2,695 matches
-
sfârșit, o istorie generală a artei literare este încă un ideal foarte îndepărtat. Tentativele făcute, cum este, de pildă, lucrarea lui John Brown, History of the Rise and Progress of Poetry (Istoria apariției și dezvoltării poeziei) din 1763, sunt prea speculative sau schematice sau, dimpotrivă, cum e cazul celor trei volume ale lui Chadwick despre The Growth of Literature (Dezvoltarea literaturii), se preocupă prea mult de problematica tipurilor statice ale literaturii orale. La urma urmelor, de-abia începem să învățăm cum
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în coadă, este a șterge cu buretele tot ce s-a făcut de la Grimm și de la Bopp încoace, fără a da în schimb alta decât o reverie în felul Kratylului lui Platone [10]12. Dacă poate fi ceva și mai speculativ decât aceasta, apoi numai doară punctul de vedere al lui Heyse, profesorul lui Steinthal, după care Linguistica întreaga se împarte în "filosofia limbei" (Philosophie der Sprache) și în "gramatică filosofica" (philosophische Grammatik)13; adecă că și când ar zice cineva
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
uș) with pleasure the words of Antonino Pagliaro, his Italian master: "Poiché è sempre utile richiamare quello che pensavano gli antichi șu questioni che allora și presentavano în una luce più chiara e non annebbiata dai residui di troppe esperienze speculative." (apud Coseriu 1999: 9). That is why, preparing the above mentioned discussion, I will resort, apart from Aristotle, to a series of scholars that Coseriu highly appreciated, such aș Ernst Cassirer, R.G. Collingwood and John Dewey. All of them even
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
determinarea riscurilor. Figura 4.2. Elemente implicate în determinarea riscurilor Interdependențele elementelor ce intervin în determinarea riscurilor sunt prezentate în figura 4.3.7 . Figura 4.3. Interdependențele elementelor în determinarea riscurilor În general, riscurile se pot clasifica astfel: * riscuri speculative (oferă posibilitatea de pierdere sau de câștig, aceste tipuri de riscuri fiind căutate); * riscuri pure (nu există posibilitatea de câștig, dar există pericolul de pierdere). Tot cu privire la tipologia riscurilor, acestea pot fi grupate, în funcție de natura lor, în următoarele categorii 8
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia () [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
interesantă, pendulând discret între judecata cumpănită, aprecierea francă, prețuirea deschisă și rezerva subtextuală, mai totdeauna îndreptățită - și, aspect deloc neglijabil - formulată în termeni urban- academici. Rândurile conclusive sunt înalt-aprobatoare: "...imaginea critică pe care a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată poate mai mult de cititorii lui Maiorescu decât de Maiorescu însuși, liniște fără nicio legătură cu ideea de repaus și împietrire, criticul zilelor noastre a ajuns la tumultul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de paradoxală, gîndirea apofatică nu e deloc descărnată, nu se rezumă la jocuri speculative ale unei minți încîntate să-și folosească abilitățile. Realul cel mai concret, varietatea spectaculoasă, ambiguă, contradictorie a lumii îi dau materie și suport. în eseul Moise de a contempla lumina divină (Ieșirea, 33, 18) : fii prudent, îi spune Dumnezeu lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu umilința de a muri"129. Nu doar inserția individului în țesutul timpului era ispita lui Cioran, cel ce medita 130 la o atare temă, ci și desprinderea aceluiași individ de timp. Paginile din urmă ale eseului din 1964 abordau, speculativ, tocmai această ipoteză incitantă: ce înseamnă "să cazi din timp"? Chiar Cioran se simțea "căzut din timp", după cum mărturisește scriitorul din el (care crede că a fost boicotat de timp doar pentru a-l transforma în substanța obsesiilor sale), mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
dacă vor să o facă alții, e nevoie înainte de toate, cum sugera și Noica, să fie apărat împotriva chiar a lui însuși. Pentru un cercetător echilibrat și obiectiv, e limpede că intoleranța verbală și luciditatea exasperantă, eludarea distincțiilor și proliferarea speculativă a nuanțelor l-au izolat pe Cioran, nu numai ele, desigur, în subteranele parcă protectoare ale unui univers abstract. Este, poate, singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
axiome." (ibidem, pp. 205-205). Specificul dezvoltării unei astfel de teorii constă în aceea că se pleacă de la probleme ale căror soluții sunt supuse unor teste severe, urmate de infirmări, de înlocuiri cu teorii rivale, totul petrecându-se într-un mediu speculativ, atitudinea generală fiind una critică. În cazul teoriilor cvasi-empirice, nu se mai pune problema unei metodologii anti-speculative, regula aici fiind găsirea unor ipoteze cu putere explicativă și euristică mare alegerea între acestea este ghidată de o atitudine critică severă. Ce
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sau incertitudine ca în "raiul formalist", ci conjecturi aflate într-un lung proces de încercare și eroare care implică contraexemple care infirmă primele încercări de demonstrare. Istoria matematicii ne prezintă o disciplină care crește printr-o îmbunătățire continuă a încercărilor speculative și a criticismului, după logica demonstrațiilor și infirmărilor. Capitolul 3 Încercări de salvare a statutului special Am urmărit în acest capitol să trasăm o hartă a evoluției viziunilor asupra statutului special al matematicii și asupra problemei aplicabilității acesteia. Am văzut
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a utilității instrumentului (miracolul sau minunea nu sunt opțiuni). În continuare vom încerca să urmăm cea de-a doua alternativă și să schițăm un răspuns la problema aplicabilității. Spre deosebire de celelalte capitole ale acestei lucrări, capitolul de față este mult mai speculativ. În principal, ce ne propunem este să arătăm că putem răspunde la problema aplicabilității dacă adoptăm o viziune empiristă în filosofia matematicii. Strategia noastră de răspuns se va baza în mare parte pe observația că la baza problemei aplicabilității stă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
