2,860 matches
-
veselia din jur, dar bucuria îi este umbrită de apariția unui nor pe care, supărat, îl roagă să nu tulbure fericirea undelor sale. Nourul îl ascultă și izvorul își primește pedeapsa, evaporându-se de parcă nici n-ar fi fost în splendoarea văzduhului incandescent. Și Moartea lui Iov e o schiță cu miez etic, ce ne avertizează asupra faptului că prin lucrurile mici se pierde mai ușor credința decât în "marile" încercări (Iov nu cedează în fața nenorocirilor, ci la insuportabila mâncărime a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de ei, habar n-au ce-i aceea, o bucățică de foame, ia, acolo, măcar de poftă! Viețuiam împreună cu ai mei pe o uliță de mahala cu case mici, acoperite cu carton asfaltat, mai rar cu tablă. Ulița era o splendoare, nu tu asfalt, nu tu caldarâm, încât iarna mai putea trece câte o sanie, cu toate gropile, Dumnezeu avea grijă să le niveleze, iar vara, vorba lui Creangă, gemea colbul pe ea. Mașini nu treceau pe acolo, poate una la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și s-a luat după mine, adică interpretam amândoi vocea a doua. Apoi i-am spus că țin vocea întâi. Același rezultat. Despre "Un po di luna", care se cântă pe patru voci, nici vorbă să găsesc parteneri. Iese o splendoare de armonie. Am încercat să cântăm această melodie pe primele două voci, după ce i-am fredonat fraza melodică pentru vocea sa, a doua. N-am reușit, nu avea capacitatea de concentrare pentru a mă seconda. Apoi a început să-mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și ea nu întârzia prea mult. Când simțeam în pumn zvâcnitura, înțepam. Așa am adus la mal vreo 8 știuci de un kilogram bucata, pe care le băgam într-un juvelnic de sârmă de la picioarele mele, în apă. Era o splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bucură când intră în clădirea arhondăriei, răcoroasă și curată. În sala mare, o masă florentină, lungă și lată cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La capetele mesei nu era prevăzut să stea nimeni, pe o parte a mesei fiind două tacâmuri iar pe cealaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
instinctelor sălbatice ale lui Vlad Țepeș"); "o clasă mijlocie" "instruită", "inteligentă", "laborioasă", dar "egoistă", "venală", schimbătoare și lipsită de convingeri ferme; țărani răbdători, sobri, superstițioși și ignoranți, care se complac în sărăcie... Pretutindeni numai contraste, continua francezul: "peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corrupt. (...) Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără cititori; străzi imense fără case, locuințe splendide și colibe abjecte, magnifice promenade și băltoace
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mănăstirile pe o depresiune imensă ale cărei gradenuri înalte sunt ornate de bolțile brazilor și ale stejarilor. Podișul Copoului e o vastă promenadă unde circulă echipajele la modă; e locul de întâlnire al societății elegante; femeile sunt atrase aici de splendoarea priveliștii; tot aici se afla un câmp de manevre, ofițeri frumoși și toate muzicile militare. Acest lucru e atât de atrăgător, încât călugărițe de familie bună nu refuză să vină aici în caleașcă; ele se amestecă printre grupurile cu cea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu-i lipsea acestui prinț al Bisericii din Orient; privire sclipitoare, ten înfloritor, barbă venerabilă, păr bogat, masă bună, palate, funcții înalte, onoruri, respect și venituri de 70 000 de ducați; putea cu siguranță să-și ducă viața liniștit în splendoarea îmbelșugatei sale locuințe. Dar era scris în ceruri ca această existență fastuoasă să fie tulburată; iată cum: Prelatul dădea într-o bună seară binecuvântarea nupțială unui tânăr cuplu. Logodnica era atât de albă, de roză, de rotunjoară, de ispititoare, încât
