncându-mi mănușa pentru o nouă rundă de cafteală între sexe, în Cațavencii de săptămâna trecută. Mult mai ușor deosebește un bărbat o blondă platinată de una aurie decât
Sfaturi pentru tinerele căsătorite by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18535_a_19860]
-
cea mai apropiată și mai iubită dintre cele trăite până acum? Adolescența, tinerețea de la 20 ani? Tinerețea de la 30? I.N.: Adolescența mi s-a părut întotdeauna cea mai ingrată perioadă din viața cuiva. Atunci ești tributar intoleranței, artificiului, ambiguității, bovarismelor, spaimelor și nepriceperii. Atunci ești între lumi, și corpul tău e între lumi, ești neformat în sensul gombrowiczian, te împiedici de amănunte, riști și trăiești cîte-un minut sau un ceas la modul eroic. Nu mi-ar plăcea, desigur, să mă întorc
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
capătă, într-o interpretare strict funcțională, adecvată conținutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie despre sine așa: „Scriu ceea ce simt, scriu ceea ce trăiesc, fără a face povești ireale din scrierile mele./ Iubesc frumosul
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
pentru completitudinea imagistică. Iubirea este adusă la rangul de lege a firii, după ce este întocmită o hartă a riscului existențial inevitabil. Își are loc de asemenea numerologia intrinsecă vitalității, incertului-imprevizibilului și gratitudinii. Iar jocul fără nici un fel de reținere, de spaimă, te poartă între asumări aproape de vinovății aranjate atent cardinale. Peste care o permanență neîndoielnică este suflul unic: acela al poetei inconfundabile Angela Melania Cristea. Atât să mai zic: „dragul meu drag cel mai de departe” este versul pe care printr-
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
răsărit soarele... Ce priveliște! Am mai fi stat acolo, dar trebuia să ne întoarcem. Nu ne-am mai întors pe cele 9 mii de trepte, ci am mers cumva prin pădure, până într-un pârâu, unde ne așteptau microbuze. Ce spaime am tras și cu acele microbuze prin acel pârâu denivelat și abrupt la coborâre. În fine, ajunși înapoi la poalele muntelui, am mai umblat pe la niște prăvălii să cumpărăm statuete de jad. Erau de mai multe forme, fie chipuri de
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
aprind cuvinte si-aducerile-aminte de-atât nenoroc... Iubit îmi ești, de apă, cănd ploile curg line spre alte zări senine ce se ascund sub pleoapa... Iubit îmi ești, de taină, când se strivesc pe trup atingeri care curg si-alunga orice spaimă... Iubit îmi ești, licoare, cănd sorbi cu ochi flămânzi fiori pe umeri uzi, de dor și de candoare... Iubit îmi ești, de dor, cănd desenezi în noapte cu ale tale șoapte pe trupu-mi, doritor... Iubit îmi ești, durere, cănd clipă
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CURAJUL DE-A PRIVI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Clepsidrei prizonier, nisipu-i sânge Învârtoșat de spaimele iscate, Cerșind să tune-n clipe numărate De fulgere, iar cerul minții plânge. Când negura vrea să devină lege, Nu cerul doarme, noi închidem ochii, Născând balauri, zmei și babe dochii, Lipsiți de harul de a înțelege. În ochii strânși
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
de vise. Soarele a apus condus de solul groazei, grăbit. Copii și tineri fără culpă n-au mai plecat niciodată acasă, focul i-a cuprins, surpându-le drumul, așternându-le o cale străină, nimeni nu știe prin ce chin, ce spaimă și dezolare. Câte lacrimi vor fi curs stingeau un foc dar pe acela nu! Ziua începuse sub auspiciile biruinței fericirii prin muzică. Întâi, artista Corina Chiriac și-a lansat, într-o atmosferă de prefacere a iubirii în văzduh cu vulturi
SILVIA DUMITRESCU. IUBIRI SPORITE NE-NCETAT ŞI ECHIVALENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384743_a_386072]
-
lup-/ o simțeam arcuindu-mă, pură.” Muzica mult mai dinamică a versurilor din acest ciclu este împletită pe figurile cinetice ale unui dans frenetic, fie al pierzaniei, ca în Salomeea, fie al mântuirii cathartice, ca în File de poveste : „Cu spaimă, cu grabă rochia mi-am rupt-o,/ căci simțeam cum mă-ndoi după cântecul lor,/ cum dansul aprins se preschimbă în zbor,/ de pe buze ura nebună le-am supt-o:/ «Focule, focule, mire iubit, înghite-mă-n tine/ înghite palatul
