3,144 matches
-
1907-Peizaje); c. Poezia erotică sub influență eminesciană (Melancolie, Toamna, Despărțire, Creion, volumul Versuri de seară). Se conturează două atitudini: 1. reticență, amânare a clipei erotice (Melancolie, Creion); 2. împlinirea erotică urmărită și exprimată în ambianța universului casnic, unde femeia devine stăpâna acestui univers (Mireasa, Căsnicie, Mirele); d. Poezia jocului, a boabei și a fărâmei descrie universul mărunt al viețuitoarelor: gâze minuscule, felurite păsări, patrupede casnice. Poetul se coboară la dimensiunea ludică a vieții și reliefează gingășia, inocența, prospețimea, delicatețea (Cântec de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spiritual de Divinitate, se simte părăsit. III Poezia iubirii 1. Iubirea este un sentiment protector, dus până la extazul familiar (Melancolie, Cântare, Creion); 2. Iubirea este starea spirituală a îngemănării celor ce se iubesc (Psalmul de taină) 3. Iubita (soția) este stăpâna universului casnic (Mireasa, Căsnicie). IV Poezia socială 1. Ilustrează scabrosul, putreziciunea vieții omenești; 2. Lumea mahalalei citadine, a pungașilor, a ucigașilor, a pușcăriașilor (Doi flămânzi, Generații, Ceasul de apoi, Cina); 3. Poetul rămâne solidar cu cei mulți care trudesc în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fata "a mai mare" a acestuia. Zărind de departe lumini la hanul lui Mânjoală, protagonistul se gândi să poposească doar trei sferturi de oră, să dea calului grăunțe. Acesta ar fi planul real. Urmează descrierea unui cadru fantastic, unde Mânjoloaia, stăpâna hanului, femeie zdravănă, focoasă, văduvă, reușește să facă avere. Despre ea se crede că ar umbla cu farmece. Povestea miraculoasă a celor doi frați, care au vrut să spargă hanul, dar unul dintre ei "a picat jos" și a murit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în această meditație filosofică despre spațiu și timp, despre existență (fortuna labilis), având și caracter de satiră, în versurile referitoare la soarta geniului pe pământ și în eternitate. În tabloul I, cadrul nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării: Iar cerul este tatăl meu/ Și mumă-mea e marea". El o cheamă pe fata de împărat în lumea lui, să fie stăpâna apelor, dar fata îl refuză, simțindu-l "străin la vorbă și la port" și "Ochiul tău mă-ngheață". Conștientă că nu are acces la viața veșnică, fata de împărat motivează: "Căci eu sunt vie, tu ești mort". După trei zile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu face excepție nici una dintre eroinele acestei piese politice. Modesta Veta, având un soț cu atâtea idei și principii, se consolează cu Chiriac, tejghetarul și omul de încredere al stăpânului, care-și face datoria în felul său, alinând-o pe stăpâna sa și apărându i într-adevăr onoarea de intervenția unui intrus. Mânia lui la întâlnirea cu Rică este semnificativă în acest sens. Măritată de tânără cu Dumitrache, Veta nu l-a iubit niciodată, respectându-și însă datoria de fidelitate conjugală
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
așadar, pe cei doi protagoniști de-a lungul progresului dramaturgic al piesei. Pornim de la costumația celor două personaje care este esențială și simbolică; Leonida este prezentat în papuci, halat și cufie, având ca martor și reprezentant al realismului pe Efimița, stăpâna reală a acestui univers domestic, la rândul ei, în camizol, fustă de flanelă roșie, iar la cap legată cu un turban alb. Conul Leonida este un nou prototip creat de Caragiale în activitatea esențială și definitorie a ritmului biologic diurn
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
câteva mișcări teatrale, o nouă răsturnare a dramei: e slujnica, Leonido, Safta, anunță Efimița care își reia rolul de garant al realului. Safta aduce lumina peste misterul nopții terorizate de spaimă și, totodată, căldura confortului sub protecția realului. La întrebarea stăpânei: Ce-i afară, Safto?, ea răspunde simplu: Bine, cocoană, ce să fie! și apoi adaugă: „Da’ pân-acuma n-am putut închide ochii: toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț; acu d’abia s-a spart cheful
