2,413 matches
-
mod oficial, dar este ineficientă, (nu are șanse să ajungă la guvernare), și nu trebuie confundat nici cu sistemul în care sunt interzise toate partidele politice. În cea mai mare parte a cazurilor, statele unipartide sunt rezultatul ideologiilor fasciste, marxiste, staliniste, fundamentaliste sau naționaliste, apărute în timpul luptei pentru idependență de sub jugul colonial. Sistemele monopartite au apărut în cazul țărilor decolonizate, datorită rolului copleșitor pe care l-a avut un singur partid în lupta pentru eliberare sau pentru independență. În statele în
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
jugul colonial. Sistemele monopartite au apărut în cazul țărilor decolonizate, datorită rolului copleșitor pe care l-a avut un singur partid în lupta pentru eliberare sau pentru independență. În statele în care partid de guvernământ este de orientare marxist-leninistă sau stalinistă, acel stat este denumit de obicei stat comunist. Sprijinitorii sistemului unipartid apelează de cele mai multe ori la sentimentul unității, puterii și eficienței unei guvernări monopartite. Aceștia argumentează că sistemul pluripartit induce prea multe divizări și este nepotrivit pentru dezvoltarea economică și
Sistem monopartid () [Corola-website/Science/303527_a_304856]
-
de titoiști" în Bulgaria. Toată această vânătoare de vrăjitoare a culminat cu procesul spectacol și executarea vice-prim-ministrului Traicio Kostov. Decesul din 1950 a unuia dintre cei mai vechi colaraboratori ai lui Dimitrov, Vasil Kolarov, a lăsat puterea în mâinile unui stalinist convins, Vulko Cervenkov. Perioada stalinistă în Bulgaria a durat mai puțin de 5 ani. Procesul industrializări a fost accelerat, agricultura a fost cooperativizată, iar rebeliunile țărănești au fost zdrobite. Au fost înființate lagăre de muncă, iar, în perioada de maximă
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
această vânătoare de vrăjitoare a culminat cu procesul spectacol și executarea vice-prim-ministrului Traicio Kostov. Decesul din 1950 a unuia dintre cei mai vechi colaraboratori ai lui Dimitrov, Vasil Kolarov, a lăsat puterea în mâinile unui stalinist convins, Vulko Cervenkov. Perioada stalinistă în Bulgaria a durat mai puțin de 5 ani. Procesul industrializări a fost accelerat, agricultura a fost cooperativizată, iar rebeliunile țărănești au fost zdrobite. Au fost înființate lagăre de muncă, iar, în perioada de maximă represiune, lagărele găzduiau cam 100
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
loial al Uniunii Sovietice. În politica internă s-a remarcat printr-o abordare mult mai moderată și pragmatică decât predecesorul său. Relațiile de bună vecinătate cu Iugoslavia și Grecia au fost reluate, lagărele de muncă au fost închise, iar procesele staliniste și execuțiile lui Kostov și altor „titoiști” au fost declarate abuzuri staliniste. Nu s-a întânplat același lucru și cu victimile represiunilor și epurărilor din 1947, care nu făcuseră parte din partidul comunist. În Bulgaria nu au avut loc mișcări
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
abordare mult mai moderată și pragmatică decât predecesorul său. Relațiile de bună vecinătate cu Iugoslavia și Grecia au fost reluate, lagărele de muncă au fost închise, iar procesele staliniste și execuțiile lui Kostov și altor „titoiști” au fost declarate abuzuri staliniste. Nu s-a întânplat același lucru și cu victimile represiunilor și epurărilor din 1947, care nu făcuseră parte din partidul comunist. În Bulgaria nu au avut loc mișcări sociale sau răsturnări ale situației politice precum cele din 1956 din Polonia
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
Sovietice din Europa Răsăriteană. În 1968, Todor Jivkov a cerut în mod neoficial ca Bulgaria să fie admisă în Uniunea Sovietică ca a 16-a republică unională. Leonid Brejnev a respins această cerere. Deși Jivkov nu a fost un despot stalinist, în 1981, când a împlinit 70 de ani, regimul său devenea din ce în ce mai corupt, autocratic și anarhic. Această caracterizare este ilustrată cel mai bine de o bizară campanie de persecutare a minorității turce (care reprezenta aproximativ 10% din populație), ai cărei
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
este văzută actualmente ca eșec al proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii, din cauză că a continuat militarismul și a format o nouă clasă privilegiată, aceea a bolșevicilor și a birocrației de partid. Armata sovietică nu a opus nicio rezistență în timpul epurărilor staliniste de la sfârșitul deceniului al patrulea al secolului al XX-lea. În concepția lui Marx, lumpenproletariatul nu ar fi avut motive reale să participe la revoluție, ba putea avea toate motivele să dorească păstrarea claselor sociale existente, întrucât lumpenproletariatul depinde în
