2,893 matches
-
la Tecuci și 21,3 °C la Galați. În condițiile de climă menționate, pe un strat alcătuit din loess care ocupă cea mai mare suprafață, ca și din nisip pe valea Bârladului, s-a instalat o vegetație ierboasă tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetația reprezintă rezultatul interacțiunii ariilor de influență este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activității antropice. În ansamblu, vegetația de silvostepă se întâlnește în câmpia Tecuciului, iar
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetația reprezintă rezultatul interacțiunii ariilor de influență este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activității antropice. În ansamblu, vegetația de silvostepă se întâlnește în câmpia Tecuciului, iar cea de stepă propriu-zisă în câmpia Covurluiului. În "Scrisoare despre Tecuciu" publicată de Alexandru Papadopol Calimah în revista "Convorbiri literare" în 1893 și preluată apoi de Theodor Ciuntu în "Dicționarul geografic statistic și istoric al județului Tecuciu" în 1897 și mai apoi în
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
dealul Tirinca, 193 m. Climă regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38 °C iar cea mai scăzută, -32,5 °C pe 5 febr. 1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepa și stepa. Cernoziomul este tipul predominant de sol. Prima mențiune documentara datează din 6 oct. 1407. Cand boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
dar și lintița, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc. Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
predomina pădurile de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (79%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,82
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
este formată din câmpie, păduri și ierburi. Se găsesc plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt numeroase, având importanță cinegetică (fazanul). Fauna de silvostepă și stepă, prezintă un număr mare de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri și lacuri. Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai sudic afluent
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
felul acesta se explică cum, cu oarecare risc, se poate cultiva chiar și smochinul. Postul pluviometric (înființat în 1963), dar și stația meteorologică oferă informații climaterice corecte preluate de numeroase lucrări de specialitate. Floră din zona este caracteristică zonei de stepa și de silvostepa. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
Egiptului, care era principalul grânar al imperiului, împărații au fost nevoiți să rezolve problema furnizării de cereale.Au instaurat astfel monopolul comercial în bazinul pontic, încheind tratate cu cazarii care asigurau apărarea în zona nordică și furnizând cereale imperiului din stepele rusești, dar și din Peninsula Crimeea. Cantitățile de cereale erau compensate din importurile din Thracia și Asia Mică. Circulația monetară a fost afectată, circulația monedei de aur fiind restrânsă. Cantitățile în care era bătută moneda s-au redus. Pe plan
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
scenele din Donatio Constantini să fie expuse pe pereții unei biserici din Roma. Bizanțul consideră că împăratul de la Constantinopol era urmașul împăraților romani, susținând ideea că împăratul Constantin s-a mutat la Constantinopol ca împărat roman. În secolul VII, în stepele nord-pontice s-a constituit un stat khazar care controla zona de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Roma. Bizanțul consideră că împăratul de la Constantinopol era urmașul împăraților romani, susținând ideea că împăratul Constantin s-a mutat la Constantinopol ca împărat roman. În secolul VII, în stepele nord-pontice s-a constituit un stat khazar care controla zona de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau cu cereale din zona bazinului pontic.La mijlocul secolului IX, în stepele nord-pontice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de stepă a Europei răsăritene și s-a impus în fața uniunilor tribale turco-mongole. Khazarii au fost și aliați ai bizantinilor, relațiile dintre aceștia și greci fiind intense. Bizantinii se aprovizionau cu cereale din zona bazinului pontic.La mijlocul secolului IX, în stepele nord-pontice și-a făcut apariția formațiunea nord-pontică fondată de Rurik conform cronicii lui Nestor. Istoricii bizantologi germani susțin însă că statul a fost creat de varegi, pe când istoricii ruși susțin că a fost fondat de slavi. Termenul de „rus” apărea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996) Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România. Această suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zăvoaie cu "Salix alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
procyonoides"), vidră de râu ("Lutra lutra"), bizam ("Ondatra zibethicus"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), hermină mică ("Mustela erminea aestiva"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), șacal auriu ("Canis aureus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), popândău european ("Spermophilus citellus"), dihorul de stepă ("Mustela eversmannii"), arici ("Erinaceus concolor"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), chițcan mic de apă ("Neomys anomalus"), șoarecele-de-mișună ("Mus spicilegus"), șoarece pitic ("Micromys minutus"). Parcul național adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări migratoare, de pasaj sau
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