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la numai un taler. Gloaba este adânc înrădăcinată în mentalitatea colectivă, iar cel care a comis un păcat trupesc știe cătrebuie s-o dea și, oricât se va ascunde, nu va scăpa. De exemplu, Marin, prins că a păcătuit cu stăpâna sa, fuge de teama bătăilor aplicate de soțul acesteia, dar nu uită să lase banii de gloabă. Numărul celor judecați la Mitropolie este foarte mare, dar Biserica n-a folosit informația strânsă în condici pentru a elabora manuale confesionale sau
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mic vânător de zestre care de n-ar fi fost pretențiile viitorilor cumnați ar fi profitat din plin de tinerețea și ignoranța văduvei. În ceea ce o privește pe aceasta, i se recomandă să-și păzească cinstea dacă vrea să rămână stăpâna casei, căci în eventualitatea unei căsătorii sau a unei legături amoroase nu va primi decât zestrea pe care a adus-o. În fine, jalba fraților nu apare decât ca un act de mare răutate, din dorința nedeclarată, dar foarte prost
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
femee este și în ce chip s-au purtat“. Spre surprinderea lui, aceștia refuză să-i oferă vreo informație, sfătuindu-l să facă cum va ști „că dumnealor nu se bagă nici pă bine, nici pă rău“. Abia căsătoria încheiată, stăpâna îl avertizează că Sofica n-ar fi femeie de casă, deoarece alți doi bărbați au fugit de ea tocmai în Moldova. Pețitorul își continuă drumul început prin cununarea tinerilor, în Cazul în care aceștia nu au nași sau, dacă aceștia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Cu dovada în mână, o cracă ruptă și găsită prin curte, Tudor îi zice că „de ce primește pe soru-sa în grădină, că știe bine că pe ei i-au lăsat de șăd de pomană în casă și când va veni stăpâna casii o să le zică cuvinte proas te“. Răspunsul nu se lasă mult așteptat și, cu urechile pâlnie, toți o aud cum „au să rit cu gura la dânsul“, făcându-l bondoc și paciaură și că „nu iaste depotriva ei“ și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
câi ne le la stână, su ge rân du-i că este ne voie de ei acolo. Stoi ca a luat însă în serios misiunea stă pâ nului, mai ales că a re marcat ochia de le schimba te între stăpână și țigan și, în loc să urmeze po run ca, merge în sat să-și îm păr tă șeas că te me ri le fraților lui Sti ria. Nu-i gă seș te acasă, aceștia fi ind plecați la târ gul Buzău
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
până la "încă îmi mai aud maica / încă o aud cum ma mintea / pentru ca viața nu mi-a dat / ce ea în leagăn îmi spunea", mama, ca simbol al căminului, este o constantă în textele tangourilor, dar mama este și Buenos Aires, stăpâna ținutului La Plata, că mama care are grijă de fiii ei, într-un spațiu magic, care îi dă locuitorului identitate, nume, rădăcini: "Cum să nu vorbesc de Buenos Aires, / dacă numai așa știu cine sunt!"157. Cântărețul de tango confundă adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
erau purceluși din aceia grași și rozalii, atât de vesel reprezentați pe siglele fabricanților de mezeluri, ci ditamai porcii, care depășeau cu mult un chintal și care ar fi mâncat de viu pe oricine ar fi vrut să-i clintească stăpânei fie și un fir de păr. Doamna le-a dat gărzilor sale dragi și feroce nume fermecătoare. Se numeau Nif-nif, Naf-naf și Nuf-nuf, ca în poveste. Contesa cunoștea engleza, latina și greaca, așa că a hotărât să-și îmbogățească vasta cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
satisfăcut. E greșit să spunem că cineva e "prost ca un porc". Acest animal a uitat pur și simplu să fie prost. Dintre cuvintele pe care le înțelege și sunetele pe care le emite și care au un sens evident, stăpâna (sau, mai bine zis, protectoarea) lui a numărat cam o sută de semne. În opinia ei, câinele, care are totuși reputația de a fi inteligent, depășește arareori cincizeci. Contesa vorbește un pic porcește. Dintre expresiile pe care chiriașii săi le
