55,270 matches
-
răspuns nimeni și astfel ne-am dat din nou seama că Instituția Prezidențială se eschivează atunci când trebuie apărată onoarea națiunii. Aceasta spre frustrarea și tristețea Antenei 1, de altfel, singurul post de televiziune care se ocupă în mod constant de spectacolul salvării pisicilor de prin copaci... Revizie tehnică până a doua zi, când invitatul lui Robert Turcescu, la emisiunea "100%" de pe Realitatea Tv, domnul Theodor Stolojan, într-un moment de efuziune dizidențială, a spus: - Eu, când i-am predat funcția de
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
de douăzeci de ani lucrurile stăteau cu totul altfel pentru români), comorile aflate la îndemână în biblioteci, în librării și pe rafturile buchiniștilor, șansa de a putea da oricând o fugă pentru a vedea Gioconda sau tablourile lui Van Gogh, spectacolele intrate în istorie, în distribuții de vis, au fost tot atâtea porți deschise gândului către o normalitate la care, în perioada comunistă, nimeni nu avea curajul să spere. Există, în jurnalul parizian al lui Eugen Simion cel puțin trei categorii
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
imaginile lor. O agresiune a privirii, o teribilă explozie a realului" (p. 50). Apoi sunt observațiile care vizează modul francez de viață. Relațiile din spațiul universitar și nu numai, felul în care este petrecut timpul liber, micile escapade de week-end, spectacolele, expozițiile, serile de discuții cu prietenii, întâlnirile cu românii veniți din țară și comportamentul acestora în mediul francez. În fine, o bună parte din carte are aspectul unui jurnal de idei, un amplu eseu în care sunt comentate ideile politice
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
un vis, scurt, ca o întoarcere luminoasă în timp și în mine, în pasiunile mele date de-o parte, în tihna izgonită a eu-lui meu, în neliniștile nopților cînd stăteam la coadă la Teatrul Mic ca să văd "Maestrul și Margareta", spectacolul Cătălinei Buzoianu în scenografia avangardistă a Liei Manțoc, ca să-l văd pe Woland-Dan Condurache într-un rol uriaș, uriaș, și pe Ștefan Iordache bîntuit de Maestrul său, și pe Valeria Seciu ca o ispită veșnică în Margareta, ca să văd alaiul
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
Woland poate fi zărit așteptîndu-l pe Azazello ca să pună la cale drumul teatrului. Am citit cu voce tare pasajele mele favorite din roman, mi-am lăsat imaginația să lege visele și zborurile. Mi-am amestecat imaginile cu flash-uri din spectacolul Cătălinei Buzoianu și din filmul recent, extraordinar, care se difuzează în serial, în fiecare seară de duminică, la TVR2. Am petrecut, iarăși, o vreme cu Bulgakov. Altfel. M-am extras din cotidian și datorită șoaptelor clujenilor am zburat din nou
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
și centrul și marginea". Obsesia demoniacă dobândește un caracter fățiș: "numai un demon mă poate împinge să fac ceea ce se cheamă critică și istorie literară; să înțeleg, adică, de ce scriu alții, ce-i macină, să privesc totul ca pe-un spectacol care se desfășoară în același timp în afara mea și în mine". Așa cum se mai întâmpla, complexul de inferioritate se convertește într-unul de superioritate ce se dorlotează într-un limbaj ce riscă însă o oarecare inflație: Și dacă totuși scriu
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Montmartre sau plimbându-se în grădina Luxembourg; păpuși încălzindu-se la gura șemineului ori însușindu-și lecțiile într-o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi relatau despre aventurile galante și abundența traiului
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
senatul de la Roma au avut loc discuții aprinse în legătură cu delatorii epocii neroniene. Protagonistul unei acțiuni hotărâte împotriva acestei categorii a fost Helvidius Priscus, ginerele principalului "disident" al epocii neroniene, Paetus Thrasea: acesta din urmă, printre altele, refuza să participe la spectacolele artistice organizate de Nero și a fost obligat să se sinucidă. Helvidius Priscus l-a atacat într-o ședință publică în senat în prezența fiului lui Vespasian, Domițian, pe delatorul care avea pe conștiință cele mai multe mârșăvii săvârșite sub vechiul regim
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