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
Totuși, rezistența la românizare a persistat și, după 1933, un număr de originaliști reprezentativi au fost întemnițați, cărțile lor distruse, iar neologismele inventate de ei interzise. După Plenara CC al PC al URSS din februarie-martie 1937, care a exacerbat epurările staliniste, atât romanizatorii, cât și originaliștii au fost declarați „spioni imperialiști”: primii ca „agenți ai României boierești” („Боярская Румыния”), iar cei din urmă datorită sabotării latinizării alfabetului. Pe 27 februarie 1938, Biroul Comitetului Regional din Moldova al Partidului Comunist (bolșevic) a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
care limba și alfabetul moldovenești au fost înlocuite de limba română și grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 și a rămas în cadrul statului unional sovietic până disoluția acestuia din 1991. În 1956, în timpul reabilitării victimelor represiunilor staliniste, a fost făcut un raport special cu privire la statutul limbii moldovenești, prin care se afirma că discuțiile dintre romanizatori și originaliști din deceniul al patrulea au fost în mare parte neștiințifice, de vreme ce în republică erau foarte puțini lingviști, iar gramatica și
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
mea de episcop catolic, trebuia să dau din când în când rapoarte către Vatican despre cele ce se petrec în Eparhia mea.” Între 10 și 17 septembrie 1951 s-a desfășurat la București unul din cele mai sinistre procese politice staliniste din istoria României. Cei zece inculpați - episcopul Diecezei de Timișoara, Augustin Pacha (arestat pe data de 18 iulie 1950), episcopul clandestin Joseph Schubert din București (17 februarie 1951), preotul de la biserica italiană din București, Pietro Ernesto Clement Gatti (8 martie
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
al treilea al secolului trecut, biserica armenească a fost deposedată de toate averile. În deceniul următor, statul sovietic a încercat să elimine definitiv biserica din viața spirituală a armenilor, totul culminând cu executarea Catolicosului Khoren I în 1938, (în timpul epurărilor staliniste), și cu închiderea Catolicatului din Echmiadzin din 4 august 1938. Biserica a supraviețuit într-o semiclandestinitate sau în diaspora. La fel ca și cetățenii de alte etnii din Uniunea Sovietică, milioane de armeni au suferit în urma deportărilor sau execuțiilor din
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
sunt săpate numele localităților unde au avut loc masacre. Mihail Gorbaciov și noile sale politici de glasnost și perestroika din deceniul al nouălea au alimentat speranțele armenilor pentru o viață mai bună în cadrul URSS-ului. Deportații musulmani armeni din perioada stalinistă din Kazahstan au început să ceară strămutarea în RSS Armenească. Totuși, aceste cereri au fost respinse de guvernul sovietic de frica unor conflicte religioase dintre acești musulmani și conaționalii lor creștini. Alt eveniment a dus însă la declanșarea conflictului religios
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
numericește pe băștinași. Printre cei mai numeroși noi veniți se aflau ucrainienii, germanii (8% din populație în momentul proclamării independenței, cea mai mare concentrare de germani din URSS), belarușii și coreenii. După proclamarea independenței, numeroși emigranți sau deportați din perioada stalinistă (sau urmașii lor) au părăsit republica. Pe 10 decembrie 1991 "RSS Kazahă" a fost redenumită "Republica Kazahstan", pentru ca șase zile mai târziu republica să-și proclame independența. În 1970, populația era compusă din: În nordul Kazahstanului, în zona deșertică trăiau
Republica Sovietică Socialistă Kazahă () [Corola-website/Science/303719_a_305048]
-
serie de interviuri prin care-l acuza pe Nicolae Ceaușescu că ar fi cerut Securității să însceneze mai multe accidente de mașină în vederea eliminării sale fizice. Iată cum povestește despre această perioadă: Gheorghe Apostol a reprezentat în anii 50 oligarhia stalinistă dogmatică iar conflictul său cu Ceaușescu nu a avut la bază vreo dispută ideologică. Ca și ceilalți semnatari ai scrisorii celor șase, Apostol a încercat tardiv să susțină un punct de vedere reformist-comunist într-o țară dominată de o dictatură
Gheorghe Apostol () [Corola-website/Science/303731_a_305060]
-
niciodată de jure, Letonia nefiind recunoscută ca parte constituentă a URSS-ului. În afară de pierderile umane și materiale suferite în timpul războiului, mii de cetățeni ai țarii au fost executați și numeroși alții au fost deportați în lagăre de muncă în perioada stalinistă. Stăpânirea sovietică a încetinit creșterea economică letonă în comparație cu ritmurile țărilor democratice din vecinătate (Suedia, Danemarca, etc.) În comparație cu alte republici unionale totuși, economia țării a fost mult mai bine dezvoltată, în zilele noastre Letonia având una dintre cele mai puternice economii