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o stare de degradare și de descurajare dintre cele mai deplorabile. Altădată cetățean roman, astăzi serv al grecilor românizați!... Mai există pe undeva un contrast atât de frapant? Contrastul se află peste tot, o repetăm până la saturație; peste tot doar splendoare și mizerie, lux rar și sărăcie hidoasă, suprafață strălucitoare, interior corupt. Pe ale orașului capitală, de unde scriem toate acestea, diverse opoziții vreți să le aflați? Un prinț fără palat, un cler fără morală, o academie fără membri, o bibliotecă fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Tot aceasta este perioada care avea să evidențieze numele unor artiști marcanți ai Barocului, dintre care îi amintim acum doar pe Caravaggio 426, Velasquez, Rubens sau Rembrandt 427, care au făcut ca arta acestei epoci să impresioneze privitorul prin măreție, splendoare și dramatism, sugerând, pe de o parte, formula grandorii divine, și deservind, pe de alta, ierarhiile bisericești și aristocratice în "lustruirea"428 înaltului statut pe care îl dețineau. Evoluția reprezentării vizuale a sacrului în secolul al XVII-lea pare să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
stări afective, iau atitudine în legătură cu întâmplări, personaje, față de ocrotirea naturii și realitatea înconjurătoare. Sub îndrumarea învățătorului, elevii observă natura, mediul ambiant și, după o analiză și sistematizare atentă, redau într-o formă îngrijită ceea ce au văzut. Cu ajutorul cuvintelor, elevii descoperă splendoarea de imagini a lumii înconjurătoare. Pentru a trezi interesul față de natură, am căutat să sensibilizăm elevii prin scurte lecturi biologice, fișe, excursii, vizite. În timpul plimbărilor, vizitelor și excursiilor efectuate în vederea observării plantelor, animalelor, a unor fenomene caracteristice anotimpurilor, elevii au
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
a fost cuprins de întunecimi înspăimântătoare. A fost cufundat în haos, cu muget lugubru de sinistre arătări. Dar cu putere zvâcni din adâncimi, spre sferele divine translucide, unde văzu lumina vie creiatoare. Din sfera lui Osiris îi apăru în toată splendoarea lui, în orbitoarea lui lumină. Osiris îi vorbi și fiecare cuvânt apărea înscris în spațiu cu litere de foc, pe un ecran enorm. -Îți dăruiesc esența vieții, să vezi cu ochii nevăzuți. Rup barierele și vălul scăldat în tină. -Acum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fructiferi din toate speciile, florile viu colorate în toate gamele, iarba verde grasă, legumele și fructele mai mari decât cele obișnuite, făceau să te simți pe un misterios și miraculos tărâm. Dar nu întâmplător acest spațiu era înfloritor, strălucitor prin splendoarea sa, arătând ca un adevărat paradis. Osiris-zeul fertilității era soțul surorii sale Isis-zeița naturii. Fratele lor Seth și sora lor Neftis erau soț și soție. Nemuritori cu toți-n paradis, trimiși au fost pe glie ca să trăiască efemer. Pe când Osiris
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și diciplină desăvârșită. Fiecare știa ce are de făcut și se străduia să-și facă datoria cu prisosință și abnegație. Contele Farcaș împreună cu familia sa numeroasă erau mulțumiți și fericiți. Datorită vieții fericite și îmbelșugate care o duceau și a splendorii întregului domeniu, fusese supranumit:Paradis. Domeniul era slujit și sfințit de patru preoți bătrâni mult credincioși întrun Domnul Iisus Hristos, disprețuitori ai avuției efemere a banului, dar iubitori și strângători de avuție în cer și multiubitori de semeni. Cele patru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și continuată. Să căutăm să fim din nou plăcuți creiatorului. Să ne ridicăm și să fim din nou ce-am fost. Arhanghelul Mihail, scruta universul, ocrotitor. REVOLTĂ ÎN EDEN Spre răsărit, Creiatorul a înălțat Edenul, tărâm plin de farmec și splendoare, din care răsărise miraculoasa grădină plină de fantasme. Udată de Fluviul Vieții din ale cărui izvoare se desprindeau zgomotos patru râuri albastre, ca zei ai fertilității ținuturilor de vis, pline de bogăție. Aurul, chilimbarul, cristalele de cuarț, diamante, onix, safir
