2,306 matches
-
clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la Probota, din centrul Moldovei, până în Bucovina, i-a cauzat mari suferințe. Sadoveanu s-a întors la Fălticeni și la locul său de muncă - masa de scris - în 1907, anul Răscoalei Țărănești. Ministrul Educației, Spiru
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
militară "Ludoviceum" din Budapesta (deși s-a simțit atras de medicină, ale cărei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Aici, din nou, în primul an, a primit distincția de "eminent". La 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo, pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. În 1907 a conspectat numeroase opere din literatura universală, specificând, uneori, data lecturilor (25
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Mai mult decât în paginile altor publicații, aici vor fi retipărite, de regulă, cu titlul schimbat, vechi schițe și nuvele, originale și "prelucrate". Bibliografia scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: "Santinela" (1913); "Războiul. Însemnările unui sublocotenent"; "O scenă" (ambele în 1914); "Întâiul gropar" (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicației. Pe 7 decembrie schițează un nou proiect: "Răscoala", dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
fiind instalator, iar mama casnică. A crescut în cartierul bucureștean Bariera Vergului, lângă Patinoarul 23 August, unde a practicat hochei pe gheață. În 1969 a satisfăcut serviciul militar la o unitate militară din Focșani, specialitatea intendență, obținând gradul militar de sublocotenent de intendență în rezervă. A urmat Facultatea de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice București. După absolvirea Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice București, Dan Voiculescu este repartizat la întreprinderea Tehnoforest, de unde este transferat la o
Dan Voiculescu (politician) () [Corola-website/Science/297701_a_299030]
-
data de 12 ianuarie 1950, la domiciliul său din București. s-a născut la data de 18 februarie 1882 în comuna Dobridor, județul Dolj. În perioada 1901 - 1903, a urmat cursurile „Școlii militare de artilerie și geniu”, primind gradul de sublocotenent. În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
ianuarie 1879 cu Chiriachița Dobrian din Pitești. La 6 iulie 1870 era soldat în cadrul Regimentului 1 Artilerie, devine brigadier la 8 aprilie 1871, sergent la 1 ianuarie 1872 și sergent major la 15 august 1873. La 1 octombrie 1874 devine sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Roșiori. A participat la Războiul de Independență fiind recompensat cu medalia „Apărătorii Independenței”, „Crucea Trecerii Dunării”, „Medalia Comemorativă Rusă” și Ordinul „Stanislav” clasa a III-a. Este transferat la 16 iunie 1879 în cadrul Regimentului 2 Călărași unde
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
promoție. Atras din liceu de arma cavaleriei a urmat Școala militară de infanterie și cavalerie din București (1902-1904) pe care a absolvit-o ca șef de promoție cu numele înscris pe placa de onoare. A fost înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Regimentul I Roșiori. Este selecționat și trimis să urmeze Școala specială de cavalerie Târgoviște (1905-1906). După absolvirea ei revine la Regimentul I Roșiori. S-a distins în timpul Răscoalei din 1907 când, în fruntea unei subunități a regimentului
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
unei subunități a regimentului, a reușit să oprească intrarea țăranilor răsculați în Galați, fără a trage un foc de armă. Pentru aceasta a fost felicitat de inspectorul general al cavaleriei, prințul moștenitor Ferdinand. În data de 12 martie 1907, tânărul sublocotenent Ion Antonescu a ordonat la Galați deschiderea focului împotriva unui grup de 200 de țărani aflați în drum spre negocieri la oraș, ceea ce s-a soldat cu moartea a 12 oameni din grupul de țărani. A fost avansat locotenent în
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Trei dintre partizani, Petre Pușchiță, Iancu Baderca și Dumitru Mutașcu, au reușit să fugă din încercuire. În aceeași noapte, folosindu-se de informațiile furnizate de partizanul Ioan Băcilă, care fusese convins anterior să se predea, trupele de securitate comandate de sublocotenentul Vasile Sărățeanu au luat cu asalt sălașul lui Dumitru Bășulescu, reușind să-l aresteze pe comandorul Petre Domășneanu și pe alți doi partizani din grupul său. Ulterior, comandorul Domășneanu a fost condamnat la moarte și executat. În cursul zilei de
