2,683 matches
-
Pendefunda 379 Gérard de Nerval, Visul și viața, 1855. 380 Dante 381 "Pentru mine scriitorul este un om care visează tot timpul".(J.L. Borges) 382 "El ne spune: viziunea timpului e vastă, dar când îl traversați timpul devine o poartă strâmtă" (Franck Herbert) 383 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 1, 4, 1991. 384 Promovarea nonvalorii era, ca și acum, criteriu absolut. 385 "Un poet trebuie să considere toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar și nenorocirile. Nenorocirile, înfrângerea, umilința, nereușita, acestea sunt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de care nu l-a putut feri nici Bodnăraș. Aud că i se impută acum că se trăgea dintr-o familie germano-ucraineană, adică nu era român verde. Are vreo importanță ? El a acționat ca român și românește într-un cadru strâmt, încorsetat ideologic, economic și militar. Cred că n-ar trebui să se uite că el este cel care a avut curajul de a spune rușilor ce-au spus chinezii : că ei, rușii, ne-au luat Basarabia ! N-ar trebui uitat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
retrag de la fereastră și să mă întorc în mine, să încerc să citesc viitorul apropiat și de perspectivă. Ce voi găsi acasă? Va mai fi cineva în viață? Dacă nu, alegerea va fi mult ușurată. Voi păși pe calea cea strâmtă, mort pentru lume și lumea moartă pentru mine, voi trăi în strădania de închinare a vieții mele neîmplinite, în nădejdea împlinirii ei în Hristos. Dar dacă părinții..., sau unul dintre ei trăiește? Datele problemei nu se schimbă dacă vreunul dintre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aproape o jumătate de mileniu în urmă". Iorga explica limpede că reușita lui Mazarýk avea la bază un singur secret: credința profundă în omenire și în oameni. "Moartea lui va deveni o transfigurație, o cale supremă de înălțare dincolo de limitele strîmte ale vieții", încheia Iorga. Mareșalul Ludendorff a murit cîteva luni mai tîrziu. Iorga, care ura tot ceea ce reprezenta Ludendorff, scria: "Moartea unui păgîn: cea a lui Ludendorff. Ludendorff nu și-a găsit pacea în sînul lui Dumnezeu pe care l-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care mă zbenguiam ca un delfin. Mi-a dat de furcă doar o problemă tehnică. Cu toate că fluxul era destul de domol, am întâmpinat greutăți ridicole când am încercat să mă cațăr înapoi pe piatră. „Muntele“ e puțin prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cei din partea locului îi spun „Golful Raven“, după numele hotelului, deși, de fapt, în dialectul local poartă alt nume: „Shashore“, sau așa ceva (Golful de pe coastă? De ce?). Dacă pornind de la Capul Shruff, o iei la stânga, drumul te poartă printr-un defileu strâmt, curios, pe care eu l-am botezat „Pasul Khyber“. Aci, cărarea a fost tăiată într-o uriașă masă stâncoasă, ce invadează ținutul pe o distanță considerabilă. Dincolo de defileu, se așterne o mică plajă pietroasă - unica plajă din întreg cuprinsul, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e o nebunie, slavă Domnului că te-am găsit, dacă nu te găseam îmi pierdeam mințile. Trebuie să-ți vorbesc. Vino la biserică, te rog. Am tras de minerul coșului și a pornit-o înaintea mea, de-a lungul pasajului strâmt. — Tu du-te la biserică. Am să vin și eu după ce termin cu târguielile. Da, îți promit. M-am întors în biserică. După întreaga goană, după priveliștea acelui spațiu îngrădit, cu lăzile de gunoi și bicicleta părăsită, tremuram și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuvertură cadrilată, albastru cu alb, era, evident, încă deranjat după o noapte de somn. Pe perete se afla fotografia colorată a unui motan. Ben intră după mine, închise ușa și, o clipă, mi-a fost teamă de el. Spațiul era strâmt. Nu m-a poftit să iau loc, așa că stăteam amândoi în picioare, față-n față, lângă divan. Hotărâsem că la început trebuia să trăncănesc vesel, și îmi stabilisem chiar o ordine de subiecte, pe care speram să mi-o reamintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a lungul drumului de pe țărm, în direcția golfului, prin defileul pe care l-am denumit „Pasul Khyber“, locul în care masivele stânci galbene au invadat pământul, înghesuindu-se pe lângă buza dealului în mormane gheboșate, printre care fusese tăiată o