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Frența. Oamenii s-au stins și locurile sau schimbat mult, dar sufletul meu nu-și găsește mậngậiere decật prin tufișuri de mure, de coacăze sau alune, de măceși sălbatici, de anini plậngậnd peste izvoare numai de noi știute. Dar, dincolo de splendorile ierbii, de foșnetul pădurii, de limpezimea izvoarelor, își plimbă urmele haiducii copilăriei mele. - Cine sunt ei? De unde vin și unde se duc? Sunt sufletele curate ca lacrima ale prietenilor mei din copilărie, cu care am dus cele mai grele bătălii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ai strâns mireasa În brațe după nuntă, nu aveai control. Ehe... Parcă azi a fost Și nunta mea. Tânăr, În putere, cu viitorul În față, cu adolescența plină de coșuri În spate. Nuntă mare, ca-n povești, iar mireasa o splendoare. Vrusese tac-su să fie fată mare la nuntă, da` nu m-am pus la mintea lui. Săracu`, cu ideea asta s-a dus dincolo, că nam vrut să-i stricăm bucuria, noi făcusem rodajul anticipat. Ascultați la mine, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei sarcini de ninsoare, Cer frumos, adînc-albastru, străveziu, nemărginit; Din colanele de dealuri se întind văile pline De dumbrave, de isvoare, și de râuri cristaline, Cari lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de râuri sclipitoare, Vezi oraș cu dome albe strălucind în verde crâng. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece fluviul cântării. Cîte-odată între codri el s-dună, ca a mărei Mare-oglindă, de stânci negre și de munți împiedecat Ș-un gigantic lac formează într-a cărui sân din soare Curge Aurul tot al zilei și îl împle de splendoare, De poți număra în fundu-i tot argintul adunat. Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groși, cu frunza deasă, Unde-n arborul din mijloc e vrăjita-mpărăteasă, Unde-n sălcii mlădioase sunt copile de-mpărat; Codrul - înaintea vrajei - o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
amare. Munții înalți la cer străbat, se vede; Văi cu isvoare s-adîncesc sub soare Și dealuri mari păduri înnalță-n spete: E Orientul. - Codrii cu grandoare, Cu vîrfii nalți vor norii să-i disfețe. Cetăți prin ei își pierd a lor splendoare. Prin codrii lor, prin șesurile crețe, De-a vântului suflare-mbălsămată, Din munții-n nori și prin pustii mărețe, Urbile-antice strălucind s-arată Și albe par și mitice - cu basme Urieșești e țara presărată. Și norii spânzură pe cer, fantasme De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pustiile Saharei Și luminând o lume care tace. La miezul nopții vezi pustia plană Născând de suptu-i mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana. Într-adevăr: adânca depărtare: Arată un palat numai splendoare. Printre ferești pătrunde o lumină; Perdelele-i păreau muiate-n soare. De prin deșerturi lungi și depărtate, În șiruri vin scheletele uscate. Pustiu-atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu celui slab îi sunt în ajutor. Cu-același gând, noi totuși ne desfidem: Non idem est si duo dicunt idem. Pe mine răul, deși râd, mă doare, Mă ține liniștea vieții-ntregi; Iar tu uiți tot la raza de splendoare Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi... Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem: Non idem est si duo dicunt idem. {EminescuOpIV 374} E greu a spune ce deosebire Ne-a despărțit, de nu mergem de-a valma
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Durere și vină. Tot timpul ce-o veni, Desparte, desbină. Iar visul de noroc Și de iubire Mai are-atîta loc Ca să aspire. 19. MIROS E-N FLORI DE JALE (cca. 1871) Miros e-n flori de jale În stele e splendoare, Pe munți aer, răcoare Și liniște în vale. În inim-omenească: Miros, ș-aer, lumină În veci o să rămână Enigmă dureroasă. {EminescuOpIV 481} 20. BOURUL ȚĂRII (cca 1871) Bourul țării duce la glorii, Fruntea-i în nouri sbura, Luptele noastre-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi. În liniștea bibliotecii se aude clipocind lacrima pădurii. Zăpada - această nuntă fundamentală a naturii. Între om și natură s-a împielițat betonul. În fața splendorilor naturii, omul rămâne amenințătorul ante portas. Astrologii studiază urmările marilor copulații universale. Lebăda - această tulburătoare caravelă a naturii. Ne comportăm cu natura precum Alaric la intrarea în Roma. Natura este o discretă invitație la introspecție. Organismul uman asimilează perfect ceea ce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea pe soclul propriei splendori. Vâslim printre amenințări și recompense. Stau scriitorii în manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde numai destinul Noi doar simulăm. Dozajul chimic al creierului face
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]