4,378 matches
-
la stînga, zise el. O să-l vedeți imediat. Atenție, totuși, e multă sticlă. Se depărtă În fugă să-i facă semn lui Patridge și să-i spună același lucru. Kay continuă să conducă mai precaut. Imediat ce dădu colțul În Hugh Street, apărură pe parbrizul dubiței pete și funingine: praf de la cărămizile și piatra sfărîmată, tencuială și lemne. Lumina de pe cascheta ei - care și așa era destul de firavă pentru că lămpile erau slabe - păru să se Îngroașe, să se acopere și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că erau cei de la Control, care confirmau semnalul. Apoi, Însă, Binkie intră din nou. Ridică mîinile și trebui să strige tare pentru a se face auzită. — E nevoie de o singură ambulanță, zise ea, În partea de nord din Sutherland Street. Cine a sosit de mai mult timp? — La naiba, zise O’Neil scoțîndu-și un ac de siguranță din gură. Eu și Cole. Cole? Cole căscă și se ridică În picioare. Nimeni nu se mai veselea. — Bravo, fetelor, zise Kay așezîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Neil e un copil. — Totuși... La naiba, motorul ăsta dă rateuri Într-o veselie! Cred că aprinderea-i futută. Restul drumului Îl parcurseră În tăcere, concentrîndu-se la traseu. Locul unde doreau să ajungă era undeva În sens invers, spre Hugh Street. — Ăsta să fie locul Într-adevăr? Întrebă Kay, În timp ce Cole punea frîna, pentru că locuința părea neatinsă. CÎnd coborîră, Își dădură seama că dezastrul se produsese În grădina din spate - o lovitură directă pe adăpost. Oamenii, care probabil că ieșiseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sus, spre cer. — Nu-i așa că am avut noroc că ploaia s-a ținut departe? zise ea. La St James se despărțiră, fiecare mergînd În altă direcție, iar Kay o luă mai repede. Apartamentul ei era la nord de Oxford Street, Într-un fel de foste grajduri sau curte, dincolo de Rathbone Place. Ea avea un drum al ei, tăind prin străduțele din Soho - o scurtătură bună, rapidă, dacă nu te deranja faptul că nu era țipenie de om la această oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum i se liniștesc pleoapele, simțind cum o cuprinde emoția, și i se făcu o clipă teamă de violența ei. Pentru că-și aminti de micile fărîme de corpuri pe care trebuise să le adune Împreună cu Cole din grădina din Sutherland Street și tresări brusc la imaginea lor Înspăimîntătoare, așa cum n-o făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o mireasmă grea, ușor sesizabilă. După o clipă, Helen Își dădu seama că probabil era usturoi. Gustase usturoi la restaurant, dar nu-l folosise niciodată la gătit; În timp ce mîncau, Julia Îi spuse că-l cumpărase dintr-un magazin din Frith Street, În Soho. Reușise să facă rost și de macaroane, ulei de măsline și parmezan uscat. Și mai avea o rudă În America, una care-i trimitea pachete cu mîncare. — Au mai multă mîncare italiană În Chicago, zise ea Înghițind, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aerul rece care se prelingea printre golurile din tîmplărie. Fereastra dădea Într-o curte. Putea auzi sunetul mașinilor de scris și al telefoanelor din Încăperile de sus. Dacă asculta cu atenție, putea discerne, peste acele sunete, zgomotele obișnuite din Wigmore Street și Portman Square: mașini și taxiuri, oameni ducîndu-se la cumpărături, la restaurante, sau Întorcîndu-se acasă de la muncă. Făceau parte din categoria aceea de zgomote, se gîndi Viv, pe care le auzeai de mii de ori, dar nu le observai niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Grădina Zoologică. Helen spuse că nu-i surîdea ideea de a se uita la atîtea creaturi mici stînd În cuștile lor. O luară Încet și văzură un autobuz pe care scria Hampstead; alergară să-l prindă. Coborîră la High Street, și luară un prînz cu sardine și cartofi prăjiți Într-o cafenea mică, intrară În cîteva librării cu cărți second-hand, apoi Își croiră drum spre Heath, prin străzile frumoase, răvășite, cu cărămidă roșie. Mergeau braț la braț - pe Helen n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se