autorul vrea să întindă mîna spre un cititor de a cărui minte este despărțit printr-un spațiu vid prin care nici o mînă nu poate pătrunde: nici o moleculă de materie intuitivă nu-i poate apropia pe cei doi. Rezultatul seamănă cu spectacolul unei întreprinderi zadarnice: rîndurile cărții dau naștere în mintea cititorului unor reacții pe care, dacă autorul le-ar fi putut bănui, ori și-ar fi scris cartea altfel, ori ar fi renunțat s-o mai scrie. Cea de-a doua
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
urcat În carieră treaptă cu treaptă. Prietenia noastră În Țară nu a strălucit de carate. Eu am fost prigonit În negrul exil iar NICU a rămas pe scena tragediei poporului român. După mulți ani neam reîntâlnit la Montreal. Firește, după spectacol, pe el și pe Măgduța lui i-am invitat la mine acasă. Eram Încă burlac. Au venit cu noi și prietenii mei Daniel și fotograful Laurian. Aveam de toate, dar... stângaci ca mai toți bărbații. Noi ne-am instalat la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ica t te le fon ic despre internarea lui NICU În spital. Ne-am dialogat foarte des. Urma să ne reîntâlnim În această vară. Dar NICU a preferat să se Întâlnească cu Dumnezeu. A tras cortina după miile lui de spectacole, după multele filme, a Închis carte lui autobiografică „Ochelarii magici” și a plecat la cer. Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu bulgări de zăpadă, asta așa pentru variațiune Între două Întreceri cu săniuțe. Viscolul din ajun ce ținuse trei zile Îi blagoslovise pe neașteptate cu trei zile de vacanță, școlile fiind oprite din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Ceva Îmi răscolise amintirile, spectacolul de afara mă dusese precis la „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc și la cartea unui scriitor care cândva făcea parte din lectura școlară obligatorie, lucrarea numindu-se «Comandantul cetății de zăpadă...» Gerul aspru de afara ignorat În totalitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
internaționale, era nevoie doar de sprijin pentru producția și distribuirea lui. N-am găsit Însă nici urechi care să audă, nici ochi care să vadă. Miopia birocraților a Împiedicat MAE-ul să remarce măcar „PR-ul” pozitiv adus României de spectacolul The Legend of the Evening Star pus În scena În 2005 de un regizor american În „buricul” Manhattan-ului. A fost ignorat ca importanță și de către ICR, care l-a menționat printr-un email colectiv trimis romanilor, În românește (sic!) cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de un regizor american În „buricul” Manhattan-ului. A fost ignorat ca importanță și de către ICR, care l-a menționat printr-un email colectiv trimis romanilor, În românește (sic!) cu doar 3 zile Înainte de premieră (unde nu a venit nici un oficial!). Spectacolul a fost reluat În iunie 2008 tot În Manhattan (subliniez, fără sprijin românesc). De data asta, a fost menționat de ICR NY cu câteva zile Înaintea premierei, dar pe pagina a 7-a a site-lui sau, la rubrica „spectacole realizate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oficial!). Spectacolul a fost reluat În iunie 2008 tot În Manhattan (subliniez, fără sprijin românesc). De data asta, a fost menționat de ICR NY cu câteva zile Înaintea premierei, dar pe pagina a 7-a a site-lui sau, la rubrica „spectacole realizate de alți artiști români În SUA” (unele deja trecute!). La protestul meu față de așa „reclama” (promisă), mi s-a explicat că ICR-ul are sarcina să promoveze cu prioritate acțiunile inițiate de institut (s-a trimis În cele din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o notă asupra ediției, folosește un nemeritat "f" mic...) sînt înfrînarea, lăsată să se-
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
enunțate ca atare. Ceea ce contează la Vladimir Tismăneanu sunt întotdeauna întrebările pe care și le pune, conexiunile pe care le face pe verticală și pe orizontală, nu răspunsurile propriu-zise care, la capătul demonstrației, aproape că devin o formalitate. Este un spectacol al inteligenței și al erudiției (dincolo de informația din zona istoriei gândirii politice, autorul nu ezită, atunci când este cazul, să-și argumenteze ideile cu exemple din literatură, din muzică sau cu foarte relevante amintiri personale), o demonstrație în ale cărei raționamente
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
