4,708 matches
-
dorului, autorul ar dori să vadă un pictor care ar fi în măsură să reprezinte pictural aceste expresii subtile din limba noastră. Drept concluzie finală în acest caz, autorul afirmă următoarele: „Înțelegem și mai bine că «dor» este un cuvânt străvechi lăsat nouă moștenire de către părinții părinților noștri călători și ei, pe drumuri nesfârșite, spre curțile dorului. Noi am primit moștenirea și am înnobilat-o prin veacuri, încât astăzi putem spune că „dor nu este un cuvânt, ci fluviul care adună
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
atunci au luptat împărații Canaanului, la Tanaac, la apele Meghido; n-au luat nici o pradă, nici argint. 20. Din ceruri se luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
încetinit pasul, mergând ca doi îndrăgostiți scăldați în lumina mierie a toamnei ieșene... --Unde ai pornit așa de unul singur, dragule? - m-a întrebat, fără să-și ridice capul de pe umărul meu. --Voiam să văd ce a fost în vremi străvechi pe locul Mitropoliei. --Ce bine! Am să văd și am să aflu și eu lucruri deosebite, scumpule. Îi simțeam fierbințeala trupului lipit de mine și răsuflarea dogoritoare în obraz. Iată-ne în fața Mitropoliei. --Pe vremuri, pe aici prin preajmă, pe la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Doar Moldova, sora noastră De la răsărit de Prut Ar putea ca s-o vorbească Dacă Moscova-ar fi vrut! Plâng bătrâne analfabete, Cu poze de la părinți, Limba noastră vor s-o-nvețe, Și se roagă pe la sfinți. Limba noastră cea străveche, Dulcea vorbă ce-o rostim Sună bine la ureche Toată viața s-o cinstim. Cam puțini vorbim o limbă, Zisă din străbuni ”română”, Din păcate se tot schimbă Nu ne dăm ”mână cu mână!” Limba noastră e iubită De studenți
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93402]
-
că aveau condiții de viață precare, dar aveau îngrădită și posibilitatea de exprimare, fiind supuși la tot soiul de ingerințe, persecuții, pedepse barbare și obligații materiale grele. Poporul însă și-a păstrat credința, iar preoții au continuat slujbele după datina străveche. Înfruntarea tot mai dură dintre ortodoxie pe de o parte, catolicism și calvinism de cealaltă parte i-a făcut pe moldoveni și bineînțeles și pe ceilalți români să facă uz de armele spiritului, școala, tiparul de carte și educația enciclopedică
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar invers... acum eu păream, în ochii lui, mult mai beată, datorită situației de neînțeles... Mă întreabă dacă au fost mulți cei care au vrut postul de aici... Spun
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
singura manifestare de trufie n-ar fi mare lucru, dar au fost și alți voievozi, chiar mai trufași... Să-l asculți pe Gheorghe Duca voievod cum spune că a ridicat mănăstirea Cetățuia „din pajiște”, deși acolo a existat o zidire străveche, pentru că nu degeaba i se spunea locului Cetățuia. Nu se lasă mai prejos nici Ștefăniță Lupu voievod când vorbește despre refacerea bisericii mănăstirii Hlincea. El spune că: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeiescul și precinstitul templu”. El nici nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplu pentru că eram într-o stare de foarte bună dispoziție. Nici nu-mi dădusem seama cât de mult îmi lipsise doctorul Thumb, iar acum se dovedea că eram vecini și locuiam, absolut întâmplător, la două cvartale unul de altul în străvechiul regat al Brooklynului, din New York. Lucra la Brightman’s Attic de cinci luni, mi-a spus, dar motivul pentru care nu dădusem mai devreme peste el era că stătuse în tot acest timp la etaj, unde compila cataloagele lunare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar rezist tentației, pentru că nu se poate ca arcurile ruginite ale patului să nu mă dea de gol. Totuși, din când în când îmi strecor mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu prieten e în continuare cu mine. O jumătate de oră mai târziu, aud pași tropăind pe scară. Două perechi de tălpi, două glasuri șoptite: Tom și Honey. Merg pe hol îndreptându-se către ușa mea, apoi se opresc. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta paharele fără cartoane și șeful grupului ridică glasul: Da’ biscuiți nu mai aduceți?) Pe Mikali, bătrânul Vlad mi-l botezase odată „spionul balcanic“, în semn de cinstire a înaltelor cunoștințe de limbi străine puțin cunoscute, de prin zona noastră străveche. Așa-i rămăsese numele, fiindcă domnul V. avea cu-adevărat geniu în conferirea de paranume. Știam că un „spion“ îți bagă băutură pe gât ca să-ți smulgă niște secrete, dar de la mine chiar n-avea ce să smulgă, ba aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