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Băiatul lui Munteanu a fugit și a anunțat postul de Miliție din comună. În sprijinul plutonului care-i căutase pe partizani cu o zi înainte, Securitatea a mai trimis trei plutoane din Batalionul 5, întregul dispozitiv fiind pus sub comanda sublocotenentului Gheorghe Vasile Ailoaiei. Trupele Securității, folosindu-se de urmele lăsate de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
că era mamă a cinci copii. De-a lungul timpului, Gheorghe Enoiu și subordonații săi au aplicat asupra celor anchetați cele mai variate și mai brutale tipuri de tortură. Unul din cei anchetați de Enoiu a fost Aurel State, fost sublocotenent în Armata Regală Română. Acesta fusese făcut prizonier de sovietici la Sevastopol, în 1944. În detenție îl cunoaște pe ofițerul George Fonea, care-și pierduse vederea în luptă, alături de care este închis la Oranki, lângă Nijni Novgorod, și în alte
Gheorghe Enoiu () [Corola-website/Science/319021_a_320350]
-
În septembrie 1899 a trecut examenul de admitere la școala de Arhitectură din București și a reușit primul dintre 13 candidați. La 1 iulie 1900 a intrat voluntar în armată și la 1 ianuarie 1901 a reușit la examenul de sublocotenent de rezervă, arma infanteriei. La 2 mai 1902, stil nou, a părăsit școala de Arhitectură din București și a plecat la Paris, unde, la 1 mai 1903, în urma concursului dat, a fost admis în Școala de Belle-Arte din Paris, secția
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
Instrucției publice și al Cultelor. Pe lângă funcția de la Minister avea și lucrări de arhitectură personale. La 11/24 decembrie 1912 a fost numit Arhitect șef al Ministerului de Interne. În iunie și iulie 1913 a făcut campania în Bulgaria, ca sublocotenent de infanterie. Între 1916 - 1918 a participat la Primul Război Mondial ca locotenent și căpitan de geniu. În noiembrie 1920 a fost numit Profesor la școala de Arhitectură, catedra de Istoria Arhitecturii. În noiembrie 1927 a fost transferat ca Profesor
Paul Smărăndescu () [Corola-website/Science/319272_a_320601]
-
Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani ("Volksdeutsche Mittelstelle"), și șef a "SS-Hauptamt". Martor la căsătorie a fost Heinrich Himmler. După aceasta, în octombrie 1939, Andreas Schmidt a fost înaintat la gradul de "SS-Untersturmführer" (echivalent cu sublocotenent) și trimis înapoi în România unde, între timp, puterea fusese preluată de regele Carol al II-lea al României. De la Berlin, Andreas Schmidt a fost numit reprezentant al "Hauptamt Volksdeutsche Mittelstelle" (VoMi), ca oponent al lui Wolfram Bruckner, care conducea
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
jurământ, a fost internat în Szczypiorno. După eliberarea din lagăr, a dat examen de bacalaureat și apoi a început studiile la Universitatea din Varșovia. Totodată a fost activ în conspirație în Organizația Militară Poloneză. În rândurile Regimentului Infanteriei Legiunilor, în calitate de sublocotenent, a participat la războiul polono-sovietic. A luptat, printre altele, în bătălia de la Białystok . Pentru meritele lui de război a primit Crucea de Aur a Ordinului Militar Virtuti Militari și de patru ori Crucea de Vitejie. În 1918 a participat la
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
martie 1898, Retevoiești, județul Argeș - d. 19 aprilie 1948, București) a fost un general și inventator român. În perioada 1913-1916 a urmat cursurile Liceului Militar Mănăstirea Dealu, iar în perioada 1916-1917 Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, fiind avansat sublocotenent în data de 1 iunie 1917. În timpul Primului Război Mondial a participat la campania din Moldova comandând o subunitate din cadrul Regimentului 15 Obuziere. În anul 1918 este avansat la gradul de locotenent. La încheierea războiului a solicitat trecerea în arma artilerie antiaeriană
Ion Bungescu () [Corola-website/Science/315016_a_316345]
-
Școala Militară de Ofițeri de Infanterie „Principele Carol”, Sibiu. În timpul școlii se remarcă prin firea sa voluntară și pasiunea pentru sport. Termină această școală în anul 1933, fiind clasat al 70-lea din 456. Având din 1 iulie gradul de sublocotenent, acordat prin Înaltul Decret nr. 1931/1033, este repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte Brașov. Aici își arată aptitudinile militare, primind aprecierea comandantului batalionului, lt. col. Gheorghe Constantinescu. În 25-26 septembrie 1933 face parte, ca ofițer din garnizoana Sinaia, dintre
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