despicătură strâmtă, pentru a îngădui traversarea drumului. În lumina lunară, stâncile se detașau brune, împroșcate cu numeroase punctulețe sclipitoare, acolo unde razele prindeau micile fațete de cuarț. Am străbătut defileul întunecos și am trecut de golf, puțin mai departe, în locul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vreau. Câteva lacrimi începură iar să se reverse. N-ai o batistă? mă întrebă. I-am adus un șervețel de ceai curat; și și-a șters, cu un gest ostenit, ochii, fața, gâtul. I se descheiase un năsturaș din corsajul strâmt al rochiei galbene. Am simțit impulsul de a o lua în brațe și a-i sfâșia rochia. Dar m-am așezat din nou. — Hartley, dacă te-au muncit toate îndoielile astea, de ce nu le-ai dat niciodată glas? Am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios care smântânea apa într-o volbură circulară, în graba ei disperată de a se repezi prin canalul strâmt de sub arcul podului, înfruntând pieptiș forța șfichiuitoare a suflului mării. Vântul bătea continuu în acele zile, și când se întețea, valurile pălmuiau stâncile și gemeau și se sugeau și se împingeau în crăpături cu un zgomot care, în starea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și o cămașă albă. Nici un fel de jachetă, deși dimineața era încă destul de răcoroasă. Se îmbrăcase oare atât de sumar ca să mă asigure că nu e înarmat, sau ca să fie pregătit de luptă? Arăta voinic, cam prea umflat pentru pantalonii strâmți, îndesat și foarte preocupat. Părea proaspăt ras, ceea ce nu era [i cazul meu. Se bărbierise singur, în casa aceea devenită brusc pustie, și Dumnezeu știe ce gânduri i-or fi trecut prin minte în timp ce se privea în oglindă. Părul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Într-un anume fel ciudat, ne simțeam bine împreună. Fără îndoială, curând avea să se producă o spărtură, o schimbare dialectică. Dar ce naiba aș fi putut face la Londra cu o Hartley distrusă și înlăcrimată, în apartamentul acela ostil și strâmt, cu scaunele cocoțate pe masă și porțelanurile nedespachetate? La cine ne-am fi putut duce la Londra? N-aș fi vrut s-o expun pe Hartley unor oameni care, oricât s-ar fi arătat de binevoitori, și-ar fi bătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ce se întâmplă? Nu v-am spus numele torționarului care m-a chinuit... că am făcut de mai multe ori carceră. Era o secție acolo unde nu mai erau deținuți, dar erau mai multe carcere și erau și unele foarte strâmte și cu cuie bătute în pereții lor, de pătrundeau înăuntru. Și dacă stăteai în celula aia nu puteai să stai rezemat că te înțepau cuiele... Și am făcut-o și în pielea goală, iarna... Eram scos câte 24 de ore
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din străinătate nu sosește. Înainte de amiază nici un ministru. Ora 12½ dejunat cu Elisabeta. Ora 1½ ea pleacă cu N. Romalo în oraș. Ora două cu sania la Palat, peste Dealul Spirii. Elisabeta alege camera goblenurilor ca dormitor pentru noi, foarte strâmt. În toate camerele e foarte frig. Orele 4½-6½ Sturdza la mine, îmi citește instrucțiunile pentru I. Ghica la Londra, pentru conferință. Seara salonul alb, camera roșie și sala tronului iluminate electric, foarte frumos și luminos. De față Slade, Wilson, Polizu
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
următoarele sindroame: 1. Sindromul de iritație (nevralgiile): dureri cu caracter nevralgic însoțite de modificări vazomotorii și trofice. 2. Sindromul de compresiune (paralizie de nerv radial prin compresiune în sântul de torsiune al humerusului sau cand nervul trece printr-un canal strâmt, canalul carpian). 3. Sindromul de întrerupere (secționare parțială sau totală). 4. Sindromul de regenerare se manifestă clinic prin apariția graduală 2 motilității, reapariția contracției voluntare și recuperarea sensibilității. Diagnosticul clinic în leziunile nervilor periferici se susține prin deficitul motor aparținând
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