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
RSS Kazahă. Teritorii mai mici au fost schimbate între Kazahstan și Uzbekistan după încheierea celui de-al doilea război mondial. În 1928, a fost declanșat procesul de colectivizare a agriculturii, încheiat pe la mijlocul deceniului al patrulea. În perioada 1937-38, în timpul epurărilor staliniste, mai mulți cetățeni uzbeci au fost executați sau trimiși în lagărele de muncă ale Gulagului. Printre cei care au fost judecați și executați pentru acuzații false de naționalism a fost și cel dintâi premier Faizullah Hojaev. În timpul celui de-al
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
Un mare număr de ruși, ucrainieni și persoane de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
de boală. Ironia soartei a făcut probabil ca boala ei atât de gravă s-o salveze de la o soartă și mai cumplită, aceia a unui „proces de demascare” în sensul așa-ziselor "devieri". La sfârșitul lui 1956 valul de teroare stalinistă trecuse peste Florica Bagdasar și au început demersuri de „reabilitare” (concomitent cu programul de „destalinizare” inițiat de Hrușciov în URSS). I s-a propus să reintre în partid, dar a refuzat. În schimb, în octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă
Florica Bagdasar () [Corola-website/Science/303847_a_305176]
-
națiunea ca existând în realitate, alta o consideră un artefact cultural, despre care nu se poate spune că există ca grup social, ci doar virtual (teoria națiunii ca comunitate inventată). Ambele definiții citate mai sus (DEX și NODEX) reflectă concepția stalinistă despre națiune, formulată în articolul scris de I. V. Stalin în 1913 (Problema națională și social-democrația) și publicat în "Prosveșceniie". Aceasta consideră națiunea ca fiind o comunitate reală și accentuează așa-numita "comunitate de viață economică" pe care s-ar
Națiune () [Corola-website/Science/303869_a_305198]
-
în fața unui zid și se vor împușca, atunci să-ți amintești cuvintele acestea..."". Într-adevăr, peste 18 ani, A.H.Qarayev, ajuns unul dintre conducătorii ai țării, a fost arestat și împușcat în 1938, încă în primul val al represiunilor staliniste. După ocupație au fost închiși sau împușcați aproape toți demnitarii de stat și activiștii partidului "Müsavat". Rasulzade se ascunde în localitatea izolată Lahîc, așezată în munții caucazieni, însă a fost prins și transferat la Baku. O întâmplare - prezența lui Stalin
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
Simfonia nr. 4 au fost descrise în dicționarul Grove ca „o sinteză colosală a dezvoltării muzicale a lui Șostakovici până la acea dată”. Simfonia nr. 4 a fost și prima în care să adopte stilul lui Mahler. Chiar și înainte de campaniile staliniste antisemite de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 Șostakovici a demonstrat un interes pentru temele evreiești. Era intrigat de abilitatea muzicii evreiești „de a crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
s-au tipărit două romane despre grevele muncitorești de la atelierele Grivița: "Sfârșitul jalbelor" (1950) și "Marea pregătire" (1952). În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin. În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraților să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Dar după moartea lui Stalin și reorientarea conducerii sovietice, avea să-și schimbe poziția și să critice și el stalinismul, devenind apoi ținta unor atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
creația literară ar fi ajuns la dezastru“". Amănuntul că în realitate Jar se consultase inițial cu Dej în privința cuvântării pe care o pregătea pare să însemne că a fost vorba despre o provocare. Crezând că Dej intenționa să critice abuzurile staliniste, Jar și-a permis să fie deosebit de îndrăzneț. A urmat însă riposta conducerii partidului, iar Jar a fost condamnat pentru spirit anarhic și mic burghez. Pentru că nu au luat „poziție față de ieșirea provocatoare a lui Jar“, Mihail Davidoglu (dramaturg) și
Alexandru Jar () [Corola-website/Science/304044_a_305373]
-
perioadă de stagnare". Rusia a moștenit de la defuncta Uniune Sovietică o cultură diversă. Prin intermediul intelectualilor, artiștilor și profesorilor sovietici s-au păstrat peste o sută de moșteniri culturale și limbi naționale diferite. Chiar și în anii celei mai dure represiunii staliniste, tradițiile vieții de familie și legăturile prietenești tradiționale au supraviețuit. La fel, moștenirea țaristă a supraviețuit prin operele artiștilor clasici din perioada prerevoluționară, opere pe care copii de școală și studenții universităților sovietice au învățat să le iubească și să
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]