retras apoi din activitatea de bober. În 1925, după finalizarea studiilor liceale, s-a înscris la Școala pregătitoare de ofițeri de aviație de la Cotroceni. Papană a obținut brevetul de ofițer-aviator cu nr.703 la 17 august 1928, cu gradul de sublocotenent. În anul 1931, el a stabilit primele recorduri de altitudine de zbor. În 1933, este angajat pe postul de pilot de încercare la I.A.R. Brașov. La Jocurile Olimpice de la Berlin (1936), el a concurat la proba de acrobație aeriană
Alexandru Papană () [Corola-website/Science/318581_a_319910]
-
bacalaureatul în 1898, iar studiile superioare la Facultatea de Științe Sorbona din Paris , unde obține 3 licențe: botanică(1900), zoologie(1901) și geologie(1904). În 1913 , participă la campania celui de-al doilea război balcanic din Bulgaria, cu gradul de sublocotenent și, în Războiul de Întregire Națională ajunge la gradul de căpitan în Regimentul 3 Artilerie de la Mărășești. Activitatea sa profesională a marcat diverse funcții: membru al Societății de Științe din București(1905), președinte al Institutului Național de Export(1935), delegat
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice în anul 1934, în cadrul Trupelor de Grăniceri. A obținut gradul de sergent și s-a înscris apoi la Școala de ofițeri din Kiev, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1938-1939, obținând gradul de sublocotenent. După absolvirea cursurilor de la Școala de ofițeri, a fost numit adjunct al șefului de serviciu al secttorului 22 de la granița ucraineană. Înaintat la gradul de locotenent, Kiril Alekseev a fost numit în anul 1940 șef al pichetului de grăniceri de la
Kiril Alekseev () [Corola-website/Science/316173_a_317502]
-
pot fi formate cuvintele compuse, există următoarele combinații productive: O categorie aparte sunt compozițiile dintr-un element care, deși are sens lexical, nu poate fi cuvânt de sine stătător, și un cuvânt propriu-zis. Cele mai multe elemente neautonome sunt elemente prime: alhadnagy" „sublocotenent”, álnév" „pseudonim”, belkereskedelem" „comerț interior”, külkereskedelem" „comerț exterior”, előszó" „cuvânt înainte”, főkönyvelő" „contabil șef”, gyógymód" „procedeu terapeutic”, közvélemény" „opinie publică”, mellékhatás" „efect secundar”, önkritika" „autocritică”, összlétszám" „efectiv total”, távirányítás" „telecomandă”, utószezon" „post-sezon”. Alte elemente neautonome sunt ultime: "bogárféle „specie de
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
contraspionaj. S-a născut în localitatea Chiajna, aflată azi în județul Ilfov, primind la naștere numele Mihai Ilie. A fost elev la Școala nr. 6 a Direcției Generale a Securității Poporului (1950-1951), după care a fost înaintat la gradul de sublocotenent și numit în Direcția 1 Informații externe ca locțiitor șef birou (1951-1952). Este avansat locotenent în 1952 și numit șef al Serviciului 4 (Spionaj francez și Italian) în cadrul aceleiași direcții (1952-1953). În calitate de ofițer de securitate, a fost implicat, împreună cu consilierii
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
al navei i s-a mai alăturat și ofițerul de comunicații lt. Uhura (Nichelle Nichols), prima femeie afro-americană care a jucat un rol atât de important într-un serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon. Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară "Enterprise" și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
în parte cu intenția de a demola mitul soldatului finlandez pasiv și supus. Așa cum spunea autorul, intenția sa a fost de a dota soldatul finlandez cu un creier, articol care îi lipsea cu desăvârșire până atunci — o aluzie la "Povestirile sublocotenentului Stål" scrisă de Johan Runeberg, care îi descrie pe soldații finlandezi ca având inimi mari, dar modești intelectual. Deși bazat pe experiența de război a autorului, veteran al Războiului de Continuare, este o operă de ficțiune. Romanul nu are propriu-zis
Soldatul necunoscut (roman) () [Corola-website/Science/321566_a_322895]
-
în 1913 și, în același an, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta. În mai 1915 a fost înrolat în Armata Austro-Ungară, Regimentul 50 Infanterie din Alba-Iulia, în care a făcut Primul Război Mondial cu gradul de Medic Sublocotenent. După terminarea războiului și-a reluat studiile medicale și în 1920 a obținut titlul de „Doctor în Medicină și Chirurgie” la Facultatea de Medicină din Cluj. Cariera universitară a început-o ca preparator onorific la Institutul de Anatomie patologică din
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]