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bască), îi dădea o palmă prietenoasă pe crupă: "Du-te!" și măgarul pornea singur pe poteci, cu pasul lui liniștit, "pasul mărunt și frânt", cum spune atât de frumos Francis Jammes, poetul asinilor. Reținută încă puțin de vreo treabă domestică, stăpâna îl urma, după vreun sfert de oră. Trei ore mai târziu, ajungea și ea la "venta": animalul era acolo, o aștepta cuminte în fața băcăniei. Femeia își făcea cumpărăturile, își umplea plasele (cu câteva provizii înghesuite deasupra alcoolului de contrabandă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de către cineva; devreme ce eu aveam cunoștințe printre oficialitățile ce se aflau la conducerea provinciei, am așteptat-o să își termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. Am chemat un slujitor de-al ei căruia i-am spus: <<Cheam-o aici pe stăpâna ta>>. Când s-a apropiat de mine i-am spus ceea ce am gândit. Femeia a izbucnit iarăși în plâns și a spus: Nu știi, părinte, care e problema mea? M-a părăsit Dumnezeu și nu m-a cercetat. Sau împlinit
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de către cineva; devreme ce eu aveam cunoștințe printre oficialitățile ce se aflau la conducerea provinciei, am așteptat-o să își termine rugăciunea, ca să o ajut cumva. Am chemat un slujitor de-al ei căruia i-am spus: <<Cheam-o aici pe stăpâna ta>>. Când s-a apropiat de mine i-am spus ceea ce am gândit. Femeia a izbucnit iarăși în plâns și a spus: Nu știi, părinte, care e problema mea? M-a părăsit Dumnezeu și nu m-a cercetat. Sau împlinit
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
sinucidere a avut loc“, și se agravează atunci „când fapta prevăzută în alineatul precedent s-a săvârșit față de un minor sau față de o persoană care nu era în stare să-și dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stăpână pe actele sale“. Se consideră că medicul trebuie să fie foarte atent la felul în care comunică în cadrul relației medic-pacient, și că trebuie să folosească un limbaj adaptat fiecărui bolnav în parte. „Unii sunt creduli, alții sceptici față de posibilitățile medicinei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
Astfel începe romanul licornului și al doamnei. Un joc alegoric al seducției, în care junele Nicolas nu ezită să-și strecoare avansurile fățișe, invocând virtuțile purificatoare ale cornului fabulosului animal alb asupra trupurilor de doamne și domnițe. Fapt e că stăpâna casei îi propune artistului, în locul unei vaste picturi istorice, o cu totul altă temă, mai potrivită pentru ochii și firea frumoasei Claude: licornul și fecioara, menită să sublimeze brutalitatea animală. Ceea ce-i convine perfect lui Nicolas, as în povestea licornului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Una din consecințele guvernării feminine este inversarea rolurilor: această femeie modernă numită "amazoana" adopta caracteristicile asociate în general bărbatului și identificate cu puterea masculină; renunța la capacitatea de a se lega afectiv de ființe de sex opus; preia puterea devenind stăpâna propriului destin, dar totodată devine victima trăsăturilor masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie a individului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e dor de nimeni,/ Pământ apus în somn/ Prin verzi orbite/ Și sunt străină dacă trec hotarul/ Pletelor tale obosite./ Eu numai limba ta/ O știu vorbi în vis/ Și spune basme numai pentru tine/ Prea trecătoru-mi paradis,/ Prea trecătorule stăpâne./ E frig afară/ Și ceața e deasă,/ Se face seară,/ Timpu-ncet se lasă,/ Dar cât de bine și de cald e-acasă,/ Când unul altuia ne spunem țară" (Țară). Întoarcerea către sine se confundă cu întoarcerea către o altă țară
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeme, totodată, precursoare ale postmodernismului. Totuși, este păstrată atitudinea ludică a eului liric, marcată prin "asocierile inedite de cuvinte, care pot schimba locul între ele, păstrând același înțeles"141: "Verde-ntuneric de nuc/ Peste norocu-mi uituc/ În iarba a toate stăpână/ Dormind cu o carte în mână// Prin pagini păienjenii țes/ Un mult mai adânc înțeles/ Și-un greier citește un pic/ Dar nu înțelege nimic/ În timp ce prin cerul mereu/ O frunză tot cade cu greu/ Vâslind ca un flutur bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]