rugăciunii, pentru că Părintele, cu dragostea sa părintească și cu aceeași grijă față de sufletele păstorite, le arată calea cea mai frumoasă și „aurită” de descoperire a roadelor binecuvântate ale rugăciunii, în sufletele lor. Are valoarea de manual, dar nu unul teoretic, speculativ, așa cum avem multe la îndemână, ci unul practic, experimental, trăit, cum sunt puține. Alcătuită pe baza unei bibliografii teologice largi, lucrarea Părintelui Ion Cârciuleanu, ne familiarizează mai întâi cu „teologia rugăciunii”, tratând despre necesitatea și valoarea ei în viața creștină
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice. Câte guverne franceze a răsturnat, să spunem, grupul Tel Quel? Dar cazul marxismului și al neo-marxismului, al lui Marcuse, de pildă, conform căruia arta reprezintă ultimul scop al tuturor revoluțiilor: libertatea și fericirea individului (cf. p. 144
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
facem această constatare. Credem doar că în noile condiții culturale ale țării noastre, un moment de luciditate se impune cu toată necesitatea. Concluziile vin de la sine. Un prim handicap și probabil cel mai serios este lipsa unei reale tradiții filozofice, speculative și teoretice. în definitiv: de când datează adevărata filozofie și implicit estetica literară românească, multă-puțină, câtă există? Ea este foarte recentă. O putem data cu destulă precizie, începând doar cu deceniile doi și trei ale secolului nostru. Nu ne gândim la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rațiunea kantiană cade în antinomii, fapt inadmisibil și care îi zădărnicește scopul, intelectul ecstatic blagian face saltul în antinomii, tocmai prin aceasta atingându-și scopul. Asupra acestei comparații voi reveni într-un capitol special. Revenind la istoria filosofiei, doar rațiunea speculativă hegeliană reușește să ia în stăpânire antinomiile, însă cu o diferență mare față de gândirea dogmatică, după cum vom vedea. În sfârșit, este exclusă asimilarea ecstaziei intelectului cu intuiția intelectuală, singura formă de cunoaștere prin care filosofii au admis că este posibilă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sunt erori de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc în construcții antinomice, înseamnă că metafizica tradițională este o iluzie, o aparență. În al treilea rând, efortul lui Kant de a rezolva antinomiile întărește atitudinea negativă pe care acesta o are față de antinomic: rezolvarea sa este de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
presupoziția "imensei puteri a negativului", pe ideea că "numai negativitatea face cu putință manifestarea și recunoașterea de sine a "ființei"", idee cu origine sigură în mistica lui Jakob Böhme336. De fapt, însuși Hegel, după câte se pare, afirmă legătura dintre speculativ și mistic, faptul că speculativul, la fel ca și misticul, cuprinde o doză de mister, de inconceptibil, încălcând de cele mai multe ori legile gândirii obișnuite 337. Să vedem cum interpretează Lucian Blaga ideea coincidenței contrarilor și ce raport se poate stabili
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pe ideea că "numai negativitatea face cu putință manifestarea și recunoașterea de sine a "ființei"", idee cu origine sigură în mistica lui Jakob Böhme336. De fapt, însuși Hegel, după câte se pare, afirmă legătura dintre speculativ și mistic, faptul că speculativul, la fel ca și misticul, cuprinde o doză de mister, de inconceptibil, încălcând de cele mai multe ori legile gândirii obișnuite 337. Să vedem cum interpretează Lucian Blaga ideea coincidenței contrarilor și ce raport se poate stabili între gândirea sa antinomică și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trei aspecte, laturi sau momente, care se suprapun peste triada tezială de mai sus: latura abstractă, în care gândirea dă determinații rigide și diferențiază; latura dialectică sau negativ-rațională, în care determinațiile rigide sunt desființate și trec în determinații opuse; latura speculativă sau pozitiv-rațională, în care rațiunea prinde unitatea determinațiilor opuse. Putem observa că în timp ce la Immanuel Kant antinomia era un obstacol pentru cunoașterea metafizică, la Hegel ea devine o cale, un principiu. Diferența aceasta apare dintr-o înțelegere diferită a rostului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el, acestea sunt unite în cadrul procesului de cunoaștere. În al doilea rând, Hegel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structura kantiană a facultăților de cunoaștere. Deși preia de la Kant distincția intelect rațiune, gândește cu totul altfel funcțiile acestora. Astfel, intelectul este subordonat rațiunii, orientat către aceasta. Apoi, rațiunea apare într-o dublă ipostază: ca rațiune dialectică și ca rațiune speculativă 371. Dacă intelectul rămâne o facultate de cunoaștere abstractă, a finitului și condiționatului, rațiunea, în dubla ei ipostază, își modifică funcțiile. Aceste trei facultăți nu mai sunt separate, ci devin momente ale gândirii și cunoașterii. Primul moment este cel al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și trec în antiteze. În cel de-al treilea moment, se realizează o integrare a celor două elemente contradictorii într-o structură de sinteză. Este momentul în care se construiesc conceptele concrete. Acum intră în joc ceea ce Hegel numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
concrete. Acum intră în joc ceea ce Hegel numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel consideră că reușește să depășească criza kantiană a rațiunii. Pentru el, speculațiunea este acea formă a gândirii care, spre deosebire de intelectul sau rațiunea kantiene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]