să mă slujească ar vrea.” (L. Blaga, p. 220), pronume (mai rar): „Niciunul dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău e slab/mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet/ce-l port.” (Ibidem, p. 61), interjecții: „Hai în codrul cu verdeață, /Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu, I, p. 54) Când ocupă, în structura sintagmei, poziția de determinant, substantivul realizează, cu foarte puține excepții, toate funcțiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ontologice în interiorul raportului limbă-gândire. Seriile au ca trăsătură comună o anumită proprietate a obiectelor lumii extralingvistice, iar constituenții seriilor, variante de realizare a acestor proprietăți: formă (rotund, pătrat, oval etc.), greutate (greu, ușor), dimensiuni spațiale (lung, scurt; lat, îngust; larg, strâmt; înalt, scund etc.) sau temporale (vechi, nou, bătrân, tânăr), culoare (verde, alb, albastru, galben etc.) ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din prima clipă.”, „Evită cu consecvență pe cine e prea plin de încredere în sine.” Se situează aproape fără excepție în cazul nominativ numele predicativ realizat prin adjective, calificative sau pronominale: „Iese liniștea din munte / unde locul i-a fost strâmt.” (L. Blaga) Sub presiunea componentei semantic-lexicale a predicației, numele predicativ realizat prin substantiv sau pronume poate sta și în alte cazuri: • genitiv; dacă verbul a fi, copulă lexico-gramaticală, dezvoltă sensul de ‘apartenență’, ‘ânrudire’: „Nu l-am întrebat a cui era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și-aparțin tuturor.” (A.E. Baconsky, p. 35) • limita spațială a acțiunii verbale: „Veniți lângă mine, tovarăși, / Ca mâne-o să mor.” (L. Blaga, 50) • componența „obiectului” (sau subiectului) acțiunii verbale. „Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite, din care consistă partea cea mare a capitalei României.” (M. Eminescu, P.L., 26) • „subiectul” stării exprimate prin planul semantic al verbului sau expresiei verbale impersonale: „În speță omului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestor termeni: totdeauna, niciodată, din când în când, uneori, azi, mâine, ieri, aseară, poimâine, a doua zi, mâine seară, săptămânal, lunar, noaptea, vara, zile (întregi), (trei) săptămâni etc.: „Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară, Convoi de goluri strâmte pe undele subțiri.” (T. Arghezi, 256), „Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemâncare.” (E. Barbu, 255), „Zile și nopți am fost supus la interogatorii...” (P. Sălcudeanu, 149) Când se realizează prin gerunziu sau participiu, identitatea specifică a circumstanțialului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pe măsura răcirii timpului, boala i se agrava tot mai mult. • adverbe: tot, mereu (și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe la gară...” (M. Preda, M. Sg., I, 53) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantive: „Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afară de cazul când se dispune altfel...” (C.P.) • pronume: „Peste crengi scânteie stele, Farmec dând cărării strâmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte.” (M. Eminescu, I, 209) „Cu excepția mea toată lumea avea câini, dar nu discutam despre ei.” (O. Paler, Viața..., 110) „Dar ceea ce constatăm cu părere de rău este că afară de doi-trei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
potrivit"52. Cerînd să nu se dea copiilor nici mai mult, nici mai puțin decît sînt în stare să primească (referindu-se la cunoștințe), a formulat unul din principiile de bază ale didacticii, principiul accesibilității cunoștințelor: "Căci, după cum vasele mici, strîmte la gură, resping lichidul cînd este turnat prea mult dintr-o dată, dar se umplu dacă pătrunde pe îndelete, cum am zice picătură cu picătură, tot așa trebuie văzut cît pot cuprinde mințile copiilor"53. În școala pe care a deschis
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de subliniat în legătură cu apariția și funcționarea monedei de hârtie că lumea chineză și cea europeană au înregistrat tendințe în epoci diferite în folosința monedei metalice și a monedei de hârtie. Este vorba despre momentul în care China intră în cercul strâmt al folosinței monedei metalice, exact în momentul în care occidentul începe să folosească moneda de hârtie și iese din acest cerc strâmt. Niall Ferguson subliniază în legătură cu această paralelă, în lucrarea sa "Civilizația - vestul și restul"600: "China avea nevoie de
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]