clopote cu varii dimensiuni, în greutate totală de zece mii de kilograme, rostește întâiul său mesaj sonor de o paternitate triumfală grație contribuției unui arhitect (Ballu), unui baron (Seguier) și unui muzician (Berozzi), toți trei contribuind la nașterea primului opus dedicat spectacolului carillon-orchestră. Mai 1900: semnalele instrumentului convoacă interesul numeroșilor vizitatori ai Expoziției mondiale de la Paris. Iulie 2000: comenzile mecanice sunt înlocuite cu un dispozitiv electronic ale cărui comenzi sunt asistate de ordinator. 8 martie 2006: Renaud Gagneux, carillon-istul suveran din vechiul
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
printre foi patinate am socotit-o, cred, prea exigentă cu poate distrasul ei cititor. Prea-și cere - și anotimpul nu are nimic a face... - lectura implicată, ajutată de creion. Așa că m-am mutat cîteva cotoare de carte mai încolo, la Spectacol cu Dimov, în mizanscena lui Șerban Foarță, din 2002, de la Vinea. Veți înțelege că, urmînd împărțirea cu care-am început, dacă nu-i jurnal e-un temoignage de prietenie, în care "joacă" familia și cunoscuții scriitori-poeți. Coperta, alb-negru cu anul
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
alfabetice", și mai speciale, hors-commerce. Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără, un receptacol: un cratčr, o pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o jumătate de clepsidră; o elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu și, în talie, roșu); o cască,-ntoarsă, ca un gol care se cască
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
cel al cărui nume e suspendat în aer, - nu fără plasa, dedesubt, al lui DIMOV". Prea-știutele calambururi delicate filigranate "Foarță", și o senzație, făcută din aglomerarea atîtor lucruri incomplete, de lipsă. A lui Dimov însuși, retras biograficește din propriu-i spectacol? Se poate... Un vis erudit, frîngînd amintiri neduse la capăt după rețeta atît de dimoviană a incompatibilelor între care intră rima ca un fermoar, asta e cartea lui Foarță. Neaoș-aristocratic din țările de sus, zemos și fin, "un vis cu
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
la prima iubire), Jeremie Belingard, Kader Belarbi, Miteki Kudo și Wilfried Romoli (oarecum rutinieri, precum experții într-ale aventurilor amoroase). în rest, mai mulți sau mai puțini clevetitori, chibiți și profitori de ocazie. Și ce ocazie! Poate că după asemenea spectacole se va descoperi și râul subteran ce chipurile ar curge pe sub clădirea Operei și s-ar vărsa într-un lac la fel de subteran și de secret. Un lac pe care balerinii ar putea vâsli de zor, în timp ce coregrafii impun ritmul ștrocului
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
înlocuire cu alta proaspătă, care ține loc de rezolvare a șaradei dinainte. Dar să mă întorc la ceea ce ne preocupă până la paroxism în această clipă, chestiunea deconspirării. De ce bagatelizez eu această temă, așezând-o aici, în zona derizoriului și a spectacolului jalnic? Aflarea adevărului despre trecutul comunist nu e o temă gravă, axială pentru lumea românească? Ba da, dar nu tratată astfel, telenovelistic, isteric, politicianist. Tratată astfel nu vom obține decât o confuzie și mai mare, decât o situație și mai
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
mai de succes feluri de mâncare servite de liniile de autoservire ale televiziunilor de la noi ar fi următoarele: filme inepte, talk-show-uri politice, emisiuni de divertisment tembele. Eu unul, mărturisesc, sunt un consumator al emisiunilor de actualități și de comentarii politice. Spectacolele de divertisment tembele (cu cât sunt mai tembele, cu atât aduc o audiență mai mare, până la pragul fulminant) mi se par cu totul indigeste. Sunt amator declarat de ficțiuni, dar, tot mai evident, realitatea, cum se zice, întrece ficțiunea: ficțiunile
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
fel fiind scheciul "Gaițele", variantă-sinteză a celebrei piese kirițesciene, în transmisiune directă de la "Teatrul" ARIS. În rolurile principale: Ana Maria Cristina, președinta trupei, în Mita I, și Gabriela Vasile, vicepreședintă, în Mita II. Inițiativa este frumoasă și relaxantă. Așteptăm noi spectacole televizate de asemenea factură. Și de la alte... teatre. Vom reveni după o eventuală revizie tehnică! Așadar, să (ne) revenim la sufrageria noastră: după o anumită cantitate de "tărie bistrițeană", prietenul Haralampy se întoarce cu spatele spre televizorul din sufragerie renunțând
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]