3,995 matches
-
era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a pus mîna pe lumînare și s-a îndreptat către cămară. Într-un colț ședea, ghemuit, un om. Pe fața lui speriată se mișcau, galbeni, doar ochii. Văzîndu-i pe cei doi, îi scăpă peste cap și leșină. Bătrînii recunoscură în el pe feciorul plăpumarului Berl Aizic. Mai bărbătoasă, coana Sofica a tras lîngă fugar un scaun. După un scurt colocviu, cei doi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătrîn, care a muncit o viață...” Cu brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat. De sub oghealul din care se ițeau șomoioage de lînă, ne privea, speriat și mut, un moșneag îmbrăcat în suman. Nu răspundea la nici o întrebare. Deodată își coborî picioarele goale, adună peste ele poalele sumanului și ieși în șandrama. Luîndu-se după bătrîn, șeful ne făcu semn să rămînem pe loc. În dreptul ferestrei, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am auzit glasul neputincios al moșului răcnind: - Nu da, omule! Stăi, nu da!... Departe, în șesul Siretului, două case răzlețe se ițeau printre vișini desfrunziți. La una din ele o femeie alăpta un prunc. De după fustă i se ițea altul. Speriată, nevasta ne zîmbi sfioasă. Bădia Nică o întrebă: - Ai făcut cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca viitorul lor prieten, Lică, să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâlnise și cu ielele. Nu era adevărat că făceau numai rău celui ce, În crucea nopții, le privea cum joacă și le auzea cântând. De teamă, Însă, Își făcuse cruce de trei ori cu limba În gură și ielele fugiseră, speriate. Erau ca niște umbre albe, ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datorită lor) - și găseam, singur, În mușuroiul ăla de furnici, câte o celulă cu zăbrele la fiecare pas. Eram singur, părinții rămăseseră În sat - acolo Își aveau slujbele - și m-am trezit dintr-odată Într-un apartament de bloc. Singur, speriat, disperat, amețit, fără să Întrezăresc nici cea mai mică rază de lumină În ce mă privea. Aproape din instinct, Îndrăznesc să presupun, am Început să fug cât se putea din colivia aceea de la bloc ori măcar să stau mai multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își dăduse seama că-l părăsiseră puterile bărbătești. Cumva speriat, se internase de două ori la dezalcoolizare, dar nu izbutise să se lase de băut și se abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s- avem mâncări gustoase; Dacă suntem sănătoși Totdeauna - s bucuroase. Triste-s c-am ajuns cărunți și că soarta nu ne - ajută; Ne mângâie blând pe frunți Cu o mână nevăzută. Ne alină somnul strâmt C- o iubire fără preget; Speriate, stau când simt Grunjii grijilor sub deget. Pe când noaptea - i lângă prag Lăcrimează sub pervazuri; Că nu ai pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși-s moarte- n locuri grele; Ele sunt adânc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
două sau trei zile. S-ar putea întâmpla chiar și mâine. — Mâine! Cei doi vasali îl priviră pe Kanbei cu ochi mari. Chipul său strălucea alburiu-difuz în reflexele apei limpezi. Trestiile uscate foșneau lângă maluri. Mori și Kuriyama se opriră speriați. Vedeau o siluetă stând între tulpini, pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său însoțitor ținea în spinare un copil mic. Nimic nu sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse nimic și-și continuară plimbarea în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu el în ziua aceea, pentru a se asigura că nu făcea vreo greșeală. Când își aduse calul lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de speriat. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești. N-ar fi trebuit să alergi așa după noi, dacă ne pregăteam de cu seară. — Am fost neglijent. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prinde viu pe Ieyasu. Dar inamicul apăruse ca focul și dispăruse ca vântul, iar, după aceea, rămăsese tăcut ca pădurea. Când Ieyasu se retrăsese la Muntele Komaki, Hideyoshi simți că tocmai pierduse prilejul de a prinde în cursă un iepure speriat, dar își spuse că nu suferise decât o rană ușoară la deget. Cu siguranță, nu fusese o mare pagubă pentru puterea lui militară. Din punct de vedere psihologic, însă, îi acordase taberei lui Ieyasu o victorie. În orice caz, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota într-o ceață deasă...A zăcut o săptămână cu febră mare și părea că o strangulează ceva sau cineva...apoi s-a simțit dintr-o dată mai ușoară. A început să mănânce și să-și revină. Richard nu s-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele din gură, despre cățelușii care prin acea parte aveau chiar patru lăbuțe, cu care alergau talap, talap prin curtea plină de praf, după rațele și găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat cu nervii zburliți ca țepii ariciului, și-mi vin idei din cele mai vindicative. Păi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întreb pe nimeni și în mintea mea am început să am temeri mari: dacă într-o zi tot așa vor dispărea și ai mei fără să întrebe pe nimeni, pe muțește, iar ceilalți oameni își vor vedea liniștiți de treburi? Speriată, lăcrimam pe la colțuri, în voie, ascunsă în grijile mele . După ani și ani, mă întorceam la liceu, după o vacanță de iarnă. Mergeam spre autobuz cu mama, întro zi geroasă, luminată de un soare sticlos. Autobuzul întârzia și mama a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
hainele mereu curate, mirosind a flori de tei și a frunze proaspete de nuc.Mă simte dincolo de gard și întreabă cu glas tremurat dar destul de puternic: Cine-i? Cine-i acolo? Ești tu, fata cea mică a Lenții? Mă îndepărtez speriată de simțul ei de oarbă și mă cuprinde o milă, aproape o revoltă față de nedreptățile ce li se fac unor oameni. Femeia stăpânea din moși-strămoși magia albă și mergea căutând calea cu bățul ei nelipsit pe la toți cei care îi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nevăzând altă alternativă: -Aruncă și dumneata calculatorul pe geam. -L-am aruncat demult... dar, cum deschid ușa de la balcon, ele intră. Eu le scot pe ușa apartamentului, ele intră iar pe cea de la balcon ...Și iar, și iar... -Ducă-se, Doamne, zic speriată, și-mi scuip în sân. Povestea asta mărunțică, mi-a spus-o, chiar de dimineață, o bătrânică și mi-a mai spus că poate fi povestea orișicui, ce are o nevastă-n curtea lui... Iar despre tipul cu profile,mi-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mă strânse de mână. ― Așa e, spuse tata, care mă ținea de cealaltă mână. Se va termina totul curând. Nu mă puteam opri din tremurat. O asistentă mă conduse Într-o Încăpere din spital, Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi bine. Apoi a trebuit să așteptăm. Cincisprezece minute de tortură. Doctorul veni Într-un sfârșit cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ori cât de grozavă am fost, părând sincer impresionat. Au urmat o serie de chipuri mai mult sau mai puțin familiare, flori, bomboane, laude, zâmbete, un amalgam de emoții, o imensă doză de bucurie. Bianca fu printre ultimii. Arăta ori speriată ori șocată, ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
L-am descoperit, cu ușurare, pe Mike și, cu toate că în lumea de afară mi-ar fi fost teamă să am de-a face cu el, ca nu cumva cineva să-și închipuie că suntem împreună, pentru moment eram mult prea speriată ca să-mi mai pese. Fiindcă mă apărase de Sadie cea în salopetă portocalie, treceam fericită peste faptul că avea niște pantaloni ridicol de largi și că arăta ca un taur cu perucă buclată. —Unde mă duc pentru grupul lui Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele. Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără urmă. Tăcerea era profundă. M-am uitat amuzată la fețele lor. De ce erau toți așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-a auzit un oftat general de ușurare. John Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, de ce nu te duci să vorbești cu Angela? —Eu? am zis. De ce eu? —De ce nu? Haide, m-a îndemnat el. Probabil c-o să se simtă mult mai confortabil dacă momentan o să discute cu femei. Haide! Adu-ți aminte ce speriată erai și tu în prima zi. Am început să spun „Dar pentru mine era altfel“, dar am vrut să-i fac pe plac. Așa că mi-am lipit un zâmbet pe buze și m-am dus către ea. Mike mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]