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
nu l-au uitat, și că el dăinuie în ele. Ca și în poezii similare din lirica populară românească, evocarea morții se transformă într-un tablou de paradis terestru. Prin contrast, cât de plin se aude melopeea de fond a spaimei de extincție : „ține-mă, pământ cu iarbă, / că vrea umbra să mă soarbă, / călător lunecător, / azi fecior, mâine ulcior. // Of, Margine, Margine, / cu buzele agere! La movila cu sulfine / a murit calul sub mine, / amândoi sub anatem / aolică șo cherdem
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
O fi fost timpul nostru ? Nu știu, se prea poate ! Dar diminețile trosneau ca valul de înalt Nu-mi amintesc-vezi bine-prea multe despre noi, Decât că porțile-au rămas atunci deschise Când ai plecat, când am plecat poate -amândoi Cu spaime nerostite, căzute dintre vise. Ai să mă ierți că am rămas atâta vreme Între aceste două lumi încătușată, Zidită prea curând, uitată prea devreme Între un foc nebun și-o lacrimă de fată ! Referință Bibliografică: Între un foc nebun și-
ÎNTRE UN FOC NEBUN ŞI-O LACRIMĂ DE FATĂ de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385262_a_386591]
-
iarbă verde, Colorat să am și gustul, Tolănită-n fânul proaspăt Să mă scalde-n el apusul. Cu privirea-mi să sărut Cerul colorat de stele, Pașii noaptea să mi-i smulgă De pe dealurile mele. Vreau să simt puțin și spaima Înspre drumul către casă, Să simt palma și dojana Maicii când e prea nervoasă. Vreau s-o mint c-am fost cuminte Și că rele n-am făcut, Cât de-acasă dispărut-am Și-ai ei ochi nu m-au
GUST DE COPILARIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385266_a_386595]
-
Articolele Autorului S-AU DESPRINS... S-au desprins demonii din materii suspendate, deposedați de spațiu; au intrat în caverne de vise minerale (e un păcat așa de mic...) și-au atins toți nervii planetei, rostogolind-o în praf cosmic. De spaimă, mumiile își biciuie encefalul, când fotograful depanează vreun destin în lătratul câinilor de pază, atât de sintetici. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: S-AU DESPRINS... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de
S-AU DESPRINS... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385308_a_386637]
-
orhidee. FETIȚA CU CHIBRITURI Prima dată a mers cu mine că nu știa cărarea la Sfânta Duminecă, dar i-am spus să nu treacă peste puntea unde albia apei e seacă. ...o speriam cu Muma Pădurii, dar cum râdea după spaimă! Se alinta copilul: „Hai, mă...?!” După mine desculță fugea alergând prin miazănoapte de brazi prin livada cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri din care băuseră norii de-au rămas până azi ca toți îndrăgostiții cu toate cerurile tineri, cărând spre
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
crucii, făcut din lumină, și deasupra o inscripție: "Întru aceasta vei învinge", după care, la vederea unei asemenea priveliști (minuni), el și întreaga armată (care îl însoțea în expediție și au asistat la această minune) erau cuprinși de frică și spaimă. Constantin a povestit mai departe că era descumpănit, neputând să-i priceapă tâlcul. Ori, tot cugetând la ea, iată că s-a lăsat noaptea, fără să prindă de veste. Și, în timpul somnului i s-a arătat Iisus Hristos fiul lui
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
rău, iar dacă vreun hoț, colecționar de verighete și dinți de aur, sărea gardul, cu siguranță se speria așa de tare de sforăitul său, că a doua zi îl găsea înțepenit cu vreo cruce în brațe, cu ochii holbați de spaimă și părul vâlvoi de groază. Ca recompensă patronul cimitirului poate îi va da vreo primă sau... un șut în fund! Bătrânica ajunse la mormântul căutat și începu să plângă iar printre suspine abia șoptea: - Cum de ne-ai părăsit, dragul
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]