șalău vărgat ("Sander volgensis"), biban ("Perca fluviatilis"), văduviță ("Leuciscus idus"), cernușcă ("Leuciscus borysthenicus"), știucă de Amur ("Esox reichertii"), caracudă ("Carassius carassius"), lin ("Tinca tinca"), biban ("Perca fluviatilis"), văduviță ("Leuciscus idus"), plătică ("Abramis brama"), caracudă argintie ("Carassius auratus auratus"). Vipera de stepă ("Vipera ursinii"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla multicoloră ("Eremias arguta"), șopârla de câmp ("Podarcis taurica"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Anisus vorticulus"), gândacul de apă ("Graphoderus bilineatus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două libelule din speciile "Ophiogomphus cecilia" și "Arytrura musculus"; și cinci fluturi: "Colias myrmidone", "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Catopta thrips" (fluturele de stepă) și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie). Populația Deltei a fost totdeauna răzleață, mediul semiacvatic nepermițând densități importante (densitatea medie este de 5 locuitori/km2). Vara, afluxul de turiști triplează populația, care la recensământul din 2002 se menținea la 14.583 locuitori
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
Hotin), de unde au fost deportați în Transnistria. Au scăpat de deportare doar 11 familii, din care făceau parte medici, specialiști în fabricarea alcoolului și a lemnului pentru construcții. Puțini evrei au supraviețuit deportării în Transnistria, iar alții au murit în stepele ucrainene. Reveniți în oraș după reocuparea orașului de către URSS în aprilie 1944, evreii au găsit orașul devastat de război și casele distruse de bombe. Majoritatea lor a emigrat în Israel. Cimitirul a fost vandalizat în timpul celui de-al doilea război
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
Duce Pavel cu o prințesă germană, Wilhelmina, botezată ortodox Natalia. În iulie 1774, după șase ani de război cu Turcia, se semnează tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obține fortărețele de pe malul Mării Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda și stepa dintre Bug și Nistru, accesul la Marea Neagră și la Marea Egee, o despăgubire de război de patru milioane și jumătate de ruble și dreptul de a veghea asupra libertății religioase a supușilor creștini ai sultanului. La 21 iulie 1783, țarina anunță
Ecaterina a II-a a Rusiei () [Corola-website/Science/301024_a_302353]
-
localității se întâlnesc forme variate de relief și microclimat,ceea ce a făcut ca solurile să fie variate,oferind bune condiții de dezvoltare tuturor culturilor.Solul este variat:de la brun roșcat de pădure până la cernoziom. Vegetația naturală este specifică zonei de stepa cu coline arse de soare în timpul verii,bătute de crivatul aspru în timpul iernii.Vegetația variază în funcție de formele de relief.Pe vale se întâlnește o vegetație specifică mâlurilor apelor curgătoare:sălcia alburie,pipirigul,cucuta de apă,crinul de baltă etc.Coastele
Comuna Pechea, Galați () [Corola-website/Science/301220_a_302549]
-
se învecinează la nord cu comună Slobozia Conachi, la est cu comunele Schela și Braniștea, la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant salcie și plop. Fondul forestier al comunei Independența este de 793 ha, din care 510,93 ha reprezintă pădure. Teritoriul comunei este traversat pe direcția NV
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
de 3-5 metri.În plus faptul că de câțiva ani curge într-un canal gură de vărsare înmâlită permițând o deversare ușoară în Siret. Covorul vegetal este diversificat pe teritoriul localității; se întâlnesc plante aparținând provinciei est-europene, predominând elementele caracteristice stepei și silvostepei. Diferențierile covorului erbaceu de la un loc la altul sunt impuse de condițiile de sol, de ape, de terasă, lunca și dune de nisip. În zona luncii pe un sol aluvial și cu o pânză freatică aproape de suprafață apar
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
apropiată gară este Slobozia Veche - în orașul Slobozia - gară accesibilă pe liniile Țăndărei-Slobozia-Urziceni (la 62 km de acesta) și Călărași-Slobozia.. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă Slobozia (7 km) de Buzău (84 km). Climatul este continental de stepă, cu veri călduroase (temperatura medie 22-23 °C) și diferențe mari de la zi la noapte. Iernile sunt relativ reci, vânturile sunt predominente iarna dinspre nord-est, caracteristic fiind Crivățul. Temperatura medie anuală este de 10,5-11 °C precipitațiile medii însumează 450-500 mm
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
este de 10,5-11 °C precipitațiile medii însumează 450-500 mm/an. Nebulozitatea este redusă în timpul verii, cu o medie de de peste 125 zile senine în timpul anului. Structura geologică aparține depozitelor cuaternare, predominând loessul. În ce privește flora și fauna, acestea sunt caracteristice stepei. Vegetația este predominant erbacee, predominând graminaceele leguminoasele și rozaceele, în vreme ce fauna este cea caracteristică celei de câmpie, cu mamifere, păsări și insecte specifice. Rețeaua hidrografică este formată de pânza freatică ce dă naștere unor izvoare subterane sau de suprafață care
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc.) și 14 specii de păsări de interes comunitar. Din punct de vedere fitogeografic, lacul se înscrie în subzona de vegetație naturală a stepei, mult modificată în prezent datorită agriculturii și pajiștilor antropice. Lacul este proprietate de stat fiind în administrarea RA Apele Romane -SGA Ialomița. Descoperiri arheologice atestă existența așezărilor omenești pe teritoriul ocupat astazi de orașul Amara, înca din perioada neoliticului târziu
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]