KorAP: Find »[drukola/base=subclasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...91 >

2,275 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

țară (inacuzativ); om trăit (toată viața) la țară. Observația că, în engleză, anumite verbe care exprimă configurația spațială acceptă utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai "tare" pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanța cauzativă. 3.3.2.3. Mișcare direcționată: ● reflexive: a se apropia, a se cățăra, a se clinti, a se cocoța, a se deplasa, a se duce, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
alergat până la marginea pădurii Ion a mers în mâini până la școală; *omul mers în mâini până la școală 32 Ion a zburat până la Londra ca să se întâlnească cu Maria; *omul zburat până la Londra. Deși în engleză relativ puține verbe din această subclasă acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.3.), în română observația nu este valabilă, numărul verbelor derivate fiind considerabil mai mare decât al celor primare. 3.3.2.4. Existență, apariție, dispariție: ● reflexive: a se ivi, a se rătăci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se stinge (derivate); ● nereflexive: a apărea, a deceda, a dispărea, a fi, a muri, a pieri, a reapărea, a recidiva, a răposa, a regresa, a renaște, a stagna, a sucomba (primare). Am considerat ca fiind esențială pentru delimitarea acestei subclase semantice informația [existență/apariție/dispariție fără control asupra procesului]. Și pentru aceste verbe se pot formula observații asemănătoare cu cele făcute pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul exemplu de sub (a)). Dacă subiectul este uman, verbul este agentiv, deci inergativ (al doilea exemplu de sub (a)). Pot exista treceri între subclase, care pot fi asociate cu marca se. În exemplul (b) grupul direcțional în pădure impune citirea "dispariție", iar grupul prin pădure, care descrie o mișcare nedirecționată, determină comportamentul inergativ al verbului, care, în plus, are subiect agentiv. (a) Boala recidivează

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ziua; *copil rătăcit prin pădure toată ziua. Ca și în cazul verbelor de mișcare, nici de această dată nu este valabilă observația formulată supra, 3.2.2.4. de Levin și Rappaport Hovav (1995): pentru limba engleză, verbele din această subclasă nu acceptă alternanța cauzativă, însă în română multe dintre aceste verbe sunt derivate. 3.3.2.5. Emisie de sunete, de miros, de substanțe: ● reflexive: a se prelinge (primar); a se aprinde 34, a se descărca 35, a se difuza

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a se infiltra, a se propaga, a se răspândi, a se revărsa, a se trânti (derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a țâșni (primare); a picura (derivat). Am considerat ca fiind esențială pentru această subclasă semantică de verbe informația semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanțe]. Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mișcarea direcționată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică "emisie de...", iar cel de al doilea, pe cea de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a țâșni (primare); a picura (derivat). Am considerat ca fiind esențială pentru această subclasă semantică de verbe informația semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanțe]. Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mișcarea direcționată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică "emisie de...", iar cel de al doilea, pe cea de "mișcare direcționată": (a) Apa se infiltrează în pereții casei și distruge tencuiala Deși inundația s-

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ajustare puțin semnificativă a clasificării semantice propuse pentru engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativității este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, așa cum reiese din comparația pe care am făcut-o cu situația din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietățile sintactice ale verbelor: participarea la alternanța cauzativă, acceptarea obiectului intern. Încadrarea unei unități verbale într-o anumită clasă semantică nu este o operație mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și alte proprietăți, cum sunt: caracterul uman vs nonuman/inanimat al subiectului; capacitatea de control a subiectului asupra acțiunii denotate de verb; existența unui grup locativ/direcțional în enunț. În funcție de acești factori, am prezentat numeroase situații care ilustrează trecerile între subclase semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa verbelor de schimbare de stare în cea a verbelor care descriu o configurație spațială. Ideea mai generală care derivă din această prezentare este că inacuzativitatea este, în mare măsură, o trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
5. Am adoptat și am folosit în această lucrare conceptele de Pacient și Temă în sens restrâns: Pacientul este rolul entității supuse unei schimbări de stare, iar Tema, obiectul unei localizări sau al unei schimbări de localizare. În relație cu subclasele semantice de verbe inacuzative, am considerat că subiectul Pacient apare în cazul verbelor de schimbare de stare, al verbelor de emisie involuntară de substanțe și al verbelor aspectuale, iar subiectul Temă − în cazul verbelor de configurație spațială, de mișcare direcționată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Levin și Rappaport Hovav 1995: 154). Autoarele adaugă că un verb va lua un argument intern înainte de a lua unul extern. Organizarea ierarhică a structurii argumentale reflectă ordinea compoziției semantice a verbului și a argumentelor sale. Ultima regulă se aplică subclasei verbelor de mișcare care descriu modul de mișcare. Teoria propusă de Levin și Rappaport Hovav (1995) a fost și criticată. De exemplu, Reinhart (1996: 21, 26−28) aduce obiecții analizei propuse de cele două autoare: distincția conform căreia anumite verbe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evenimente telice − și verbe de mișcare (roll 'a aluneca') − tind să se comporte telic atunci când au formă inacuzativă. 4.5. Abordări cognitive Levin și Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noțiunile mișcare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței; această observație explică numai parțial situația din limba română, în care alternanța afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, și nu numai pe cele de schimbare de stare; (b) trăsătura [+ Creație] explică de ce verbe ca make 'a face', produce 'a produce', build 'a construi', assemble 'a asambla' nu participă la alternanță; diferența dintre The potatoes