privește ca pe o bucată de lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care și-a salvat mama dintr-o revoltă sângeroasă. Modelul pietății. Nah ascultă, dar nu dă nici-un răspuns. Apoi plânge și zice că ea nu e ca mama ei. Nu poate face lucrurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reamintește de faptul că timpul nu-mi dă voie să aștept. Tinerețea contează. Cât de repede se trece pielea fină a fetelor de la oraș în șmirghelul nisipului de aici. Vântul tăios nu ține seamă de nimic. Vântul șoptește o înțelepciune străveche. Deși mulți primesc sfaturi, puțini profită de ele. Folosește-ți capul. Ia-o și așa. În Yenan, e o altfel de grădină a iubirii. O femeie iubește un bărbat pentru ceea ce este el în stare să facă pentru China. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stilou și a scos o coală de hârtie și a zis: Haide, tu spune candidații și eu le voi acorda titluri. Am pronunțat numele care-mi veneau în minte, în timp ce el le nota. Ne distram foarte mult. A scris titluri străvechi lângă fiecare nume. Li-bu-shang-shu - Judecătorul Curții Supreme, Bing-bu-shang-shu - Ministrul Apărării Naționale. Erau și alții, cum ar fi premieri și secretari de stat. După aceea, m-a întrebat: Cum rămâne cu soțiile și concubinele? Eu am râs. Haide, Fairlynn, nume! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea! Cred că ai și visat... Bolboroseai ceva, ca atunci când vorbești În somn românește... Mai vorbește, oare, românește În somn, așa cum crede Christa? Ce spui, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
această zi istovitoare. Dacă s-ar putea Întinde pe jos, cu ochii Închiși, gonind imaginile care se reîntorc, mereu, tot mai vii cu cât se Îndepărtează de ele... * Portalul dreptunghiular al bisericii romane din secolul al XI-lea, cu silueta străveche veghind din Înălțime mașinile colorate care se rostogolosc de-a lungul autostrăzii. Bătrâna biserică i-a reamintit discursul religios al acelei țări atee? Traian Întinde mâna după pastila de Tic-Tac și o Împinge cu limba Într-un colț al gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
piardă totul jucând doar pe cartea măsluită a francezilor? Nicolae privea cu admirație șoimii albi ai prințului care se odihneau, alături de ceilalți șoimi, pe spalierele portabile aduse de slugi. ― Șoimi balabani!... Splendide exemplare!... Balaban, balaban!... Iată un cuvânt cu adevărat străvechi, un cuvânt rămas de la cumani. Ei erau mari maeștri în arta șoimăritului. Cunoșteau toate secretele vânătorii cu șoimi. Aveau stoluri întregi, armate întregi de șoimi balabani, cu pene imaculate. Astăzi balabanii sunt doar rarități. Gol până la brâu, tânărul Stimo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie păstrată în sângele său, din ofranda vie a tradițiilor. Se simțea parte din urzeala acelui covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
paharul, îl clătină și examină încântat transparența, culoarea, remanența licoroasă. Apoi veni mai aproape de prinț.) Aveți în mine cel mai bun ghid. Lăsați-vă condus și eu vă voi dezvălui frumusețea ritualurilor masonice, adevăratele ritualuri născute pe malurile Nilului, în străvechea și fascinanta țară a egiptenilor. Ce este Marea Operă? Nimic altceva decât un efort concertat al celor care posedă Lumina de a o răspândi în lume și de a deveni, astfel, colaboratorii de nădejde ai Marelui Arhitect al Universului. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur și argint și, probabil, în pungile celor mai bogați negustori, diamante cât bobul de năut. Aici se afla „Marea Caravană“ din legende, străvechiul vis al tuturor visătorilor deșertului, o mie și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă neliniște și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îndepărtai pulberea de milenii, o infinitate de picturi rupestre ce vorbeau despre trecutul cel mai îndepărtat al Saharei și al locuitorilor săi. Elefanți, girafe, antilope și leoparzi, scene de vânătoare, de amor și din viața de zi cu zi a străvechilor locuitori ale acelor meleaguri se iveau de sub degetele sale experte, ce curățau piatra cu nesfârșită grijă, lăsându-se conduse adesea doar de un soi de instinct de arheolog înnăscut, care îl determina să caute o posibilă figură acolo unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spațiu pentru personal În clipa În care Lou, grijulie, o dotase cu un ceaininc de pe vremea potopului și o cutie uriașă cu pliculețe de ceai. Înăuntru se aflau o măsuță și câteva scaune, dar restul obiectelor erau mai ales fișete străvechi și câteva greutăți care trebuiau reparate. Avantajul principal al acestui birou, În afara ușurinței cu care Îți puteai face o cană de ceai oricând doreai, era acela că, din moment ce Linda avea un birou personal la etaj, aici o puteam face albie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vălul ridicat, de-abia dacă Îi dai cincisprezece ani. Fără o vorbă, fără un zâmbet pe buzele-i nevinovate, ea Îi șterpelește din mâini câteva din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbărețul nu se miră, e o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
emoția, Abu Taher adoptă un ton de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e din aceeași sevă ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Khayyam toate cererile, recunoscând, cu curtoazie, justețea unei ecuații atât de orgolioase. „Nici un sultan nu-i mai fericit decât mine, nici un cerșetor nu e mai trist”, scrie Omar În acea perioadă. Anii trec, Îl regăsim, În 1114, În cetatea Merv, străvechea capitală a Khorasanului, dintotdeauna celebră pentru țesăturile de mătase și pentru cele zece biblioteci ale sale, dar lipsită, de câtăva vreme, de orice rol politic. Ca să dea un nou lustru curții sale șterse, suveranul de acolo caută să atragă celebritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]