brusc. O luă pe Helen de braț. Pe-aici. O luară la stînga, pe Doughty Street, apoi la stînga, pe Gray’s Inn Road, apoi la dreapta spre Holborn. Străzile, chiar În intervalul scurt pe care Helen Îl petrecuse În apartamentul Juliei, se goliseră aproape de tot. Mai trecea cîte un taxi sau un camion din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu? răspunse Julia. E un loc În care aș vrea să te duc. Dacă ne ținem de drum, cred că vom fi În siguranță. Așa că lăsară catedrala În urmă și o porniră pe linia de piatră și macadam, cîndva Cannon Street, acum doar o idee sau o fantomă de drum, Într-un peisaj care s-ar fi putut găsi, foarte bine, În cîmpie. Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
destul de proastă atunci; a mai fost bombardată, chiar la sfîrșitul ultimului bombardament. — Nu știu, zise Helen. — Cred că da. Și În fața noastră - acolo - vezi? Arătă cu mîna - poți să distingi - este tot ce-a mai rămas din St Mildred, Bread Street. A fost Îngrozitor de trist... Mai numi o serie de biserici, În timp ce mergeau: St Mary-le-Bow, St Mary Aldermary, St James, St Michael; părea că identifică destul de clar formele turnurilor dărîmate și fleșele micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alerga. Apoi Își stinseră lanternele și ascultară foșnetul frunzelor și sunetele schimbătoare ale pămîntului. Curînd asta deveni descurajant. Se gîndeau la șobolani, vipere și vagabonzi. O luară Înainte, mai repede, Îndreptîndu-se spre adăpostul străzilor din spatele stației de metrou din Cannon Street. Aici erau clădiri de birouri și bănci; unele fuseseră devastate În 1940, și nu mai fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cele din urmă, ghiciră treptele albe ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci alta, St Edmund, rege și martir, scria pe tăbliță. Julia se opri În fața ei, absolut perplexă. — Fără să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ancorele de pe nasturii hainei - păreau că sar din trupul ei În aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească. Peste două secunde se auzi și explozia - inimaginabil de puternică, nu foarte aproape, poate că undeva În Liverpool Street sau Moorgate, dar suficient de aproape ca să-i simți șocul, izbitura Înspăimîntătoare a unei pale de vînt sufocante. Tumbele școlarului pe treptele stației se transformară Într-un țipăt de plăcere de nedescris; un adult se repezi să-l extragă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nedescris; un adult se repezi să-l extragă și să-l ducă Înăuntru. Helen Întinse mîna, și Julia i-o prinse strîns. O luară la fugă, dar nu În stație, ci cît mai departe de ea, Înapoi În Lombard Street. RÎdeau ca niște idioate. CÎnd se auzi următoarea explozie - mult mai departe de data asta - rîseră și mai violent și grăbiră pasul. Aici, zise Julia, trăgînd-o pe Helen de mînă. În timpul celei de-a doua explozii văzuse un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea Îl ocoli și continuă să meargă. Charing Cross Road era Închis, pentru că o conductă de apă fusese lovită cu trei zile În urmă. O luă spre vest, către Haymarket, se Îndreptă apoi spre Shaftesbury Avenue, și ajunse la Wardour Street, cu intenția de la ajunge la Rathbone Place. Găsi intrarea În Oxford Street blocată de capre și frînghii și dirijată de polițiști. Frînă furioasă și Începu să Întoarcă. Un polițist veni În fugă la fereastră În timp ce făcea aceste manevre. — Unde Încerci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru că o conductă de apă fusese lovită cu trei zile În urmă. O luă spre vest, către Haymarket, se Îndreptă apoi spre Shaftesbury Avenue, și ajunse la Wardour Street, cu intenția de la ajunge la Rathbone Place. Găsi intrarea În Oxford Street blocată de capre și frînghii și dirijată de polițiști. Frînă furioasă și Începu să Întoarcă. Un polițist veni În fugă la fereastră În timp ce făcea aceste manevre. — Unde Încerci s-ajungi? o Întrebă el. Ea dădu numele grajdurilor. — Credeam că echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum neblocat spre stînga și dădu colțul razant. Puțin mai departe putu să o ia din nou la stînga și să intre pe Dean Street. Aici, văzu pentru prima oară vîrfurile flăcărilor săltînd spre cer. Pe parbrizul dubiței apărură fire de funingine: pînze negre și fragile de cenușă plutind În derivă. Apăsă Îndelung pe accelerație și o luă Înainte; merse Încă o sută de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prinse de braț și o Împinse: — Du-te de-aici odată! Dar ea făcu trei sau patru pași, apoi se opri și rămase la fel de neputincioasă. În cele din urmă, cineva o strigă pe nume. Era Henry Varney, gardianul din Goodge Street. Avea mîinile și fața Înnegrite de fum, dar orbitele ochilor erau albe pentru că le frecase. Arăta ca un comedian. O ținea de umeri. — Domnișoară Langrish! exclama el uimit. De cînd sînteți aici? Ea nu putu răspunde. Atunci, el o trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea datora durerii. I-am făcut o injecție cu morfină, să nu-și mai frămînte mintea. Apoi se Întinse și se strîmbă. — Noapte grea? o Întrebă Kay. — S-ar putea spune și-așa. Nouă morți din cauza unui șrapnel, pe Victoria Street, patru dispăruți În Chelsea. Unul aici, presupun? Ni s-a spus că femeia aruncată de explozie și băiatul ei or să fie scoși și o să-i examinăm; n-am vreme de pierdut. E un tip cu mîinile smulse, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu orgasmele, dar trebuie să „mimăm“ plăcințelele. Și cică ăsta e progres. —La naiba. Unde a ascuns Paula sita? —Kate, ce Dumnezeu faci? E ora două noaptea. Richard stă În ușa bucătăriei mijind ochii din cauza luminii. Rich cu pijamaua lui Jermyn Street care În urma spălării și uscării În uscător a fost redusă la o mărime pentru copii. Rich și tonele lui de bun-simț englezesc și de bunătate enervantă. Richard cel molcom, cum Îi spune Candy, colega mea americancă, pentru că lucrul la firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Gheață se răcește față de bărbați“. Din punctul de vedere al mass-mediei, femeile care lucrează În centru sunt fie gen Elisabeta I, fie dansatoare exotice pensionate. Iar toată chestia asta cu fata bătrână sau târfa e neapărat Împachetată În ziarul Wall Street Journal. Personal, am visat dintotdeauna să fiu o Fecioară de Gheață - aș putea cumpăra de undeva costumul? Tivit cu blană albă, tocuri tip stalactită și piolet asortat. Oricum, povestea lui Gayle Fender se va termina la fel cum se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o canoe În miniatură și o cutie de metal plină cu bomboane de ciocolată Qualitz Street din care mânca toată familia În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise. Cadoul cel mare te aștepta mereu jos, lângă brad: o casă de păpuși, role, poate chiar o bicicletă cu roți ajutătoare și claxon - și mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simplu suflă o boare peste pian. Când Închid ochii, văd o pasăre planând deasupra mării. Birourile din New York ale Fundației Salinger 15.00, ora Coastei de Est: Ajung la biroul Abominabilului Abelhammer, care se află chiar după colț de Wall Street Center, groaznic de amețită. Însoțită de asistentul meu, Guy, care pare neafectat de decalajul de fus orar. Dimpotrivă, Guy este oribil de bine pus la punct și știe fluctuațiile Nasdaq mai bine decât pe ale propriului puls. Am ales un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
totuși asta e chestia nedreaptă În legătură cu Shakespeare - tot ce e frumos Îi aparține, fie că l-a scris el sau nu. Este un Bill Gates al software-ului emoțional. Și oricum, cum se face că citești Marlowe? A prezis Wall Street Journal o revenire a dramaturgilor renascentiști? De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Nedrept, milady, nedrept. nu judeca un bărbat după portofoliul lui. Am fost cândva un student sărac cu specializare În literatură engleză, dar a trebuit să găsesc o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]