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
formă atât reflexivă, cât și nereflexivă și posibilitatea de a explica diferența semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unități) care pot avea atât formă reflexivă, cât și formă nonreflexivă, între care se pare că există anumite diferențe semantice. Aceste verbe 131 exprimă: schimbarea de stare: accelera, aclimatiza, aglutina, albi, anchiloza, arde

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1974, Zribi-Hertz 1987, Forest 1988132, Labelle 1992133, Dobrovie-Sorin 2004, Archard 2008), spaniolă (Maldonaldo 1988134), iar ca problemă teoretică este menționat în numeroase studii de sintaxă și de semantică. În continuare, voi analiza dacă vreuna dintre descrierile anterioare, limitate la anumite subclase semantice, poate fi aplicată la întreaga clasă de verbe inacuzative care prezintă acest tip de variație în română. 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se Încercarea de a găsi o încadrare potrivită pentru se din Ion se albește

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pe unul dintre participanți) arată că problema este complexă, iar diferența, foarte subtilă. Pentru limba română, situația pare să fie și mai complicată, având în vedere numărul mare de verbe afectate de acest tip de variație și apartenența lor la subclase semantice diferite. (a) Prima dintre analizele prezentate − forma reflexivă și cea nonreflexivă impun roluri tematice diferite − nu are putere explicativă, iar simpla schimbare a denumirii rolurilor tematice nu spune nimic despre diferența semantică dintre cele două variante ale verbului. (b

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care s-ar considera − urmând observația lui Labelle (1992) − că numai varianta reflexivă este inacuzativă, pe când cea nonreflexivă este inergativă. Demonstrația lui Labelle este însă centrată pe teste sintactice, a căror relevanță este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) și ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două perechi, care pledează pentru încadrarea în aceeași clasă. (c) O propunere mai moderată pare a fi cea formulată de Lagae (1992) și Dobrovie-Sorin (2004) − incoativele cu se pun

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a avut în vedere numai verbele care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiție fizică, ideea că forma nonreflexivă exprimă procese naturale firești, iar cea reflexivă, procese cu un surplus de intensitate neputând fi extinsă și la alte subclase semantice. Nici analiza realizată de Archard (2008) nu poate fi extinsă la alte subclase semantice decât verbele "de ruptură", care au făcut obiectul analizei sale. (g) Ultima analiză care trebuie verificată pentru limba română este cea propusă de Calude (2007

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de condiție fizică, ideea că forma nonreflexivă exprimă procese naturale firești, iar cea reflexivă, procese cu un surplus de intensitate neputând fi extinsă și la alte subclase semantice. Nici analiza realizată de Archard (2008) nu poate fi extinsă la alte subclase semantice decât verbele "de ruptură", care au făcut obiectul analizei sale. (g) Ultima analiză care trebuie verificată pentru limba română este cea propusă de Calude (2007), folosind sugestii din bibliografia anterioară: varianta nonreflexivă presupune focus pe participant, în timp ce forma reflexivă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
După cum se poate observa, niciuna dintre analizele prezentate nu poate fi direct aplicată la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au atât o variantă reflexivă, cât și una nereflexivă. Se poate vorbi numai de anumite preferințe manifestate de subclasele semantice. Analiza făcută de Archard (2008) pentru verbele de ruptură poate fi extinsă, pentru română, și la verbele care exprimă o transformare nelegată de un proces corporal. În cazul acestor verbe varianta nonreflexivă ar indica o singură sursă de energie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lui Băsescu. Prin urmare, pe lângă imposibilitatea de a aplica vreuna dintre analizele propuse în bibliografie la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au variantă reflexivă și nonreflexivă, studiul acestei clase se lovește și de problema diversității semantice a subclaselor și deci a tipurilor de diferențe dintre cele două forme: pentru unele subclase am adoptat analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, și la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în bibliografie la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au variantă reflexivă și nonreflexivă, studiul acestei clase se lovește și de problema diversității semantice a subclaselor și deci a tipurilor de diferențe dintre cele două forme: pentru unele subclase am adoptat analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, și la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenței (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de existență și apariție/dispariție, de emisie de sunete, miros, substanțe −, la care am adăugat clasa verbelor aspectuale. Deși nucleul semantic al inacuzativității este același, am identificat unele diferențe între engleză și română în privința comportamentului sintactic al verbelor din fiecare subclasă. Este important de subliniat că există numeroase treceri între aceste subclase semantice, încadrarea unor unități verbale într-o clasă sau în alta fiind o chestiune de alegere; de altfel, nici limita dintre inacuzativele primare și cele derivate nu este tranșantă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]